ROMÂNIA La balul dezinformărilor

Scris de **Admin** Vin Mar 02, 2018 11:53 am

Întrebări nerostite ar face bine să-i frământe chiar şi pe românii bine lămuriţi. Oare ce mister a determinat deplasarea la Bucureşti a lui Timmermans? Şi ce a anume a obţinut el în afară de reproşuri şi recriminări ?Căci neinformat ori dezinformat Timmermans nu fusese nici la Bruxelles. Dimpotrivă. La Bucureşti a dezminţit categoric afirmaţiile şefilor celor două camere parlamentare. În speranţa de a fi înţeles până şi de profesioniştii dezinformării televizate, vicepreşedintele Comisiei Europene şi-a scos în evidenţă fără echivoc "buna informare", sugerându-le infractorului lider informal al ţării şi antieuropeanului său coleg de la şefia Senatului să-l sune.

Dar nu ca să-i ureze o zi bună. Ci doar, dacă-l vor mai crede vreodată rău informat.

N-ar fi fost nevoie de mai mult spre a se înţelege tragedia prin care trec România, justiţia românească şi lupta ei anticorupţie. Şi, prin extensie, Uniunea Europeană. Al cărei şef executiv adjunct s-a văzut nevoit să-şi lase de izbelişte treburile spre a traversa continentul. Şi pentru a sublinia, la Bucureşti că, "sincer, nu a primit informaţii distorsionate" despre independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie, că vrea "să evite orice neînţelegere", de aceea s-au "stabilit contacte cu toate instituţiile implicate".

Or, nu se dezmint adevăruri. Ci dregători mincinoşi şi minciunile lor. Nu cele, inexistente, atribuite, fals, reprezentantei din Bucureşti a Comisiei Europene, Angela Cristea. Ci, vai, cele proferate de înalţi oficiali români, cu preţeul decredibilizării ţării. De liderul PSD, membru al aceleaşi familii politice europene, culmea, ca a lui Timmermans. Şi de preşedintele chipurile liberal, în fapt penal, al Senatului. Ca şi de trompetele lor latrinizate.

Care i-au reproşat olandezului "ingerinţa". E vorba de o recriminare tipică cripto-naţional-comunismului de extracţie sovieto-ceauşistă. Nu întâmplător au lansat-o şi o repetă ca o mantră comentatorii sau fanii unor televiziuni patronate de foşti securişti ori membri ai nereformatului partid comunist zis PSD. Ar fi, s-a spus, o ingerinţă chipurile de comisar sovietic. Ceea ce relevă cât de călcate pe bombeu s-au simţit. Pe bună dreptate, desigur.

Fiindcă metamesajul vizitei la Bucureşti a lui Frans Timmermans demască integral tocmai instituţiile de minţit poporul cu televizorul. Fie şi diplomatic, olandezul a pus degetul pe rană. E cetăţeanul acelei ţări care a fost alături de români mereu. Care s-a solidarizat cu ei şi în cele mai grele momente ale istoriei unui popor înfricoşat, înfrigurat şi înfometat cumplit de regimul Ceauşescu, cel cu abnegaţie slujit de partidul lui Dragnea, Pleşoianu şi deputatul mitralieră.

Iar rana pe care a pus el degetul este a justiţiei agresate în presă. Fiindcă atacarea ei "în mass-media, în declarațiile publice poate conduce la impresia în rândul populației că justiția este slăbită".

Or, o întreagă baterie de televiziuni, între care şi cea teoretic "publică", în fapt PSD-istă, nu face de multă şi amară vreme altceva decât să participe la un bal al dezinformărilor prin care să încerce să pună justiţia, independenţa ei şi lupta anticporupţie pe butuci, luând la ochi magistraţi cinstiţi în numele unor politicieni hotărâţi să schimbe legile, ca să se mântuie de gratii pe ei înşişi.

Or, cine dă pe gură un adevăr crunt, chiar dacă-l rosteşte voalat, delicat şi elegant precum Timmermans, potrivit căruia "opinia Comisiei Europene e că n-ar exista o problemă cu justiţia", n-are cum să nu fie silit să plătească un preţ piperat. I l-au cerut sub forma denigrării sale vuvuzelele camarilei dragniote. Şi oştirile de mancurtizaţi care chiar cred manipulări ordinare de genul celor vehiculate de trompeta moscovită Sputnik, potrivit căreia Olanda ar șantaja pasămite "România pentru a obţine...în condiţii avantajoase managementul privat asupra Portului Constanţa".

Realitatea nedezinformată e cu totul alta. Realitatea e că, dacă Timmermans chiar ar fi vrut Constanţa, ar fi primit portul pe tavă de la penalii care, ca politicieni, ar da orice să fie lăsaţi să opereze, netulburaţi de Comisia Europeană, de americani, de preşedinte şi de magistraţii români, pe cordul deschis al statului de drept. Inşi care dau impresia că şi-ar vinde şi mamele , doar să li se permită să obtureze sistemul sangvinal democraţiei liberale, astupându-l cu legi ale injustiţiei.

Realitatea e că Timmermans s-a văzut obligat să lanseze la Bucureşti un ultim avertisment. Să sugereze, fără să-şi bruscheze gazdele, că, puţin înainte să ajungă la potou în ”maratonul” edificării statul de drept, românii se văd îndemnaţi "să alerge în direcţia greşită".

Că, într-un stat de drept, nu e treaba puterii politice (ori a Comisiei Europene) să se amestece în verificarea magistraţilor, ci a magistraţilor înşişi. Că e treaba politicienilor să amelioreze infrastructura. Să le facă oamenilor autostrăzi. Eventual cu bani europeni, furnizaţi, între altele, de Olanda. Că "progresele" româneşti în lupta anticorupţie nu sunt "satisfăcătoare". Iar cele "extraordinare", obţinute în sistemul judiciar românesc nu sunt încă, din nefericire, "ireversibile".

Deşi ar trebui să fie. Ca atare, Timmermans n-a venit la Bucureşti ca să se relaxeze în Cişmigiu. Ori să cumpere Constanţa. Ci ca să fie "precaut, pentru ca Antena 3 să-l înţeleagă corect". Şi ca să tragă un dramatic semnal de alarmă, fie şi îndulcit, diplomatic, prin sintagma potrivit căreia n-ar exista în România "o ameninţare sistemică la adresa statului de drept".

Adevărul, trist, e pe dos. Adevărul gol goluţ e că, date fiind, între altele, sentinţele CCR, situaţia din România riscă să se deterioreze rapid şi să ajungă mai rea decât în Polonia şi Ungaria. Tocmai pentru ca ţara să nu ajungă aşa a avut loc vizita de încercare finală de salvare întreprinsă de oficialul european.

Care, generos şi politicos, şi-a asumat în acest scop şi corvoada unui balet informativ cu Viorica Vasilica. Premierul teleormănean cu voie de la Dragnea nu i-a putut oferi însă decât un dialog al surzilor. Iar românilor, după dansul ratat, o tăcere elocventă, de plumb.