DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG!

Scris de **Admin** Joi Feb 22, 2018 1:56 am

Iubiţi zidari şi dragi bucătărese,
Îngrijitori de babe şi bătrâni,
Vă mulţumesc că sunteţi buni români
Şi a-nceput de ţară să vă pese.
Voi cei care trimiteţi euroi
În ţara asta plină de prostie
Să o scăpaţi de crunta sărăcie,
Veniţi să vă luaţi ţara înapoi!
Acum la noi e bine, câinii toţi
Îşi poartă-n cozi în linişte covrigul,
A dispărut şi foamea, dar şi frigul
Şi nu mai vezi picior de mafioţi.
Aveţi motive clare de mândrie:
Din hobby munca s-a făcut servici,
Lucrează oamenii parcă-s furnici,
E libertate şi democraţie.
Sistemul sanitar s-a transformat,
Nu mai există nicio boală gravă,
Mâncarea-i toată bio, nu otravă
Precum era atunci când aţi plecat.
V-aşteaptă ţara să o ridicaţi
La rang de societate-occidentală,
Că ştiţi că ne-aţi lăsat în pielea goală…
Veniţi acum să ne şi îmbrăcaţi!
Veniţi să faceţi noul paradis,
Fără chineji şi ruşi, doar cu germanii,
Noi punem ţara, voi veniţi cu banii
Şi reînfiinţăm micul Paris.
Aşa că luaţi-vă din timp bilete,
Să nu vă-nghesuiţi precum la vot
Şi-apoi să credeţi iar că-i vreun complot,
Deci, cătinel, poftiţi pe îndelete!
V-aşteaptă înapoi întreaga ţară,
E minunată-acum, cum v-aţi dorit,
O să aveţi un trai preafericit,
Veniţi, vă rog, că mergem noi afară!
Valentin CERNEI

Scris de **Admin** Joi Feb 22, 2018 1:59 am

Care este adevărata față a diasporei române și ce se ascunde de fapt în spatele măștilor ei? Cine sunt românii din exil și mai ales cine sunt intelectualii români de marcă din exil? Dar elitele literare române din străinătate?
De multe ori am vrut să caut un răspuns la aceste întrebări, dar am renunțat, fiindcă nu am avut ocazia să leg acest eveniment de

DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG! A-DIASPORA-2-300x163

ceva concret și actual.
Momentul s-a ivit abia acum, când la Paris a apărut în traducere franceză o carte (publicată în 1992) a unui scriitor român, un volum memorial care dezvăluie experiența zguduitoare a autorului în contact cu duritatea regimului comunist.
Cartea a fost publicată, așa cum am spus, în anul 1992 la Editura Humanitas, republicată în 2012 (tot la Humanitas) și tradusă recent în limba franceză. Va fi tradusă probabil și în alte limbi, dar nu asta este important ci un alt aspect.
Deși cartea a apărut de mai bine de o săptămână în librăriile franceze, până în prezent o singură personalitate românească din diaspora a îndrăznit să rupă tăcerea și să publice în Franța o cronică de carte în legătură cu noul volum.
Este vorba de dl Matei Vișniec, scriitor recunoscut, bilingv (român și francez) care a comentat (culmea!) pozitiv noua operă.
În felul acesta eu am câștigat pariul cu autorul cărții, care îmi este prieten și care era perfect convins că nici un român din

DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG! A-DIASPORA-1-300x218

diaspora nu o să scrie nimic despre carte sau că dacă va scrie va ataca pe autor (conform obiceiului ”strămoșesc” prin care noi, românii ne dăm în cap unul altuia sau ne întoarcem spatele reciproc atunci când ne întâlnim).
Am câștigat pariul, dar am căzut pe gânduri. Deci din toată intelectualitatea și din toată armata de jurnaliști și scriitori români anticomuniști până în albul ochilor care trăiesc în Franța, numai unul singur (Vișniec) a găsit resursele să cumpere cartea și puterea să publice o cronică literară privitoare la ea.
Și din nou m-am întrebat: cine sunt de fapt românii din diaspora și ce este mai ales lumea literară românească din străinătate? Adică elitele românești din străinătate? Cum s-a format diaspora românească? O mare parte a ei provine din România lui Ceaușescu.
România lui Ceaușescu era o țară în care din 5 milioane de capi de familie 4,5 milioane erau membri ai Partidului Comunist Român și o jumătate de milion colaboratori ai Securității. Adică turnători. Este o statistică sumbră, dar reală, dovedită cu date și documente oficiale.
După anul 1989 aproximativ două milioane dintre foștii colaboratori ai Securității și dintre foștii membri ai Partidului Comunist Român au apucat calea străinătății. Acolo au cunoscut o transfigurare: s-a deșteptat în toți, în mod miraculos, un anticomunism feroce.
Câțiva dintre foștii membri PCR și colaboratori ai Securității plecaseră din țară înainte de 1989.
Deci majoritatea diasporei intelectuale românești trăiește în Franța și, bineînțeles, se declară mare dușmană a comunismului.
Având în vedere că în Franța a apărut recent cartea de care am amintit mai sus, carte cu un conținut absolut uimitor privitor la crimele comunismului, era de așteptat ca o astfel de intelectualitate românească declarat anticomunistă și astfel de elite literare românești să ia imediat poziție (favorabilă sau nefavorabilă) față de apariția cărții. Era de așteptat ca ea să declanșeze o polemică și discuții dacă nu pro, cel puțin contra ei în lumea intelectualilor români din Franța.
În locul acestor atitudini (favorabile sau ostile), în locul unor polemici firești (pro sau contra) s-a lăsat însă o tăcere profundă, deasă ca o ceață dintr-o dimineață friguroasă de toamnă, ceață în care au dispărut rapid toate elitele literare române din Franța, dar și din întreaga diaspora românească.
O atitudine aparte o aștept din partea sutelor de mii de români care cu ocazia recentelor alegerei prezidențiale au luat cu asalt secțiile de votare din străinătate țipând isterizați că ei vor să dea jos comunismul din România și să-l voteze președinte pe Iohannis.
Sute de mii de români au strigat atunci cu ochii în lacrimi că nu mai vor comunism în România, au dat buzna să-și exercite dreptul la vot, și-au rupt hainele de pe ei și s-au călcat în picioare ca să ajungă la urnele de votare și să voteze contra comunismului din România, declarând că ei nu-l vor pe Victor Ponta președinte fiindcă Ponta este comunist și ei nu mai vor comunism.
Îmbulzeala a fost așa de mare că a trebuit ca Jandarmeria Franceză să intervină (inclusiv cu gaze lacrimogene) pentru a potoli avântul anticomunist al votanților români.
Refuz să cred că un astfel de miracol a avut ”la bază” celebra pungă cu mălai și vestita sticlă cu ulei de pe meleagurile

DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG! A-DIASPOR%C4%82-TEXT-1-300x90

dâmbovițene și refuz să cred că aceste două  hidoase invenții electorale au ajuns la românii din Occident pe alte căi și sub alte forme.
Sunt convins deci că toate acele sute de mii de români din străinătate au fost sinceri în comportamentul lor și au votat cinstit, neinfluențați de nimic altceva decât de propria lor conștiință.
De aceea cred că ei vor lua cu asalt în următoarele săptămâni librăriile din marile orașe franceze ca să cumpere cartea recent apărută în Franța. În privința acestui lucru aici nici nu mai încape discuție.
Dar marile mele întrebări și nedumeriri nu-i vizează pe românii obișnuiți ci intelectualitatea română, elitele literare românești din diaspora.
Diaspora cuprinde scriitori români, intelectuali, artiști, profesori universitari, medici care declară cu toții că au fugit din România de teama comunismului și că ei în Occident luptă contra comunismului. Unii dintre ei se recomandă dizidenți comuniști vechi.
Totuși, unde sunt acești intelectuali români anticomuniști? Cum se face că dintre sutele de jurnaliști români care lucrează în presa franceză, dintre sutele de literați români din Franța, traducători, profesori, poeți, eseiști, critici literari nu a avut nimeni curajul (în afara lui Vișniec) să scrie o cronică de carte legată de apriția noului volum în Franța?
Cum se face că dintre zecile de scriitori români care trăiesc în Franța și cărora le-a încărunțit părul și le-au crescut bărbile de doi coți de câtă luptă anticomunistă au dus în exil nu și-a dat încă nici unul cu părerea asupra noii cărți?
Este adevărat, Matei Vișniec a salvat onoarea intelectualității românești din exil.  Dar a salvat-o oare?
Deocamdată numai  Matei Vișniec a scris despre noua carte apărută în Franța. Și Vișniec este un scriitor încă tânăr care (culmea!) nu s-a declarat (slavă Domnului) niciodată un luptător anticomunist.
Dar unde este marele Paul Goma, scriitor român care se revendică un apostol al luptei anticomuniste și care pentru cărțile lui anticomuniste a fost propus la Premiul Nobel de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova?
Pe Paul Goma nu-l interesează noua carte privind ororile comunismului din România?
Poate suna straniu, dar se pare că pe Goma nu-l interesează acest subiect.
Dar hai să zic și eu ca bătrânul Villon cu a lui celebră frază ”Ou sont les neiges d᾽antan?” și să întreb la rândul meu și eu: dar unde este Nicolae Breban, giganticul ”scriitor român anticomunist” din exil. Nici pe el nu-l interesează noul volum anticomunist apărut la Paris?
Dar unde este marea doamnă a literaturii universale, Herta Müller, premianta Nobel, scriitoarea româncă de limba germană

DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG! A-DIASPORA-TEXT-2-300x246

care a suferit atâta de pe urma atrocităților comuniste și de pe urma Securității și care a luat Premiul Nobel pentru Literatură cu cărțile ei anticomuniste? Nici pe ea nu o interesează noul volum anticomunist apărut în Franța?
Norman Manea trăiește în SUA. Totuși, el trebuia să fie o voce care să se ridice în apărarea sau în stigmatizarea autorului noii cărți. Dar Norman Manea preferă să tacă.
Unde este Virgil Duda, ziarist proeminent și voce profundă a exilului românesc? De ce tace Neagu Djuvara, ziarist și scriitor român, voce zgomotoasă a exilului românesc, care zice că a luptat cu arma în mână, ca agent al spionajului ca să răstoarne regimul comunist și care publică în fiecare an câte o carte contra comunismului? Unde este Emil Hurezean, jurnalist și scriitor român în exil, luptător pe baricadele anticomunismului? Unde este Mihai Brenciu, jurnalist român anticomunist, cel care a proclamat Ziua Internațională a Luptei împotriva Comunismului, unde este Vladimir Tismăneanu, marele ideolog anticomunist român, stâlp, catarg și flamură totodată ale luptei anticomuniste din exil, autor al unor memoriale istorii ale atrocităților comunismului? Nici pe Tismăneanu nu-l interesează noul volum anticomunist apărut recent în Franța?
Cum? Asta a fost toată puterea și tăria uriașei armate de intelectuali anticomuniști români din exil și mai ales din Franța? Un articol?
Asta a fost toată reacția exilului românesc la traducerea în Franța a noului volum anticomunist? Un articol de Matei Vișniec? Un articol scris de Vișniec în comentarea uneia dintre cărțile cele mai acuzatoare și incendiare la adresa comunismului din România? Atât au putut să dea intelectualii români, elitele literare românești din exil?
Dar un astfel de rezultat este absolut lamentabil sau în cel mai fericit caz suspect. Îmi și imaginez o discuție într-un grup de scriitori anticomuniști români din diaspora la o cafenea din Capitala Franței. La un moment dat unul dintre ei zice: ”-Voi știți dacă a fost tradus anul ăsta vreun scriitor român de-al nostru în franceză?”. Iar un confrate îi răspunde mestecând liniștit cu lingurița în

DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG! A-DISPORA-7-300x217

cafea: ”-Da. Anul ăsta a fost tradus de la noi din România un singur scriitor cu o carte despre atrocitățile comunismului în România. Dar nu mai este de actualitate. Comunismul a căzut. Și dacă revine ne apără NATO. Acuma este de actualitate cântărețul Nicolae Covaci cu cartea lui despre formația Phoenix. Am auzit că scrie o carte și Oana Zăvoranu cu divorțul ei de Pepe. Trebuie neapărat să citim cărțile astea, cred că sunt foarte interesante.”
Desigur, ironia este numai invocată. Lucrurile sunt însă cu adevărat triste. Și mai trist decât orice este miticismul din diaspora. Este momentul ca noi, românii să reconsiderăm profund noțiunea de diasporă românească.
În ce mod se va face acest lucru nu pot ști încă, dar probabil că procesul va trebui să imite răsturnarea de situație de la recentele alegeri prezidențiale care au avut loc în țara noastră sau să imite chiar Revoluția din Decembrie 1989. Asta fără morți, desigur, fiindcă morții există deja în această diasporă, ei trebuie doar înlăturați de acolo și îngropați. Mai ales morții care se prefac că sunt vii. Adică zombii diasporei române.
Este clar că așa-zișii intelectuali români din exil nu sunt ce par să fie și că poartă pe față o mască surâzătoare asemănătoare cu masca pe care o poartă membrii Anonymous. Poate într-o zi vom ști ce se află în spatele acestor măști (dacă nu în spatele tuturor măștilor, măcar în spatele câtorva!).
O enigmă încă inexplicabilă rămân sutele de mii de români din Franța care au luat cu asalt secțiile de votare ca să-l voteze pe Klaus Iohannis, strigând că nu vor ca în România să fie președinte Ponta, ”pentru că Ponta este comunist”. Sau cam așa ceva.
Acești anticomuniști răi de rup lanțul au năvălit cu sutele de mii în secțiile de votare strigând că vor să voteze contra lui Victor Ponta și că fac asta dintr-un sentiment de ură față de comunism.
Pentru ca ei să fie potoliți a trebuit să intervină forțele de ordine ale Jandarmeriei și ale Poliției franceze.
Vom vedea în ce măsură acești anticomuniști români răi de rupeau lanțul vor lua cu asalt librăriile franceze în următoarele luni ca să pună mâna pe o carte anticomunistă deja celebră.
Vom ști atunci dacă ei l-au votat cu adevărat pe Iohannis dintr-un sentiment de profundă convingere anticomunistă sau doar pentru că tradiționalul kil de mălai și cunoscuta sticlă de ulei de floarea-soarelui au ajuns și în Franța dar sub alte forme.
Până atunci, realitatea tragică și zguduitoare rămâne una singură: în domeniul literar cel puțin, intelectualitatea românească din exil se reduce la un singur om: Matei Vișniec. Dacă este mult sau dacă este puțin, asta o pot spune numai intelectualii români din exil.

Gheorghe PANAITESCU

Postat in: Observator

DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG!

DIASPOREI ROMÂNE CU DRAG!

Morții vii sau zombii diasporei române. CARE ESTE, ÎN DEFINITIV, ADEVĂRATA FAȚĂ A DIASPOREI ROMÂNE ȘI CE SE ASCUNDE ÎN SPATELE MĂȘTILOR EI? CINE SUNT ELITELE ROMÂNE DIN STRĂINĂTATE?