dw LAUDATIO to COLDUTA

Scris de **Admin** Joi Feb 15, 2018 8:29 pm

De ziua amorezilor, Kövesi a binemeritat de la români bezele, flori, recunoştinţă. Căci a rezistat admirabil asaltului asupra ei, a DNA, a statului de drept. Dar nu este decât o bătălie câştigată. Greul abia vine.

Ce minunat ar fi să găsim vreme să ne ocupăm şi de-altceva! S-avem şansa de a uita măcar o clipă de borfaşii inventând ”statul paralel” spre a transforma şi ultimul rest de democraţie originală într-un regim totalitar! Dar nu ne lasă, iată, LCK şi DNA. Am fi vrut să ne bucurăm de versiunea cosmoplită a Dragobetelor? Savuram, de ziua îndrăgostiţilor, ideea unei seri cu flori, îmbrăţişări şi parfumuri de vorbe de dor şi de amor? Codruţa cea rea, ea nu şi nu, iaca na, că nu a vrut.

Ei bine, Laura Codruţa Kövesi, mult demonizatul inamic public al latrinelor şi al mai marilor pesedisto-aldeiști inculpaţi şi infractori, a ieşit la luptă. Arma ei, un simplu microfon. Şefa DNA s-a transformat în propriul ei purtător de cuvânt. Şi s-a prezentat aşa cum a putut. În fapt, aşa cum e.

Neînfricată, în singurătatea ei de alergător de cursă lungă. Fără farafastâcuri. Fără invenţii. Sobră. Fără peruci de pavian. Fără agramatisme grave. Fără atacuri directe ori piezişe la alte unităţi şi oficialităţi. Fără neghiobii. Fără prostia de a-şi confunda persoana cu instituţia pe care o conduce.

Fără încălcări de competenţe ale Inspecţiei Judiciare, ale ministrului justiţiei, care nu-i e, totuşi, şef, ori ale CCR şi CSM. Fără manierisme şi insolenţe gen ”altă întrebare”. Fără afectări de personalitate notorie. Fără aere de superioritate faţă de gazetari, subalterni, ori demnitari. Fără aluri de stea. Fără pretenţii politice. Fără apeluri la instanţe străine care pasămite ar susţine-o.

E oare posibil, într-o antimeritocraţie precum cea în frunte cu televiziunile arondate şi semi-analfabetul regim cleptocratic de sub guvernarea ”Dragnea-Dăncilă-decât-Dan-Liviu-genunche-Iordache-altă-întrebare” să se exprime un oficial aşa? Competent? Calm, în ciuda trombei istericelor acuze publice în contra sa? Clar? Curajos? Cu limpezimea unui magistrat demn de dregătoria sa?

Iată că e. Să ne-nţelegm. Discursul ei n-a fost perfect. A înţeles greşit o întrebare clară. N-a răspuns ireproşabil tot mereu. Dar, contrastând violent cu neghiobia, poltroneria şi haznaua din care provin unii din detractorii ei s-a dovedit superb. Şi memorabil spectacolul lecţiei formidabile pe care, timp de ore, le-a servit-o ziariştilor vânduţi clicii pavianilor cu manta, în slujba cărora agită.

Acestea toate mi-au răscumpărat integral investiţia din ziua iubirii. Am hotărât că efortul de a urmări cum se răspunde bine răutăţii vrăjmăşiei belicoase a meritat pe deplin. Căci a vedea acest Magistrat cu Majusculă răspunzând cu suverană linişte nu atât agresiunilor coteriei de penali cu panaş, cât poporului român, jurnaliștilor cinstiți, cetățenilor onești şi îngrijorării societăţii lor civile, spre a-i asigura că va continua să slujească dreptăţii respectând legea ad literam, e edificator.

Şi e înălţător. Căci abia aşa au înţeles mulţi cu cine au de-a face. Şi ceea ce propagandiştii regimului dragniot, atacând-o în haită la uzinele de minţit poporul cu televizorul, ar fi vrut să aburească, ascunzând, ideologic convenabil, sub conspiraţionismul securistic al ”statului paralel”: de ce pe atâţia potentaţi din categoria celor cu grase conturi teleormănene, costaricane, malgașe, sârbeşti şi braziliene îi neurastenizează această femeie. Una, perfect în stare să salveze onoarea doamnelor cu funcţii de răspundere în România neoceauşistă, în care Tamara Dobrin, Suzana Gâdea, Elena Ceauşescu şi Aneta Spornic s-au văzut înlocuite, vai, de o Dăncilă, Olguţa Vasilescu, et eiusdem farinae.

