Remember 16 iunie 1989 - „Declaraţia de la Budapesta”

Scris de **Admin** Mar Ian 02, 2018 6:32 am

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/4572-remember-16-iunie-1989-declaratia-de-la-budapesta.html

Apreciind că mârşăvia comisă de semnatarii mizeriei din vara anului 1989 nu trebuie uitată, o reamintim celor care o cunosc şi îi rugăm să o citească şi să tragă concluziile cuvenite pe cei care o citesc pentru pima dată. Parafrazând, spunem cu glas tare : Trădare să fie, dar să o ştie tot românul !
Cei ce au făcut şi semnat „Declaraţia de la Budapesta" (din 16 iunie 1989), să ceară iertare poporului român ! (Cicerone Ioniţoiu)[1]
Din negura istoriei am fost și am rămas statornici aici unde strămoșii au sfințit, cu sângle lor leagănul înmulţirii noastre. Alți venetici au trecut pe aici, au jefuit și ucis băștinașii, întâlniți în drumul lor cotropitor. Printre ei se numără triburile maghiarilor (ungurilor) sub conducerea lui Arpad care înving statul morav și se așează în pusta Panoniei, inițial încercaseră să pătrundă în peninsula Balcanică, și spre vestul Europei însă germanii i-au înfrânt la râul Lech (955). Prin această retrospectivă istorică vrem să lămurim pe unii care tendențios afirmă că vor să stabilească „relații normale între cele două națiuni care s-au format în același spațiu geografic". Campania revizionistă a aprins focul care mocnea, sub egida Academiei Ungare s-a publicat la Budapesta în 1982, o istorie a Transilvaniei în trei volume, folosind un material de manipulare a trecutului. Istoria însângerată pe care au trăit-o băștinașii: sângele celor 45 de țărani români-arși pe rug pe 12 noiembrie 1918 în comună Beliș, atrocitățile săvârșite pe 14 septembrie 1940 de la Ip și Traznea la Hunedin nu i-au pus pe gânduri pe cei - români, care au fost convinși (de cine ?) să semneze „Declaraţia de la Budapesta" din 16 iunie 1989, cu prilejul reînhumarii lui Imre Nagy.
Conținutul „Declaraţiei de la Budapesta" din 16 iunie 1989
„Noi români şi unguri considerăm că libertatea și propășirea celor două popoare poate fi realizată și garantată numai într-un cadru politic pluralist de respectare a drepturilor și libertăților omului. O acțiune comună a forțelor democratice maghiare și române se impune pentru atingerea acestui scop. Progromurile comuniste și politică dusă de dictatură Ceaușescu au creat o situație acută, care împiedică comunicarea dintre români și unguri. Dialogul început astăzi între noi dorește să învingă aceste piedici și să stabilească bazele unei relații normale între cele două națiuni care s-au format în același spațiu geografic. Dată fiind configurația hărții etnice, soluționarea nu poate veni, în nici un caz, din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor în sensul liberei circulații a persoanelor, a informației și ideilor, în conformitate cu acordul de la Helsinki. Situăm deci îmbunătățirea relațiilor româno-maghiare în perspectiva procesului de restructurare democratică general europeană, care sigur va fi în stare să rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei între popoarele continentului; într-un mod în care să satisfacă interesele legitime ale fiecăruia în parte.
Transilvania a fost un spaţiu de complementaritate și trebuie să devină un model de pluralism cultural și religios. Este în folosul popoarelor noastre că diversitatea culturală, religioasă și de tradiții care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată. Dreptul la o reprezentare politică autonomă și autonomie culturală a fiecărei națiuni trebuie garantat. Realizarea să implică asigurarea școlarității de toate gradele în limba maghiară, inclusiv reînființarea Universității maghiare din Cluj. Principiile enunțate vor stă la baza tuturor acțiunilor commune pe care semnatarii înțeleg să le întreprindă în viitor. Apelăm la organizațiile democratice, precum și la acele personae care împărtășesc aceste principia să se alăture acestei acțiuni" (urmează semnăturile).
Contextul în care s-a semnat „Declaraţia de la Budapesta" din 16 iunie 1989
În România anilor 1980-1989 câţiva generali fuseseră deja racolaţi K.G.B.. Descoperiți au fost înlăturați din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, care a cerut să nu fie judecați pentru spionaj! Doar generalul Ioan Șerb a fost judecat și degradat, au fost și alte comploturi. În 1987 Europa fierbea, Mihail Gorbaciov caută să obțînă acordul Statelor Unite pentru a acționa în Europa de est. În privința României Mihail Gorbaciov ajunsese la concluzia că trebuiesc reforme profunde și radicale, găsise și omul potrivit care să coordoneze acțiunea în persoană lui Silviu Brucan, ce dovedise că nu avea scrupule, nici ceva comun cu istoria poporului român și a pământului ospitalier al țării. Mihail Gorbaciov după ce tatonase înalte personalități americane, obține mâna liberă (dezlegare) să facă schimbarea, condiția sa fiind: P.C.R. să rămână forță conducătoare, implicând rămânerea României în orbită sovietică !
Înarmat cu însărcinarea de a lichidă regimul ceaușist, Silviu Brucan (maestru al dezinformării) a început să circule între Moscova, Washington, Londra, în perioada octombrie-noiembrie 1988, complotând ! Simultan, în Ungaria se făceau pregătiri pentru o manevră comună a trupelor N.A.T.O. cu cele ale Tratatului de la Varșovia. În ziua de 10 martie 1989, radio B.B.C. a comunicat scrisoarea deschisă semnată de șase (6) membri PCR adresată lui Nicolae Ceaușescu, semnatarii (cadre superioare de partid: Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu) pretind că au iscalit-o alături de Silviu Brucan, dar de fapt (scrisoarea) a fost semnată de Michel Palmery (demnitar la ambasada S.U.A. din București, care a transmis-o pe canalul diplomatic! ... Pe 13 martie 1989 scrisoarea a fost difuzată și de Radio „Europa Liberă" ! Semnatarii au fost puși sub urmărire, Silviu Brucan și-a continuat activitatea conspirand cu Ion Iliescu și Nicolae Militaru la pregătirea evenimentelor din decembrie 1989.
Cu ocazia reînhumarii lui Imre Nagy, la Budapesta s-au adunat tot șase (6) „refugiați" români, care sub masca de refugiat se jucau de-a dialogul - pregătiți și sprijiniți de „Fundația Soros":
- Dinu Zamfirescu, membru al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, și membru al

