Cum pot fi oprite legile Justiției. Constituțional

Scris de **Admin** Sam Dec 16, 2017 12:50 pm

http://politeia.org.ro/editoriale/cum-pot-fi-oprite-legile-justitiei-constitutional/56345/

Nota autorului: textul acesta, scris in data de 22 noiembrie, este extins printr-un “Addendum” din data de 23 noiembrie.
Vremurile sunt de furtuna si ceasurile sunt intarziate. Tavalugul politicienilor care au probleme cu legea (avand chiar condamnari la activ) nu se va opri pana ce nu va strivi orice urma de independenta a Justitiei si orice farama de stat de drept. Prin urmare, se impune gandirea unei solutii, insa nu una care sa presupuna doar manifeste si proteste, ci si una care sa ii stavileasca pe politicienii care vad ca taurul (rosu in fata ochilor) cand aud de Justitie indepedenta.
S-au scris deja articole despre ce (mai) poate face Presedintele Iohannis, ce poate face Uniunea Europeana sau despre cat de grav este asaltul asupra Justitiei si cum nu prea mai exista timp si resurse sa fie oprit, intrucat Parlamentul va adopta legile Justitiei in tempo accelerat, iar la Curtea Constitutionala este posibil ca o majoritate de minim 5 judecatori sa nu gaseasca nimic neconform Constitutiei si politicul sa incalece astfel Justitia (ca pana in 2004) sub pretextul “reformei”.
Eu cred ca se poate ridica, in fata noilor legi ale Justitiei, un baraj pe care Parlamentul nu il poate trece. Nici macar cu ajutorul Curtii Constitutionale.Este aproape dovada de nebunie sa presupunem ca legile Justitiei vor fi atat de conforme cu Constitutia incat nimeni nu va avea nimic de obiectat. Trebuie sa plecam de la premisa (si politicul ne-o confirma) ca scopul politicienilor este sa distruga independenta Justitiei si ca vor exista multe (daca nu prea multe!) articole care vor avea drept scop anihilarea independentei Justitiei, incalcarea separatiei si echilibrului puterilor in stat si nesocotirea sfruntata a obligatiilor asumate de Romania prin tratatele europene semnate.
Spre deosebire de postarea din februarie care a avut peste 28.000 de vizitatori, si care era o intreaga argumentatie juridica oferita in regim de aces liber Presedintiei si CSM-ului, acum voi expune succint doar ideea centrala si argumentele constitutionale, fara explicitatea tuturor pasilor demersului logico-juridic (si intarirea lor cu argumente aditionale).
***
I. Parlamentul legifereaza niste legi ale Justitiei care incalca in mod flagrant Constitutia. Presedintele trebuie sa le promulge, sa le intoarca spre reexaminare sau sa sesizeze Curtea. Presupunem ca dupa cererea de reexaminare ele vin inapoi votate la fel (sau mai rele!) si Presedintele trebuie sa le promulge sau sa sesizeze Curtea. Sa spunem ca sesizeaza si Curtea si aceasta, sub bagheta maestrului Dorneanu, le considera perfect conforme Constitutiei, intrucat legiuitorul are “marja de apreciere” aproape nelimitata in procesul legiferarii si legile nu incalca nici un articol sau nici un principiu constitutional.
Ce mai poate face Presedintele, in afara de promulgarea, resemnata?
II. Sustin ca, in acest caz, Presedintele poate sesiza Curtea cu un CJNC (conflict juridic de natura constitutionala) in care sa invoce incalcarea art. 148 alin 2 din Constitutie:

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Traducere: MCV-ul nu este un mecanism optional, ci este unul cu caracter obligatoriu pentru Romania, iar recomandarile/cerintele MCV sunt opozabile autoritatilor romane legiuitoare (Parlament si Guvern) care trebuie sa tina seama de ele.
Sa reamintesc cateva (pe care banuim deja ca Parlamentul le va incalca voios):

Recomandarea 1: Punerea în practică a unui sistem robust și independent de numire a procurorilor de rang înalt, pe baza unor criterii clare și transparente, cu sprijinul Comisiei de la Veneția […] Recomandarea din luna ianuarie a precizat necesitatea de a recurge la sprijinul Comisiei de la Veneția pentru a încheia această dezbatere de lungă durată. Rămâne de îndeplinit solicitarea cuprinsă în recomandare, conform căreia România ar trebui să ceară avizul Comisiei de la Veneția. Punerea în aplicare a acestei recomandări va trebui, de asemenea, să asigure garanții corespunzătoare în ceea ce privește transparența, independența și sistemul de control și echilibru al puterilor în stat, chiar dacă decizia finală ar aparține în continuare nivelului politic.
Recomandarea 4. În vederea îmbunătățirii în continuare a transparenței și a predictibilității procesului legislativ, precum și pentru a consolida garanțiile interne în materie de ireversibilitate, Guvernul și Parlamentul ar trebui să asigure transparența totală și să țină seama în mod corespunzător de consultările cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional și în activitatea legislativă legate de Codul penal și de Codul de procedură penală, de legile anticorupție, de legile în materie de integritate (incompatibilități, conflicte de interese, avere ilicită), de legile justiției (referitoare la organizarea sistemului justiției), precum și de Codul civil și Codul de procedură civilă, inspirându-se din transparența procesului decizional pusă în practică de Guvern în 2016.
În general, o evaluare pozitivă a progreselor realizate în cadrul obiectivului de referință nr. 3 se bazează pe o Direcție Națională Anticorupție independentă, care să fie în măsură să își desfășoare activitățile cu toate instrumentele pe care le are la dispoziție și să continue să înregistreze rezultate.

Inchei aici citatele relevante, care privesc doar chestiunea legiferarii legilor Justitiei. Din aceste citate reiese clar ca avizul Comisiei de la Venetia este obligatoriu, nu pentru ca asa o cere Uniunea Europeana, ci pentru ca insasi Constitutia pune clar o limita legiuitorului national, la art.148 alin 2 spunand ca reglementarile europene au prioritate fata de cele nationale, in caz de conflict.
Altfel spus, MCV-ul este mai tare decat comisia lui Iordache si Parlamentul nu poate sa voteze ca “nu are nevoie de avizul Comisiei de la Venetia”. Are!
III. A tine seama de recomandarile din MCV este lucru este obligatoriu, o spune insasi Curtea Constitutionala in Decizia 2/2012 (urmeaza un citat decisiv):

În ceea ce privește aceste angajamente, Curtea constată că, prin Decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 354 din 14 decembrie 2006, s-a reținut că au fost identificate de Comisie “chestiuni rămase nerezolvate, în special în ceea ce privește responsabilizarea și eficiența sistemului judiciar” din România. În Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, din 20 iulie 2011, se reține la acest capitol că “România nu s-a angajat încă într-un proces de reformă aprofundată a sistemului disciplinar”.
Or, calitatea de membru al Uniunii Europene impune statului român obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora “Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile alineatului (2)”.

Prin urmare, daca la o eventuala sesizare de neconstitutionalitate (prin raportare la anumite articole din Constitutie), Curtea nu ar avea nimic de obiectat, se poate ridica (de catre Presedinte sau de catre CSM), intr-un CJNC ulterior, problema neindeplinirii de catre Parlament a obligatiilor care ii incumba in temeiul art. 148 alin 4. Bineinteles ca argumentele prezentate de mine pot fi invocate chiar intr-o sesizare de neconstitutionalitate, insa tactic este posibil ca CJNC-ul sa urmeze unei eventuale sesizari (daca aceasta nu este admisa de Curte).
Reamintesc definitia CJNC (Decizia 53/2005):
Conflictul juridic de natură constituţională între autorităţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor.

Cum pot fi oprite legile Justiției. Constituțional 1-13

In cazul de fata, ar fi vorba despre un conflict negativ de competenta (a se vedea Decizia CCR nr. 148/2003 si Decizia 97/2008) in care Parlamentul refuza a indeplini acte care intra in obligatiile lui (anume “aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile alineatului 148 alin 2” din Constitutie), mai precis respectarea recomandarilor din ultimul raport MCV.
IV. Respectarea recomandarilor nu este optionala. Constitutia, la art. 148 alin 2 vorbeste despre “obligaţiile“rezultate din actul aderării si mai ales de “prioritatea” reglementarilor europene in raport cu cele romanesti (in caz de conflict).
Astfel ca puterea legiuitorului delegat sau primar (Guvern sau Parlament, ambele mentionate in art. 148 alin 4) este limitata de recomandarile MCV. Pur si simplu Parlamentul nu poate ignora cerintele MCV, si nici macar Curtea nu poate sustine ca ele sunt “optionale”. Exista si jurisprudenta a Curtii din 2012, exista si doua articole constitutionale explicite in acest sens.
(Intrebare de intermezzo: ce va face fostul PSD-ist Dorneanu, acum Presedintele Curtii, va spune ca art. 148 din Constitutie si Decizia 2/2012 nu exista? Nici chiar el nu cred ca are asemenea tupeu. Sau, daca are, va fi greu sa convinga 4 judecatori sa se sinucida – simbolic – ).

Cum pot fi oprite legile Justiției. Constituțional 222

Mai mult: daca este reclamat la CCR un CJNC, care ar fi cealalalta autoritate aflata in conflict cu Parlamentul? Consider ca cealalta autoritate este Presedintele Romaniei caruia un eventual pachet de legi ale Justitiei (care ignora recomandarile MCV si care sunt totusi necenzurate de Curte, dupa o eventuala sesizare de neconsritutionalitate) il pun in postura de a nu putea sa isi indeplineasca obligatiile ce ii revin conform art. 148 alin 4.
Acest articol stabileste ca si Presedintele “garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile alineatului (2)”.
Garantarea nu este un proces sau procedeu ce implica pasivitate si resemnare, ci asigurarea faptlului ca intr-adevar recomandarile MCV au fost transpuse in legislatie iar obligatiile asuma de Romania ca stat sunt aduse la indeplinire de catre autoritatile enumerate in art. 148 alin 4.
V. In situatia in care Presedintele ar fi obligat sa promulge legi care incalca Constitutia si care nu tin cont de recomandarile MCV, cum ar mai “garanta” Presedintele “aducerea la îndeplinire a obligațiilor” asumate de Romania? Nu ar mai putea garanta nimic, evident, iar “garantia” prezidentiala ar fi o vorba in vant, o simpla semnatura ca primarul pe un document prin care este siluita independenta Justitiei si este calcat in picioare mecanismul MCV asumat de Romania prin actul aderarii, in 2007.