Tremură in corpore pentru că Laura Codruţa Kövesi e eficientă. Tremură pentru că-şi face datoria. Tremură pentru că ştie să lupte. Tremură pentru că ştie gândi şi vorbi. Şi pentru că n-o pot nici cumpăra nici şantaja, deşi şi-au construit întreaga existenţă pe ideea lipsei de limite a vârâtului de oameni în buzunar, a achiziţionării şi intimidării lor.

În final, după câteva ore i-a pus la pământ, retoric elegant ca într-un balet de mare clasă, chiar şi pe cei mai înverşunaţi trimişi ai celor mai ostile trusturi de presă. Clipă în care a devenit clar cum vor reacţiona mafia şi feciorii ei. Speriate, maimuțele se vor retrage doar un timp, înainte de a se repezi apoi chiar și mai agresiv la ea. N-o vor ierta pentru curajul și profesionalismul ei.

Profesionişti, la rândul lor, nu doar în agitprop ci, mai cu seamă, în pupături dorsale, pe lacheii oligarhiei i-a enervat cumplit rectilinia prestaţie a şefei DNA. Încât, inspirat poate de ziua iubirii, tartorul lor scos din minţi l-a invitat pe un oaspete recalcitrant din atelierul de linşaje al latrinei să-şi manifeste ataşamentul faţă de Kövesi aşa cum adoră slugile de la Antene muşchiul gluteus maximus al stăpânului lor infractor şi securist: printr-un recurs asiduu la buze şi mijloace lingvistice.

E, prin urmare, clar, că triumful României antimafiote nu va putea fi altfel decât scurt. Prestaţia suverană din ziua de sfântul Valentin a salvat jobul şefei DNA, amplificându-i popularitatea brusc şi exponenţial. Dar nici ea, nici ce a mai rămas din statul de drept şi din egalitatea cetăţenilor în faţa legii, prin inculparea delincvenţilor cu pâinea şi cuţitul, nu sunt defel durabil la adăpost.

Pe ea, mafia pro-rusă, dar cu mască ultranaţionalistă, continuă să încerce s-o discrediteze în lege, denigrând-o ba ca presupus ”agent străin”, impus chipurile de americani, ba că ar fi pasămite roasă de ambiţii politice. De parcă n-ar fi dezminţit aceste ambiţii. Şi ca şi cum intrarea în politică a unei personalităţi curate ar fi, în România neoceauşistă, insuportabil de infamantă şi jenantă.

Concomitent, în România şi magistraţii şi poliţiştii sunt tot mai nemulţumiţi. Justiţia stă să se prăbuşească. La fel, economia, al cărei boom actual se sprijină, conform experţilor pe un temei de lut. Nesiguranţa unui viitor nedrept, de tot incert, provoacă ţării agravarea exsangvinării ei şi a unui braindrain de o amploare fără precedent. Iar parte din Europa centrală şi răsăriteană e aproape la fel de vulnerabilă în faţa mafiei ca România PSD-isto-ALDE-istă.

În aceste condiţii, atacurile asupra democraţiei liberale se vor relua şi intensifica rapid. Rămâne de văzut cum se va poziţiona Iohannis. Dacă preşedintele va continua să nutrească iluzia că ar fi îndrituit a se deroba de răspunderea de a juca, dacă va continua să tacă, în loc să apere activ ce a mai rămas de apărat, nimic nu-i va mai putea salva prestigiul în cartea de istorie a românilor şi a Europei.

VĂ MAI RECOMANDĂM

Asaltul asupra DNA şi propaganda

O democraţie nu prea are loc de propagandă. Cu cât se defectează mai rău, cu atât i se face mai mult loc. În România începe să nu mai fie loc decât de agitprop. Care, uimitor, îi afectează şi pe cei mai inteligenţi. (14.02.2018)