AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.

Statele paralele ale României

In jos

Statele paralele ale României Empty Statele paralele ale României

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Noi 22, 2017 1:21 am

http://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-statele-paralele-ale-romaniei.html

&
http://maniciuracubardacalaului.blogspot.ro/2017/11/statele-paralele-ale-romaniei.html

În România nu există un stat paralel.
Faptul că ar exista un stat paralel e formularea și găselnița de marketing și diversiune prin care cuplul Dragnea – Tăriceanu le-a scos pe ultima sută de metri a schimbărilor din Justiție și la deschiderea celui de-al treilea dosar al liderului PSD.
În România nu există un stat paralel dintr-un motiv foarte simplu: există mai multe state paralele. Iar din acest punct de vedere, Liviu Dragnea, cu cel de-al treilea și cel mai greu dosar al său, Nu e o victimă. El e acum doar vârful de lance a unui stat paralel aflat în plină încleștare atât cu un alt stat paralel, cât și cu însăși România ”normală” – România pe care naivii care o poartă și întrețin o văd – cu ochii minții, firește – înscrisă pe o traiectorie transparentă și ireversibilă în algoritmul de societate occidental.
Vom explica aceste lucruri în textul de mai jos – rânduri care ar putea fi desenul conjunctural al României dintr-o perspectivă aproape istorică: Româniile ascunse către care s-au drenat banii – toți banii de dezvoltare minimală a țării ”normale”.
Înainte de asta, mai e de spus că, în accepțiunea generală, noțiunea de stat paralel s-a configurat ca mix de politică – servicii secrete (aici incluzând și SIPA cu arhiva ei cu tot) – afaceri cu bani publici selective și preferențiale – poziționare geopolitică.
Un astfel de stat paralel a asigurat ascensiunea dlui. Liviu Dragnea – căci până și doborârea lui Victor Ponta (beneficiarul ajutorului unui alt stat paralel) s-a produs tot cu ajutorul, resursele și, mai ales tăcerea instituțională a unui astfel de stat paralel.
Despre servicii și statele lor paralele am scris detaliat AICI-LINK .
Acum vom aborda alte câteva astfel de structuri :
1-, Statul paralel al lui Liviu Dragnea și alianțele cu alte state
În ultimii 10-12 ani, acest stat construit în jurul lui Liviu Dragnea conține falanga politică – foarte puternică, afacerile și mecanismul de finanțare a politicii, precum și sistemul de protecție instituțională, finanțat și el din aceiași bani, format din serviciile secrete care garantează ascensiunea.
Din acest punct de vedere, declarația dlui. Dragnea – potrivit căreia afacerea Tel Drum a mai fost investigată (și spălată!) și a apărut deseori în spațiul public – e, în sine, o amenințare: ea se asemănă cu gestul ducerii degetului la nas al dnei. Elena Udrea.
Pentru 4 lucruri putem băga mâna în foc aici:
-, Tel Drum a fost o afacere atât de mare și, mai ales, de întinsă teritorial (adică nici măcar nu opera dintr-un apartament prevăzut cu o secretară și un fax – precum furturile obisnuite de TVA, de pildă), încât nu avea cum să scape atenției și monitorizării serviciilor secrete. A auzit cineva, ceva, de la instituțiile statului, în ultimii 10 ani, privind ilegalitățile și licitațiile dubioase ale acestei companii?
-, Niciunul din marii lideri politici, cablați la informații privind astfel de afaceri, nu a inițiat cea mai logică lege posibilă privind licitațiile la contractele publice: obligația firmelor care licitează să aibă acționariatul la vedere, și asta într-o țară în care conflictul de interese e infracțiune. (e probabil ca vreun naiv să fi îngăimat vreodată ceva despre necesitatea unei astfel de legi, dar e posibil ca el să fi fost adus rapid cu picioarele pe pământ ).
-, Nici ”cel mai informat om din România” – Traian Băsescu – și nici statul paralel în care slujea Traian Băsescu nu au mișcat un deget în fața gestiunii frauduoase a unei companii cu cifră de afaceri de miliarde – toți bani publici! – care a fost temelia ascensiunii lui Liviu Dragnea: pentru că Tel Drum a fost aportul fostului președinte al CJ Teleorman când a primit pașaportul oficial de cetățean al statului său paralel.
E inutil să mai detaliem aici de dezvălurile cu jumătate de gură ale dlui. Victor Ponta, privind partidele de tenis sau sticlele de vin trimise de dl. Liviu Dragnea fie protectorilor/serviciilor din propriul stat, fie celor din alte state paralele, îndeobște prin intermediul ”diasporei”.
Căci, ca un stat care se respectă, acest stat paralel are și o diasporă.: care a eșuat în negocieri la începutul mandatului guvernului PDL-PSD (2008-2009), atunci când dl. Dragnea, care a stat ministru de interne fix 13 zile, n-a putut aduce sub controlul său serviciu ”doi și-un sfert”. Ăla era în alt stat paralel.
-, Statul paralel al dlui. Dragnea s-a aflat mereu în plină expansiune, a făcut, păstrat și revendicat vasali, iar forța sa s-a bazat nu pe calitate și ”tehnologie”, ci prin copleșitorul avantaj numeric pe care ți-l dă mărimea teritoriului.
Noi nu suntem televiziune, dar dacă am fi, am posta un cameraman lângă Casa Poporului, la intrarea în Ministerul Dezvoltării: si am avea imagini cu cozile nesfârșite de primari PSD, cu dosare de zeci de kilograme sub braț, asteptând, sub îmbrâncelile și înjurăturile celor de la pază, să intre în minister și să obțină finanțările date foarte selectiv.
Ar mai fi de notat aici ”ambasadele” pe care statele paralele – și acum vorbim de cel al dlui. Liviu Dragnea – le au unele la altele. Dl. Sebastian Ghiță, ca reprezentant al unei ”supraputeri regionale”, a asigurat lungă vreme comunicarea și legăturile între mai multe astfel de entități – iar modul cum au fost instrumentate de procurori dosarele sale se va vedea în Justiție: soldățeii de la Prahova și procurorii de desene animate pe care i-am văzut la televizor și-au făcut de mult datoria.
Statul paralel al dlui. Dragnea s-a bazat și se bizuie pe împânzirea țării cu afaceri gen Tel Drum – mai mari sau mai mici, pentru că există și aici ”IMM-uri” – ai căror ”cetățeni” acționează într-o unitate de tip militarist și care, spre deosebire de alte state, au drept caracteristică accentul pe politica de partid locală.
Există și excepții, aici, dar ele au ca scop parcă doar să confirme regula. Iar aici ajungem la dl. Tăriceanu:
2-,Statul paralel al dlui. Tăriceanu
Isoria va reține cu siguranță, la capitolul anecdote, celebra ”scenă” a ”bilețelului roz” (care în realitate nu era roz deloc) : ”Traiane, ai putea să vorbești la Parchet?” – în legătură cu dosarele lui Dinu Patriciu.
Și atunci, ca și astăzi, dl. Tăriceanu nu a cunoscut regulile de fier ale statului său paralel – el a fost un leșen și un întreținut, doar reprezentantul unui grup restrâns – spre deosebire de statul lui Liviu Dragnea – care avea nevoie cu orice preț să fie într-o coaliție de guvernare.
Și atunci, ca și acum, C.P. Tăriceanu era convins că, odată ajuns la putere, statul paralel pe care-l rerezinți se descurcă singur, îți conferă imunitate în fața Justiției (doar ”vorbești la Parchet”, nu?) și îți garantează – prin marea miză a banilor – forța motrice a accederii și păstrării puterii:
Nu e întâmplător că și acum – ca și atunci – Energia a ajuns la partidul dlui. Tăriceanu, așa cum nu sunt întâmplătoare acțiunile ”ambasadelor” din celelalte state paralele: Memorandumul pentru Rompetrol – decizie de stat paralel în guvernul Ponta – și afacerea pădurilor, administraă de ambasadorul Viorel Hrebenciuc, în care liderul ALDE e și acuzat de sperjur.
Astfel că, atunci când premierul Mihai Tudose, în loc să tranșeze în tăcere și eficient afacerea memorandumului Rompetrol, iese și amenință public că o să facă și-o să dreagă, nu asistăm la o acțiune legitimă a statului normal român. Ci la un mesaj către statul paralel al dlui. Tăriceanu, care să pună presiune pe președintele Senatului pentru a în fi de acord cu tot felul de măsuri guvernamentale ale altui stat paralel.
Mai există un exemplu de funcționalitate a ”țării” dlui. Tăriceanu: cine se uită la afacerile Tel Drum, observă o explozie a contractelor cu statul în mai multe județe, exact în perioada în care dl. Tăriceanu guverna cu o minoritate de 19%: statele paralele ale dlui. Dragnea și cel al PNL de atunci au decis, contra prețului crect, să coopereze în fața statului paralel al lui Traian Băsescu. În schimbul afacerilor – puține da bune – din energie, guvernul său a cedat banii de dezvoltare locală unor aliați lacomi dar puternici și de cuvânt.
3-, Când statul paralel e ”bun” și asigură clemență: cazul Oprescu