Partidului Național Liberal (PNL);
- Stelian Bălănescu (Cercul Român din R.F.G.);
- Mihnea Berindei (Vicepreședinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România);
- Ariadna Combes (Vicepreședinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România);
- Mihai Korne, director al revistei „Lupta";
- Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveția;
Semnatarii „Declaraţiei de la Budapesta" din 16 iunie 1989. Pe 18 iunie textul a fost difuzat de posturile de radio B.B.C. și Europa Liberă, iar pe 19 iunie a fost publicat de ziarele maghiare. Au mai fost și alți semnatari alături de instigatori: Neagu Djuvara, Monica Lovinescu, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Theodor Cazaban, Marie-France Ionescu, Matei Cazacu, Alexandru Niculescu, Adrian Niculescu, Bujor Nedelcovici, Alexandru Missirliu, Doru Braia, Dan Alexe, Daniel Boc, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Alain Păruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Ileana Vrancea, George Barbul, Ileana Verzea, Dina Braitianu- Missirliu, Vladimir Tismăneanu.
După ce Regele Mihai a aprobat „Declaraţia de la Budapesta" din 16 iunie 1989, Ion Pantazi și Duiliu Vinogradschi au publicat în „Stindardul Românesc" o dezavuare : „Cum își permit aceșți impostori să vorbească în numele Poporului Român, să semneze o declarație, care certifica « Teza maghiară » că românii și ungurii au venit în Transilvania în același timp !? despre ce autonomie politică își permit să vorbească inconștienții umanitariști...".
Ion Rațiu (Uniunea Mondială a Românilor Liberi) a dezavuat (textul declarației și pe semnatari) în ziarul „Românul Liber", declarând: „E prima dată când un grup de români a afirmat implicit că Transilvania nu e pământ românesc".
Uniunea Mondială a Românilor Liberi a adoptat o poziţie ne-echivocă în problema relaţiilor româno-maghiare: „să ne înfrăţim", a fost apelul ce am lansat ungurilor, cu litere de o şchioapă, în numărul nostru din iunie 1986. Să luptăm împreună împotriva comunismului. Pentru democraţie. Am repetat aceeaşi idee în Declaraţia din 11 aprilie 1986, în care am cerut „solemn, fraţilor unguri, să înceteze calomnia că ungurii sunt supuşi etnocidului„ în Transilvania. Aşa cum am declarat din nou la B.B.C. şi la „Vocea Americii", noi avem o reconciliere istorică cu ungurii şi depunem eforturi reale, verificabile, pentru a o realiza, mai ales ajutând pe toţi refugiaţii din România, astăzi în Ungaria, fără absolut nici o distincţie etnică. Prea mare importanţă nu trebuie să dăm „Declaraţiei de la Budapesta". Fără îndoială, vastă majoritate a poporului român nu poate să adopte o astfel de poziţie şi să-şi nege originea. Şi e absolut sigur că românul ardelean, fără excepţie, o respinge. Declaraţia, însă, a făcut un mare deserviciu istoriei şi chiar viitorului poporului român. E prima dată când un grup de români a recunoscut implicit că Transilvania nu e pământ românesc, că ne-am format acolo împreună cu ungurii.
E destul să citeşți „Erdey Tornete" că să-ţi dai seama că nu vor înceta, de acum încolo, să ne reamintească că această „Declaraţie" a fost făcută de români patrioţi nesiliţi de nimeni, în deplină libertate, în Lumea Liberă. Mie, personal, mi-a atras atenţia asupra acestui lucru dl. Kszorus, unul din conducătorii militanţi maghiari, la o masă ce ni s-a dat la Washington, în iunie anul acesta. La timpul său U.M.R.L. îşi va defini poziţia: pozitiv ca întotdeauna. Dar astăzi e rândul ungurilor să condamne şovinismul multora dintre ei - de care sunt pline ziarele şi programele de televiziune din lumea întreagă. Astăzi e rândul ungurilor să recunoască explicit că Transilvania e pământ românesc. Dar că să nu rămână nici o umbră de îndoială: Într-o Românie democrată, ungurii şi celelalte minorităţi vor avea exact aceleaşi drepturi că şi românii în mijlocul cărora trăiesc.
Cei ce au făcut-o să-şi ceară iertare poporului român !

----------------------------------------
[1] Cicerone Ioniţoiu. Declaratie 4 sept. 2006; vol 14 al procuraturii şi dosarul 35/P/2006 http://www.procesulcomunismului.com/cedo/21.29.14

Remember 16 iunie 1989 - „Declaraţia de la Budapesta” Footer-articol

Articole asemanatoare