Cum pot fi oprite legile Justiției. Constituțional 777

Sustin ca, in aceasta situatie (doar in aceasta!) in care vorbim de niste legi ale Justitiei care incalca frontal recomandarile MCV, Presedintele Romaniei, pentru a da eficienta calitatii de “garant” la care il obliga Constitutia (art. 148 alin 4) si actul de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana, poate refuza pe termen nedefinit promulgarea legii, chiar si dupa cele 20+10 de zile acordate de art. 77 din Constitutie.
Un Presedinte care “garanteaza” in numele statului roman (art. 148 alin 4) obligatiile asumate prin actul de aderare nu poate sa se resemneze si sa promulge “ca primarul” o lege votata de Parlament care incalca in mod vadit actul de aderare si Constitutia.
Indiferent ce va spune Curtea si cum va interpreta Dorneanu and Co. legea fundamentala (si sper ca cei de la CCR nu au devenit nebuni sa isi incalce Decizia 2/2012 si sa nege pe fata aplicabilitatea art. 148 din Constitutie!), Presedintele isi poate asuma misiunea de garant la adevarata ei valoare, la adevarata ei greutate, si cu adevaratele ei mize pentru Romania.
Un Presedinte nu poate semna “ca primarul” niste legi ale Justitiei (acoperindu-se cu respectarea formala a art. 77 din Constitutie) cand Parlamentul incalca substantial art. 148. Acest articol, la alineatul 2 consacra prioritatea reglementarilor europene fata de cele nationale.
Asa incat Presedintele este acoperit daca acorda prioritate recomandarilor MCV si functiei lui de “garant” al aplicarii lor in raport cu obligatia lui de a promulga legile (in termen de maxim 20+10 zile) consacrata de art. 77 din Constitutie.
O decizie grea pentru Presedinte, ce ii poate aduce suspendarea din partea Parlamentului, insa o decizie perfect constitutionala, perfect europeana si perfect morala: refuzul pe termen nedefinit de a promulga legile Justitiei, pana ce acestea nu vor respecta intru totul recomandarile MCV.
Depinde de Presedinte sa scrie istoria sau sa se plece in fata parlamentului. Cu p mic, caci adaposteste puscariasi in regim de “cu suspendare” care fac legi pentru Poporul pe care il dispretuiesc, la fel cum dispretuiesc Europa careia ii fura banii.
***
Addendum (23 noiembrie 2017). Ce poate face CSM
Intrucat articolul 148 alin 4 din Constitutie mentioneaza, printre autoritatile statului care “garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile alineatului” si autoritatea judecatoreasca si intrucat Constitutia Romaniei, in capitolul VI (Autoritatea judecatoreasca), detaliaza cine face parte din autoritatea judecatoreasca, anume:
– instantele judecatoresti (sectiunea 1)
– Ministerul Public (sectiunea 2)
– Consiliul Superior al Magistraturii (sectiunea 3),
Intrucat legea trebuie inteleasa mereu in spiriul aplicarii ei, inseamna ca autoritatea judecatoreasca, in temeiul art. 148 alin 4, chiar poate “garanta” indeplinirea obligatiilor asumate de Romania.
Articolul 148 alin 4 nu este o vorba in vant iar prerogativele instantelor, parchetelor si CSM-ului, daca sunt exercitate cu buna credinta, chiar pot constitui o garantie cum ca Romania, ca stat, isi indeplineste cu buna cfredinta obligatiile asumate prin actul de aderare.
De aceea sustin ca, la fel cum Presedintele Iohannis, prin asumarea rolului de “garant” si nepromulgarea legilor Justitiei pana in momentul in care acestea vor fi corelate cu cerintele MCV (chiar daca acest moment inseamna depasirea termenului stabilit de catre art. 77 din Constitutie!) poate impiedica intrarea in vigoare a unor legi ale Justitiei care contrazic frontal cerintele MCV, si autoritatea judecatoreasca poate sa isi asume acest rol.
Ma gandesc la CSM, ca “garant” al independentei Justitiei (articolul 133 alin 1). Or, la fel ca si in cazul Presedintelui, “garantia” din art. 133 alin 4 si 148 alin 4 ar fi vorba in vant daca CSM-ul nu ar putea, prin exercitarea prerogativelor sale, sa faca baraj in fata unor posibile legi ale Justitiei care incalca MCV-ul.
Mai ales ca raportul MCV a recunoscut rolul autoritatii judecatoresti in general si al CSM-ului in special in cadrul procesului legislativ:

Atunci când a fost consultat, Consiliul Superior al Magistraturii a respins de două ori proiectele de modificări, identificând aspecte precum independența sistemului judiciar.Președintele României și societatea civilă au exprimat, de asemenea, preocupări. A fost emisă și o petiție prin care se solicita respectarea avizului emis de Consiliul Superior al Magistraturii, semnată de o majoritate a magistraților din România. Cele trei legi ale justiției, care datează din 2004, reglementează statutul judecătorilor și al procurorilor, precum și organizarea și funcționarea instanțelor, a parchetelor și chiar a Consiliului Superior. Acestea au un impact direct asupra independenței sistemului judiciar și a sistemului de justiție în sens mai larg; legile ca atare au reprezentat un element important în evaluarea pozitivă efectuată de către Comisie în luna ianuarie. Unele dintre modificările propuse vizau aspecte precum rolul Inspecției Judiciare și răspunderea personală…. Reacția negativă puternică din partea sistemului judiciar și din partea unor părți ale societății civile s-a concentrat în special asupra chestiunii referitoare la independența sistemului judiciar. Capacitatea Guvernului și a Parlamentului de a asigura un proces legislativ deschis, transparent și constructiv cu privire la legile justiției va fi esențială. În general, un proces în care independența sistemului judiciar și punctul de vedere al acestuia sunt apreciate și luate în considerare în mod corespunzător, și în care se ține seama de avizul Comisiei de la Veneția,reprezintă o condiție prealabilă pentru sustenabilitatea reformei și este un element important în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de referință stabilite prin MCV.

Prin urmare, punctul de vedere al autoritatii judecatoresti, mai precis al CSM-ului, nu este un simplu punct de vedere pe care comisia Iordache, sau ministrul Justitiei, sau Parlamentul il poate trata ca neimportant.
Scrie negru pe alb in raportul MCV din noiembrie 2017: “respectarea avizului dat de CSM” (care, sa nu uitam, a fost negativ!) si “aprecierea si luarea in considerare in mod corespunzator a punctului de vedere al CSM“.
Or, Parlamentul nu da nici un semn ca ar proceda asa cum ii solicita Comisia Europeana, prin raportul MCV. De aceea consider ca, in aplicarea art. 148 alin 4 din Constitutie si pentru a conferi deplina eficienta rolului de garant al independentei Justitiei (art. 134 alin 1), CSM-ul ca organism, pe langa faptul ca:
[list="margin-right: 0px; margin-left: 0px; padding-right: 0px; padding-left: 0px;"]
[*]ar putea sa se constituie ca parte intr-un posibil CJNC ridicat de Presedintele Romaniei,
[*]pe langa faptul ca ar putea el insusi sa ridice in fata CCR un CJNC (Constitutia ii permite, procedural, la art. 146, litera e) pe motivele descrise mai sus, care pot fi asumate si de catre CSM
[/list]
ar mai putea face ceva: sa sesizeze Comisia de la Venetia, in vederea obtinerii unui aviz pe legile Justitiei.
Am vazut cu totii discutia inchisa rapid de comisia Iordache: Parlamentul nu va sesiza Comisia de la Venetia, ca doar nu sunt prosti sa o faca. Am luat la cunostinta si ideea unui politician roman ca Presedintele Romaniei sa sesizeze Comisia de la Venetia.
Consider ca este mai degraba rolul CSM-ului, ca garant al independentei Justitiei si ca reprezentant al autoritatii judecatoresti (mentionata la art. 148 alin 4 din Constitutie), sa sesizeze Comisia de la Venetia.
CSM-ul nu este o autoritatea politica (aleasa sau numita), iar punctul sau de vedere este unul pur “tehnic”. Avizul negativ pe care l-a acordat legilor Justitiei, natura sa de autoritate non-politica a statului roman, functia de garant al independentei Justitiei conferita de Constitutie, predispun mai degraba CSM-ul decat Presedintele pentru rolul de organism care sesizeaza Comisia de la Venetia.
Tactic si procedural, dar si constitutional, o sesizare care emana din partea unui asemenea organism este mai “grea” si mai grava decat cea care provine de la Presedintele Romaniei, iar semnalul transmis Comisiei de la Venetia are impact juridic si international infinit mai mare.
In plus, o posibila sesizare de catre CSM a Comisiei de la Venetia si o corelare cu actiunile Presedintelui Romaniei i-ar putea permite acestuia sa refuze promulgarea legilor Justitiei (chiar prin depasirea termenelor din art. 77 din Constitutie, cu ajutorul art. 148 alin 2 care vorbeste de prioritatea legislatiei europene in raport cu cea nationala), sub pretextul perfect justificat ca asteapta intai avizul Comisiei de la Venetia pentru a decide daca promulga sau nu legile.
Va sesiza CSM-ul (in care raportul de forta in favoarea pastrarii independentei Justitiei este atat de fragil), prin semnatura Presedintelui sau actual si in urma votului majoritar, Comisia de la Venetia?
Daca nu aceste momente, atunci cand, stimati membri CSM? Aveti de gand sa va asumati in mod real puterea si obligatia conferita de art. 148 alin 4 din Consitutie?
Cand independenta Justitiei pe care o garantati va fi o slova intr-un ceaslov vechi pe care mazgaleste voios un politruc ca Iordache sau o adunatura de politicieni condamnati de Justitie?!