Până la dna. primar general Firea, rareori Bucureștiul (cu bugetul său de peste un miliard de euro) a fost mai devalizat decât sub mandatele lui Sorin Oprescu.
Norocul doctorului a fost realismul: îndată ce a fost declarat persona non-grata și și-a primit ordinul de expulzare (prin acel flagrant de câteva mii de euro) , fostul primar s-a așezat în genunchi, și-a pus mâinile pe ceafă și a cerut pace. Iar statul său paralel – care a tranșat lucrurile și cu cetățenii si de la Sectorul liberal 1 – i-a asigurat o pensie frumușică: i-a pus femeia (unic candidat) în fruntea Spitalului municipal, i-a transferat directorii din primărie drept directori la la Spital și i-a ordonat să nu-și mai bată capul cu nimic, fac alții toată munca.
Atenția ”oficialilor” s-a mutat pe dna. Firea – acest stat are de dat încă un președinte – iar primele măsuri arată și cu ce fel de stat avem de-a face: Dl. Pandele, primarul Voluntariului (aici, în cercul dn jurul Bucureștilor e viitorul pentru care strategii statului său se pregătesc din vreme), după ce și-a retras fiind suspect de plagiat un doctorat obținut la Servicii, și-a delegat și consilierii către Primăria Bucureștiului:
Între statul lor paralel și cel al lui Liviu Dragnea a început războiul.
4-,Statul român normal, față de care toată lumea e paralelă
Liviu Dragnea, Sebastian Ghiță, Elena Udrea, Victor Ponta, Gabriela Firea – etc, etc: sunt oameni care, la începutul carierei lor politice erau tineri, sau chiar foarte tineri și promiteau a fi o generație, ACEA generație care să dirijeze România către un alt model de stat, către o altă ”stilistică” de guvernare și să o alinieze la un sistem de valori – politice, sociale, economice etc – într-o manieră ireversibilă.
Azi vedem că am avut doar o confruntare în care numele oamenilor nici măcar nu au contat – sistemele care i-au produs, susținut, urcat și apoi dat jos din șa au fost în mod sensibil asemănătoare – servicii care au tăcut sau degajat drumul, afaceri care au asigurat finanțarea întregii instalații, putere politică pentru administrarea deciziei.
Ultimele si cele mai imprevizibile butoane care dau peste cap strategiile și reașează echilibrul între statele paralele sunt la Justiție. E și motivul pentru care marea miză actuală – miza covârșitoare, cea în numele căreia e dat întregul stat român și întreaga economie peste cap, și căreia îi sunt alocate toate resursele de orice fel – sunt Legile Justiției.
Peste care a apărut, însă, în mod intempestiv și distrugător ca o torpilă, raportul OLAF, care externalizează războaiele dintre statele paralele românești și le transformă într-o problemă europenă.
Din nefericire, decontul va veni nu pentru beligeranții care-și smulg unii altora, de 27 de ani, banii produși în economia privată autentică pentru dezvoltarea României, si care vor continua să se dea unii pe alții la televizor. Ci pentru statul normal și oficial român. Iar deconturile vor veni din viitorii bani de dezvoltare.
***
PS1: Cine vântură puțin istoria României din ultimii 200 de ani, observă că, dacă dăm la o parte câteva decenii de manifestare exepțională a regalității, situația a fost aici mereu așa.
N-a existat niciun proiect care să adune (cu excepția deceniilor de mână de fier de mai sus adversarii politici în jurul unui proiect suprapartinic – asta începând de la gașca de boieri care coborau la Dunăre ca să întâmpine capugiul, și până la cealaltă gașcă care pleca în exil în direcția cealaltă, după banii pe care și-i trimisese înainte: nu erau tabere politice și nici școli ireconciliabile de idei: erau Românii paralele, care țineau în subdezvoltare, pentru că numai astfel puteau opera, statul oficial român.
PS2: Mai băgăm de seamă un lucru: pare să nu conteze că, țară europenă fiind, decidenții oficiali ai statului nu au întrevederi, legături, vizite oficiale și înțelegeri pe marile proiecte europene. Cu cine discută Liviu Dragnea, C.P. Tăriceanu, Mihai Tudose și ceilelți influenți politici? Din când în când, vreun oficial de la Bruxelles bagă capul pe ușă să vadă dacă statul oficial român a rămas în picioare și dacă standardele minimale de stat european mai sunt valabile.

Evident, întrebări despre stadiul în care se află confiscarea Justiției.
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 8744
Data de înscriere : 05/11/2012

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum