Asul lui Iohannis e în mâneca noastră

Scris de **Admin** Joi Dec 21, 2017 10:12 am

http://www.reportervirtual.ro/asul-lui-iohannis-e-in-maneca-noastra/

În decembrie 1989, la București Revoluția a căzut tot într-o joi, ca și anul ăsta. Era o zi senină și caldă, țin minte, și-n ziua aia pentru prima oară nu mi-a mai fost frică. Se întâmplă ceva ciudat în sufletele noastre când ne aflăm în mijlocul a mii de oameni care gândesc la fel și vor același lucru. Nu mai suntem doar tot atâtea minți sau voci, ci mii de rotițe ale unui singur mecanism, uriaș și de neînvins, care nu mai cunoaște teama. Îmi amintesc că am mers în față la Inter, după ce văzusem la televizor ce se întâmplase la mitingul lui Ceaușescu și am zbierat ”Jos dictatorul!” până n-am mai avut glas. Și o clipă nu am tremurat de spaimă, o clipă nu m-am gândit că ”o să vă împuște ca pe-ăia de la Timișoara”, cum plânsese maică-mea, când încercase zadarnic să mă împiedice să plec.

Am mers la Inter pentru că am știut că acolo e locul meu. Nu acasă, la căldurică (mă rog, eufemistic vorbind, căci era mai frig ca afară), ci acolo, în stradă, unde pier tiranii. Iar în timp ce noi scandam contra tiranului, de cum s-a întunecat un grup de dubioși a spart geamurile de la ”Dunărea” și a început să fure tot ce se găsea prin restaurant, de la sticle cu băutură la scaune. Cam tot acolo suntem și azi: noi ieșim în stradă să ne apărăm libertatea, iar dubioșii din Parlament tocmai au spart pușculița bugetului și fură tot ce mai găsesc de furat, ba nu se lasă până nu ne fură și nouă viitorul.

Și pe hoții de acum, ca și pe cei de atunci, se pare că nimeni nu-i sperie, nimic nu-i oprește. Departamentul de Stat al SUA le-a trimis un avertisment de o duritate fără precedent. Nu le-a păsat, au mers mai departe. Uniunea Europeană le-a dat și ea un avertisment, arătându-le ce-a pățit Polonia. Nici acum nu le-a păsat, deși știu prea bine că România, spre deosebire de Polonia, nu va fi judecată de Consiliul European, ci, potrivit tratatului de aderare la UE, pe care țara noastră s-a angajat să-l respecte, de Comisia Europeană, unde veto-ul lui Orban, noul prieten al lui Dragnea, nu va avea nicio valoare. Hoților nu le pasă că s-ar putea să zburăm mintenaș din Uniunea Europeană. Lor nu le pasă de nimic. Și n-o să le pese nici măcar de Iohannis, care le tot dă de înțeles că are un as în mânecă și-l va folosi. Până la referendumul promis de președinte, borfașii ăștia care nu mai au nimic de pierdut vor declanșa procedurile de suspendare și, cu o mașinărie de vot mergând ca unsă, în Parlament, îl vor înlocui rapid cu Tăriceanu, care va semna cu două mâini orice lege anti-justiție i se va cere – fiindcă în primul rând pe el se va scăpa astfel de pușcărie.

Grupul infracțional de-a dreptul terorist care s-a refugiat în Parlament și a luat România ostatică nu se va lăsa până nu-și va duce la bun sfârșit planul sau va pieri. Indivizii ăștia sunt precum urșii grizzly care prind gustul cărnii de om: toată viața nu vor face altceva decât să vâneze oameni. Așa și ei: au simțit că pot fura fără să fie pedepsiți și de aceea fac tot posibilul să legifereze furtul. Nimic n-o să-i determine să se potolească și, câtă vreme vor sta la putere, tot asta vor încerca să facă. Nu v-ați săturat să-i tot păziți? Nu v-ați săturat să stați mereu cu mâna pe portofel? Nu sunteți îngroziți că într-un an de zile n-au mărit salarii și pensii, n-au construit spitale, școli, autostrăzi și tot ce au promis în campanie? Ei bine, fiți siguri că tot asta vor încerca să facă și până la sfârșitul mandatului lor, dacă-i lăsăm să-l ducă la capăt: nu vor guverna decât pentru infractori, nici măcar o zi pentru românii cinstiți.

În aceste condiții, asul de care vorbea Iohannis nu se află nici la președinte, nici la americani, nici la europeni, se află doar la noi. Am ieșit în stradă să ne apărăm libertatea în decembrie 1989 și nu ne-am temut de gloanțe și de TAB-urile care vâjâiau pe Magheru – de ce ne-am teme azi de copitele pesediste trimise contra noastră de duamna secretară Carmen Dan? Suntem datori să ieșim în stradă și să luptăm iar pentru libertate. Suntem datori să ieșim iarăși, ca să terminăm ce-am început în acel decembrie de foc: să isprăvim cu neisprăviții.