Batjocura ca formulă de guvernare…

Scris de **Admin** Dum Feb 04, 2018 2:22 am

Cât le pasă de țară, de noi, de Demnitatea noastră în Anul Centenarului, se vede din felul în care au rescris programul de guvernare… Și nu este vorba de schimbarea „regulilor jocului în timpul jocului” (reguli aparent stabilite și acceptate de noi la urne), fiind evident că la următorul program de guvernare (!) nici nu vor mai fi „reguli”, ci de felul delăsător în care nici măcar nu se mai îngrijesc să șteargă petele curse accidental (sau poate că nu!) din penița plagiatului guvernamental.

Să vii cu un al treilea program de guvernare incluzând în el lucruri care nu au nici o legătură cu promisiunile făcute, cu angajamentele, cu plasele și pungile care, iată, cel puțin la nivel politic guvernamental, nu sunt deloc „degradabile” și ne vor mai sufoca mult timp, plătind pentru lipsa de judecată a multor semeni votanți și indiferența altora, să pui dară pe masă un nou program de guvernare în paginile căruia nici nu te mai interesează să verifici textele copiate, arată un imens dispreț. Și, din păcate, nu doar despre dispreț e vorba…

În anul Centenarului, al treilea program de guvernare vorbește despre măsuri ce trebuie luate din perspectiva unui „moment de reînceput înaintea intrării în anul centenar”… Ori, să nu aibă habar aceste hahalere, de la „daddy Liviu” la „bannfy Vasilica”, când a început Anul Centenarului și când a fost Marea Unire (!) sau atât de prinși sunt cu feliatul porțiilor încât nu se mai pierd cu acele „amănunte” cărora, oamenii simplii le mai dau prețuire?…

Sigur, în asemenea condiții de amatorism și dezinteres (ce să mai vorbim de sacrificiu și servitudine voită față de Patrie, ar fi de-a dreptul bizar!), nu ne-ar mira ca la al patrulea sau al cincilea program de guvernare (Piei, Drace!) să ne trezim că se va vorbi, tot dintr-o „perspectivă”, doar că, atunci, peste această indiferență se va așterne și veninul din pixul ținut de vreo coadă de topor, inserând perspectiva unui alt „centenar”, Trianon-ul. Iar la momentul în care Centenarul Unirii își va fi încheiat sorocul 2018, fără ca noi să fi făcut ceva cu adevărat remarcabil, și fără să ne fi crescut măcar vigilența, „de la hotare, la țarină și bogății”, să constatăm că toți cei ce ne-au săpat fundamentele unității, amenințându-ne cu un Centenar… anti-Centenar, vor fi și reușit să-și pună în practică planurile…

Și, din păcate, nu putem râde citind stupizenia caducă din programul de guvernare… Pentru că nu este vorba de vreo fufă politică, secretară, consilieră, „expertă”, care gândește că „1918” ar fi vreun număr de stradă… Sunt prea multe dovezi ale lucrăturii continue ce se execută asupra noastră.

Iar noi vom fi ocupați cu altele…

„600”, „220”… În oricare următor program de guvernare vor fi astfel de lanțuri întinse pentru a da țării de lucru, Anaf-ul rămânând și în următorul program de guvernare un instrument coercitiv și de timorare, de inventare a fel și fel de fițuici cu aere de declarații capitale (la propriu!), pentru care românii să se înghesuie la ghișeele ce îi pot ține ocupați.

Iar „ei” își permit toate aceste aberații, ne umilesc, strivesc mediul privat, înghiontesc societatea civilă nu „pentru că pot”, ci pentru că noi nu putem… Nu putem să terminăm o dată pentru totdeauna cu aceste lipitori politice, să dăm de pereți cu toți aceia care și-au bătut și își bat joc de viețile noastre, de istoria noastră, de viitorul nostru…

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea