De la Mihai Viteazul, la Mihai Viteză!

Scris de **Admin** Joi Dec 14, 2017 1:53 am

http://www.justitiarul.ro/de-la-mihai-viteazul-la-mihai-viteza/

m avut niste zile exasperante, dar respectul datorat morților (fie că îl merită, fie că nu) m-a obligat să tac. Asa as fi facut si in cazul morții lui Hitler, și a lui Stalin, și a lui Pol-Pot, sau a lui Ion Sîrcă (nu știți cine este Ion Sîrcă? este cel mai mare criminal în serie din istoria justiției române – în anii foametei de după război, Ion Sîrcă umbla după tineri morți de foame pe care ii convingea, după ce cumpăra – nu știu cu ce bani – salam și pîine proaspătă să vină cu el pe un cîmp de lîngă București, unde mîncau, apoi el le propunea un joc în care le lega mîinile la spate, și mai apoi, era simplu, îi sodomiza și îi ștrangula – oare chiar așa, doar eu mai am în țara asta cartea „Elemente de Criminalistică și Tehnică Criminală” a dr. Constantin Țurai?) Gata! Termenul a expirat!

Fostul rege Mihai a murit, ceea ce la peste 96 de ani nu este o surpriză și oricum nu este o lovitură adusă Romaniei. Dumnezeu sa-i ierte multele pacate!

Dar ascultînd în aceste zile la Radio România Actualități cuvintele unor neica-nimeni, fie politicieni, fiindcă din păcate noi nu avem oameni politici ci doar politicieni (chiar dacă unul a ajuns președintele țării iar alți infractori au ajuns președinții celor doua camere – dovadă că parlamentul nu este o simplă garsonieră), fie pretinși istorici, formatori de opinie, etc., m-au adus în pragul vomei.

Am auzit discursuri inepte despre inteligența, curajul, patriotismul, devotamentul față de țară și popor, moralitatea, etc. ale fostului rege. A fost declarat erou (decorat ca atare și de bolșevici, și de americani).

Ex-regele Mihai este o excepție în istoria omenirii. În primii săi 3 ani de domnie (1927-1930), el se juca cu mașinuțele prin palatele patriei (avea multe!). Apoi, intre 6 sept. 1940-23 aug. 1944, el se juca cu mașinile de curse și amantele. În ziua de 23 aug. 1944, a fost intr-adevăr rege, și l-a arestat pe Mareșalul Ion Antonescu. Apoi, a doua zi, s-a întors la pasiunile sale (mașinile de curse și amantele, printre care Ana Pauker îi infiltrase și o evreică grecoaică). S-a mai jucat și de-a greva regală, de se tăvăleau de rîs bolșevicii de cît curaj a avut iar în final, cu multă demnitate și dragoste față de popor, a abdicat. Iată un record mondial imposibil de egalat! Să stai pe tron 10 ani, și să conduci țara o singură zi!

Fostul rege Mihai este „rodul dragostei” dintre marele curvar, viitor rege, Carol al II-lea și principesa Elena a Greciei și Danemarcei, căsătoriți la data de 10 martie 1921. După 7 luni și jumătate, s-a născut a doua nenorocire regală succesivă a României, Mihai. Specialiștii au declarat (și ce nu se poate cînd totul se poate?) că s-a născut la termen – de aici, o parte a presei l-a numit „Mihai Viteză”. Presa curajoasă a scris că de fapt tatăl de curînd răposatului ar fi fost șeful gărzii regale de la Atena, care s-a sinucis după ce viitoarea regină a României a rămas borțoasă.

Inteligența? Fostul rege Mihai era cam idiot!

În primul rînd, avea, cum se spune azi, un handicap – era gîngav. C.V.Tudor îl numise regele „Bîl-bîl”. Asta este o insultă, Mihai nu a fost bîlbîit, ci gîngav. Poate însă că C. V. Tudor a fost influențat de noua politică europeană, care a născut un termen nou, acela de persoane cu deficiențe de vorbire. În această oală imensă intră muții, bîlbîiții, sîsîiții, gîngavii, pelticii – în această oală imensă ar intra Pîrvu Mutu, primul nostru mare pictor iconar (care de fapt nu era mut, dar în loc să vorbească, prefera să picteze), fostul rege Mihai, Valeriu Stoica, Ion Cristoiu, Sorin Ovidiu Vîntu și alții – dar spre deosebire de Pîrvu Mutu, toți ceilalți s-au dedulcit la cuvîntări publice, televizate, înregistrate.

