Ce-a ajuns sa fie, dulcea Românie

Scris de **Admin** Vin Feb 09, 2018 12:21 pm

Ce-a ajuns să fie, dulcea Românie,
Țara pentru care am jurat să mor?
Brațele nervoase, azi sunt de hârtie,
La trecutu-i mare, nici un viitor!
Fierbe vinu’n butii, țuica în cazane,
Fiii ei nevrednici, doar atât doresc,
Să se’mbete turtă, să tragă chiolhane,
Un dolce fare niente, asta urmăresc!

Vis de parvenire mai rapid ca vântul
Șpaga, șperțul, mita astăzi triumfând
Pârjolească-i apa, cerul și pământul
Asta, guvernantul are azi în gând.
Astăzi doar minciuna are căutare
Nu ești ”om de lume”, nu ești om ”normal”
De nu minți și furi cu nerușinare
N-ai primit o șpagă, n-ai dosar penal.

Îngerul iubirii, îngerul de pace
Astăzi nu mai este, fost-a răstignit
Omul fără pată, suferă și tace
Aladin cu lampa nu e de găsit.
Nu mai avem munte, nu mai avem mare
Toate sunt sub lupă și bocanc străin
Minele –s golite de cărbuni și sare
Din izvoare curge sânge și venin!

Ce-a ajuns să fie, dulcea Românie
Țara lui Mihai, Mircea și Ștefan?
Să se prăvălească-n cruntă sărăcie
Și să fie suptă de orice golan.
Fiii ei de astăzi nu mai au mândrie
Și nu mai respectă neamul românesc
Astăzi faci avere numai din hoție
Sunt priviți cu scârbă cei care muncesc!

Ce-a ajuns să fie, dulcea Românie,
Mamă‘nsămânțată azi de idioți?
Țară fără arme și fără tărie
De care-și bat joc și profită toți.
Unde va ajunge, România mâine,
Unde o aruncă cei ce o conduc?
Brânza cea mai bună, în burduf de câine
Ouăle de aur într-un cuib de cuc.