Așa a procedat în 2011 și fostul rege, care a ținut în parlament o cuvîntare gîngavă care printre cuvinte foarte frumoase (desigur, nu scrise de el) a citit o tîmpenie cruntă (poate scrisă de autorii textului, sau poate citită greșit de el), și anume că țara am împrumutat-o de la copiii noștri. Cum adică să împrumuți ceva de la cei care încă nu s-au născut? Dar nu numai văcuțele ci și vițeii din media au declarat această tîmpenie (sînt convins că de fapt nu au înțeles nimic) ca fraza genial a secolului!

Nu cred că Mihai s-a gîndit la ceea ce urma să facă, și anume că împrumută de la fiicele lui palatul Elisabeta, castelul Peleș, castelul de la Săvîrșin, etc. pe care să i le restituie prințului Dudă.

Un bun prieten al meu, monarhist convins la începutul anilor ’90 și unul dintre liderii Alianței Civice înainte ca Ana Blandiana și gașca ei să o distrugă, pictor de profesie (nu îi dau numele fiindcă nu i-am cerut acordul), a avut mai multe întîlniri cu fostul rege. La un moment dat, cînd i-a dus în dar un tablou al său, i-a spus: „Maiestate, presa lui Iliescu scrie că dvs. vreti să veniți în țară ca să revendicați fostele proprietăți regale” la care Mihai i-a răspuns „Domnule G. spuneți cunoștințelor dvs. că eu nu am venit să cer, ci să ofer”. Cînd apoi prietenul meu a văzut că peste casa regală curge cu palate și castele, cu munți și moșii. i-a trecut opțiunea monarhică.

Curajul lui? Cu mintea pe care o avea nici nu știu dacă a înțeles ce act istoric a săvîrșit la 23 august 1944. A fost pur și simplu manipulat, și de partidele istorice și de comuniști. Nu vom putea ști niciodată dacă Ion Antonescu nu negociase mai avantajos pentru țară condițiile armistițiului.

În orice caz, trecînd peste arestarea Mareșalului, marele lui act de trădare din 23 august 1944 a constituit ordinul dat (vă puteți imagina că acest idiot a fost membru al Academiei Române și mareșal al Armatei Române?) trupelor române de a preda armele, înainte de a semna armistițiul (ceea ce s-a întîmplat dupa vreo 3 săptămîni). Așa, bravii soldați români, dezarmați, au ajuns în lagărele din Siberia.

Înrudit cu casa regală engleză, putere învingătoare în război, aceasta a fost atît de scîrbită de el încît nu a ajutat cîtuși de puțin poporul român împotriva bolșevismului (poate că nu puteau, dar mai degrabă cred că nu au vrut).

Este invocată demnitatea cu care a acceptat, sub amenințare, renunțarea la tron. Susținea că altfel, cîteva sute de studenți arestați, ar fi fost uciși. Nu este sigur că această amenințare a fost adevărată, dar este sigur că după abdicarea lui lașă, sute de mii dintre cei mai buni români și-au pierdut viața fie luptînd în munți (fiindcă au fost mințiți cu pretinsul ajutor al actualilor noștri parteneri strategici), fie la Canal, fie la tăiat stuf iarna în Dunărea înghețată, fie în lagăre.

Plin de demnitate și de iubire de popor, el a plecat. Din cite îmi aduc aminte, la vama Arad este menționată plecarea unui tren cu locomotivă, un vagon de clasă și 5 vagoane de marfă. Deci nu a plecat doar cu izmenele de pe el. Apoi, am aflat noi din presa monarhistă, s-a spetit muncind ca mecanic auto, ca pilot de încercare, ca agricultor pe propria moșie (cum a obținut-o?). Este incredibil cum în capitalism dacă muncești cinstit, poți să îți cumperi un castel la Versoix, poți să trăiești regește și să suporți și cheltuielile pentru o pretinsă curte regală, bașca să îți ții 5 fiice la facultate în Anglia. Nu cumva banii aceștia au venit, în afară de ce a scos din țară, din alocațiile lunare pe care presa pretinde că le-a primit atît de la Stalin cît și de la regimul de la București? Și eu, curios din fire, mă întreb dacă pentru a cumpăra ultima reședință din Elveția, cea de la Aubonne, fostul rege Mihai a vîndut castelul de la Versoix, ori a cumpărat-o cu despăgubiri primite de la statul român?

Desigur, fostul rege Mihai a avut și calități. Pe vremea monarhiei franceze se spune că „l’exactite c’est la politesse de roi”, adică punctualitatea este politeţea regilor. Din acest punct de vedere, fostul rege Mihai a fost foarte punctual şi după moarte, cînd sicriul său a trecut la secundă prin locul prin care trebuia să treacă. Fostul rege Mihai a vorbit mai multe limbi străine, ştia să se îmbrace sobru, ştia cum să zîmbească fin şi nu să rînjească precum Iliescu sau să hăhăie precum Băsescu, ştia să folosească în mod corect toate multele tacîmuri de la mesele regeşti, dar la ce ne-a folosit nouă asta?

Mai sînt multe de comentat împotriva acestui impostor, împotriva acestei figure palide și triste a poporului român pe care unii, din motive care îmi scapă, vor să îl transforme în Eroul Neamului.

Regele Ferdinand, bunicul nevolnicului, a ridicat Arcul de Triumf pe sub care să treacă eroii. Ieri, pe sub acest Arc, cu sunet de fanfară și cu drapele ridicate, a trecut sicriul unui trădător. La mintea lui puțină, probabil că nu și-a dat niciodată seama că a fost trădător – mult mai vinovate sînt jigodiile de azi, care vor să îl transorme în erou/

Coana Margareta a declarat că va continua linia tatălui său – Ferească Dumnezeu!

* * *

Și acum, trec de la una la alta – poate însă că v-ați obișnuit cu stilul meu. Cine nu s-a obișnuit, să fie sănătos, dar eu sînt prea bătrîn ca să mă schimb. Trec la ce mă doare, fără nici o legătură cu cele de mai sus.

Scriam acum vreo două luni cum primarul meu, Daniel Băluță, a interzis micilor comercianți să își prezinte în fața magazinului fructele și legumele pe care le aveau de vinzare. În filmele occidentale, vedeam că asta se întîmpla și la New York (vezi filmul „Nașul”), și la Paris. Dar acolo, super/hipermarketurile nu au influența pe care o au în acest colț nenorocit de Europă.

Nu mă așteptam însă ca atît de curînd, magazinul de la parterul blocului meu de unde îmi făceam cumpărăturile și care nu avea spațiu de depozitare, să dea faliment. Săptămîna trecută însă a tras obloanele. Necazul patronului, dar mai mare necazul meu. Mă împrietenisem cu patronul, se pare că îi plăcea cum gîndeam și scriam (rămas de tînăr orfan de tată, mi-a și spus ca mă privește ca pe al doilea lui tată). Cînd se ducea la aprovizionare trecea pe undeva (habar nu am unde, dar codificat noi îi spuneam “fabrica de mîncare”) de unde îmi aducea acasă mîncare gătită, excelentă, la prețuri rezonabile, plus alte cumpărături necesare. Gata! Primarul Băluță m-a privat de mîncare! Rămîne să vad cum mă descurc în viitor, în afară de mîncat conserve. Jalea mea este sigur mai mare decît a duducăi Margareta.

Zilele acestea, va trebui ca într-una în care mă voi simți în stare, să îmi iau bastonul și să mă duc la administrația financiară unde să scriu o cerere prin care să îi solicit primarului Băluță să aplice legea prin care sînt scutit da plata impozitului pe locuință. De 15 ani, de cînd locuiesc aici, am depus actele în baza cărora sînt scutit de acest impozit, dar acum trebuie să îl rog în fiecare an pe Băluță să respecte legea!

Acum vreo 550 de ani, sub un anume domnitor, eu cred că Băluță, dacă și-ar fi bătut joc așa de români, respectivul domnitor l-ar fi tras în țeapă. Și credeți-mă, nici nu mi-ar fi părut rău de el, nici nu m-aș fi rugat pentru iertarea păcatelor lui.

Dan Cristian IONESCU