Cum distruge Dragnea PSD. Ce nu trebuie Coldea sa spuna inainte de Congres?

Scris de **Admin** Mar Mar 06, 2018 12:08 am

http://www.ziare.com/liviu-dragnea/psd/cum-distruge-dragnea-psd-ce-nu-trebuie-coldea-sa-spuna-inainte-de-congres-1504676

Liviu Dragnea se indreapta spre victoria care va distruge PSD. Este destul de clar ca domnia sa este pe cale sa obtina exact ceea ce a urmarit de la Congresul extraordinar: o epurare la sange a oricarei farame de opozitie interna in PSD.Sub pretextul unei schimbari de filosofie si echilibrari pe regiuni si genuri, dl Dragnea aranjeaza terenul pentru ca viitorul Congres sa-i livreze o echipa de conducere cam dupa cum arata si Guvernul Dancila, adica oameni de paie, ai sai si ai baronilor cu care regleaza puterea.

Un lider puternic nu are nevoie de asa ceva. Dimpotriva. O opozitie interna ii permite unui lider sigur pe el sa lase macar o aparenta democratica. Dar Liviu Dragnea nu mai este un lider puternic, ci seamana tot mai mult cu un dictator aflat intr-o faza terminala a puterii in care nu mai suporta nici macar adierea vreunei opozitii si simte nevoia sa isi confirme cu toate simturile forta.

Puterea lui Liviu Dragnea se face tandari in destramarea teribilei sarlatanii care se dovedeste programul electoral si de guvernare.Scamatoria combinatiei dintre Legea Salarizarii, revolutia fiscala si noul regim al sporurilor isi dovedeste efectul: desi salariile brute in general au crescut, veniturile nete ale oamenilor au scazut din diferite motive.

Fie pentru ca o compensare totala a mutarii contributiilor ar fi scos salariul brut din noua grila si atunci s-a compensat doar pana la limita maxima a grilei. Fie pentru ca sporurile se calculeaza diferit, au fost plafonate sau au disparut.Puterea lui Dragnea se face tandari pe masura ce se dovedeste ca acelasi om care acuza neinduplecat "statul paralel" statea cu el la masa. Cat de tare il sperie pe Liviu Dragnea devoalarea relatiei sale cu "statul paralel", dupa ce George Maior a inceput sa povesteasca la Comisia SRI, o arata amanarea audierii generalului Coldea, care ar fi trebuit sa aiba loc astazi.Comisia a decis intempestiv amanarea, invocand public o solicitare a generalului care ar fi racit. Un motiv care s-a dovedit o minciuna atunci cand Florian Coldea l-a dezmintit categoric intr-o declaratie pentru Ziare.com: "Nu am nicio problema sa ma prezint oricand in fata comsiei SRI pentru a discuta orice subiect aflat in dezbatere".Mi se pare evident ca pentru Liviu Dragnea era de viata si de moarte ca generalul Coldea sa nu povesteasca inainte de Congres. Asa ca l-a imbolnavit. Oare de ce? Oare ce avea de spus Florian Coldea?Puterea lui Dragnea se face tandari pe masura ce partidul scade in sondaje. Tot mai multe surse politice si din zona caselor de sondare spun ca PSD se prabuseste in sondaje si din decembrie pana acum a pierdut intre 10 si 14 procente. Adica aproximativ un sfert din cele pe care le avea.Cauzele picajului sunt doua: asaltul impotriva justitiei din comisia Iordache si toata topaiala fiscala care a creat nu numai un imens balamuc, ci si scaderile de venituri acum confirmate. Nu am nicio indoiala ca dupa cererea de revocare a dnei Kovesi si dupa ce a iesit la iveala dimensiunea reala a taierilor de venituri trendul s-a accentuat.

O asemenea pierdere de viteza fara nicio perspectiva de redresare, dimpotriva, ar trebui sa dea de gandit oricarui partid politic. Si totusi, PSD pare a merge in continuare pe mana lui Dragnea, spre dezastru.

De ce?

Pentru ca Liviu Dragnea le-a mai dat o doza din drogul preferat: anti-justitia: "Mi-a placut discursul lui Liviu Dragnea in CEx, pentru ca de aici intelegem ca mergem mai departe pe traseul pentru care am fost votati, bataia cu statul paralel va continua, vom continua sa schimbam legile de care am vorbit", a explicat Codrin Stefanescu la iesirea din CEx-ul care i-a dat lui Liviu Dragnea tot ce si-a dorit. Si este argumentul care pare sa-l fi facut pe dl Stefanescu sa treaca peste faptul ca si functia sa e scoasa la mezat.In mod evident, Liviu Dragnea le-a promis pesedistilor ca are nevoie de aceasta reconfirmare de putere pentru a duce mai departe batalia cu legile si institutiile, pentru a duce revocarea procurorilor sefi la capat, pentru a termina lucrarea cu alte cuvinte.Si iata ca pentru PSD ura fata de justitie trece peste instinctul de supravietuire politica. De ce spun asta?Pentru ca o continuare a asaltului pe legi si pe institutii va provoca o reactie severa a Comisiei Europene, dupa cum a lasat deja sa se inteleaga Frans Timmermans la Bucuresti. Ea poate insemna taierea tuturor fondurilor pentru Romania, de la cofinantari la subventii. Pana la ultimul euro.Si cand conflictul va deveni major, oare romanii cu venituri taiate de guvern si macinate de inflatie, cu rate la banci majorate oare cui vor da dreptate? Daca PSD mai are vreo indoiala ii recomand ultimul Eurobarometru care arata ca 1 din 2 romani are incredere in Comisia Europeana si doar 1 din 5 in Guvernul de la Bucuresti.PSD se indreapta spre sinucidere politica, organizat, disciplinat si orb, amagit de cel care pare sa-l fi vandut demult in speranta ca doar, doar si-o scapa propria piele. Si cand aventura se va fi incheiat, este posibil ca din cel mai mare partid al Romaniei, care in urma cu un an si ceva castiga alegerile fara drept de apel, sa nu se mai aleaga decat niste aschii.

Scris de **Admin** Mar Mar 06, 2018 12:31 am

De ce face PSD congres? Unii spun: „Pentru că a-nceput să-i fie frică lui Dragnea”. Alţii habar n-au, dar încearcă, la o adică, să-şi tragă un ce profit. Oricum, până când vor afla, cu toţii, care e mersul, au început să vină adeziunile din ţară pentru Dragnea .Din te miri ce, peste noapte, a apărut ideea organizării unui Congres Extraordinar al PSD. Prima impresie: Dragnea vrea să scape de incomozii din BPN, care „au prins iar la limbă; ca un strigoi în întunerec...".Deci, vor fi alegeri, dacă e cazul, pentru funcţiile de la el în jos (preşedinte executiv, vicepreşedinţi, secretar general). „Dacă va fi nevoie voi cere şi eu un vot de reconfirmare” a spus Dragnea.A doua impresie: „E nevoie să stabilim un candidat pentru Cotroceni”, a anunţat Ecaterina Andronescu.Şi, o cerinţă la vârf: ar fi nevoie de câteva modificări importante în statutul partidului.”Eu spun că de frică a convocat Dragnea congresul PSD – a explicat primarul Iaşiului, Mihai Chirica. Se depreciază foarte mult imaginea dumnealui în interiorul partidului şi începe să-i fie frică că îşi pierde sprijinul. (…) Cei care se duc acolo se duc să voteze fiind ştiut dinainte rezultatul. Deci nu cred că va avea probleme, dar nu a dispărut problema. Deci problema deprecierii credibilităţii domniei sale în partid va continua să fie principala sa problemă”.E drept că, după CEx-ul de "liberare" a lui Tudose din fruntea celui de-al doilea guvern PSD, premierul propriu-zis, Liviu Dragnea, nu mai ştia, exact-exact, pe cine contează şi pe cine nu, din cercul apropiaţilor aflaţi pe funcţie.Paul Stănescu declarase, deja, că, fie ce-o fi, pe el să nu mai conteze, că nu mai candidează. Niculae Bădălău îşi trăsese glonţul în cap în noaptea sacrificării fostului premier de complezenţă, vorbind în scris despre împuţinarea democraţiei în partid. Codrin Ştefănescu a mizat „all-in” pe şansa Ecaterinei Andronescu, ameninţându-l, sinucigaş, pe Dragnea, întrucât a crezut că, încă, poate. Consecinţă: de atunci, el e tot mai mic, iar Andronescu, mai nimic, după ratarea ministerului, ratând şi şefia Comisiei parlamentare de Învăţământ, în favoare omului cu genunche de oţel. Băniciou e, în principiu, omul lui Ponta, deci dubios; Tudose „e omul statului paralel”, deci periculos.În consecinţă, în jurul lui Dragnea, multă lume, puţini oameni de încredere. Aşa încât, s-a gândit că, pentru o schimbare în bloc, e perfect un congres.Pe cine ar fi contat, în schimb? Primul care-i venise-n minte fusese Claudiu Manda, şeful Comisiei SRI – tocmai bun pentru scaunul de preşedinte executiv. Apoi, Mihai Fifor, ministru de toată încrederea, care abia opinase, oarecum deconcertant: „Nu ştiu dacă se va cere sau nu un vot de confirmare. Dacă mă întrebaţi pe mine, şi vă rog să o luaţi ca o opinie personală, eu nu cred că preşedintele Dragnea are nevoie de reconfirmare. Preşedintele Dragnea a fost ales în modul cel mai statutar cu putinţă, practic de toţi membrii Partidului Social Democrat. Este un lucru evident că după ce am câştigat alegerile în maniera în care am câştigat-o, preşedintele Dragnea a arătat, dacă mai era nevoie, că PSD este foarte bine coordonat, foarte bine condus şi face o guvernare foarte bună, ia măsuri cât se poate de bune şi în Parlament şi arată că în continuare suntem primii în opţiunile românilor”. De ce nu, chiar şi Adrian Ţuţuianu, devenit mult mai ascultător/obedient după ejectarea de la Apărare. „Eu nu m-am decis. (…) Luni va fi Comitet Executiv Naţional şi vom vedea cu ce teme se convoacă congresul şi apoi voi vedea dacă candidez sau nu”.Ca lucrurile să fie şi mai limpezi, a început să se discute despre câteva schimbări importante în Statut, cea mai importantă vizând schimbarea modalităţii de alegere al preşedinţilor. Aceştia sunt aleşi, în prezent, de toţi membrii partidului, fie la nivel de organizaţii, fie la nivel naţional, în cazul lui Dragnea.Modificarea are în vedere revenirea la fosta modalitate de vot: prin delegaţi.După toate cele întâmplate în ultimul timp, şi pe fondul unei scăderi în sondajele de opinie, Dragnea nu-şi mai permite să se dea pe mâna „tălpii” de partid, posibil derutată. Astfel că i-ar conveni să fie votat de delegaţii care vin la Bucureşti cu lecţia-nvăţată.Deja, la această oră, două organizaţii importante, Braşov şi Constanţa, şi-au exprimat adeziunea faţă de actualul lider al social-democraţilor, evident, urmând să se exprime şi alte mari organizaţii.Sigur, asta numai şi numai dacă va fi cazul.Şi dacă în următoarele ore se vor înscrie în cursa adeziunilor fără drept de apel şi alte organizaţii, e posibil ca Liviu Dragnea să-şi încerce, din nou, norocul, lăsându-se "reconfirmat", în ciuda părerii avizate a lui Mihai Fifor.Cât despre „scoaterea la concurs” a celorlalte funcţii de conducere în PSD – preşedinte executiv, vicepreşedinţi, secretar general şi alţii – eu, personal, dacă aş fi în locul lui Dragnea, m-aş lipsi bucuros, şi aş uita de temă în CEx-ul de luni. Nu văd oportunitatea înlocuirii câtorva umbre rămase atârnând în BPN, rămase, în general, fără vână, cu unii noi, cu sânge în instalaţie şi în imaginaţie.E mai periculos, astăzi, Bădălău, decât ar putea fi Ecaterina Andronescu – şi, dacă e ea, în spate ei e toată echipa lui Ion Iliescu, inclusiv tânărul Ionuţ Vulpescu – sau Marian Oprişan, şeful tuturor baronilor, susţinătorul lui Tudose?E mai năbădăios Bănicioiu, decât actualul secretar general adjunct, Codrin Ştefănescu, omul care „vorbeşte mult şi prost”, cu atât mai ofensiv într-un post de vicepreşedinte?E mai „nevinovată” Firea decât oricare alt vice actual – cu toţi primarii de sector în ariergardă, şi cu Pandele şi armata lui de interese edilice?Şi, oricum, până la urmă n-ar avea nimic de pierdut: Manda şi-a dat în petic după audierea lui Maior la comisie – când a bătut toba despre Dragnea, Kovesi şi statul paralel -, iar Fifor pare cât se poate de ataşat cauzei, şi fărăa fi mobilizat cu vreo funcţie de conducere în partid.Aşa că, de ce şi-ar bate Dragnea cuie-n talpă inutil?E mai pe instinct de conservare să n-o facă, decât s-o facă. Părerea mea.

Scris de **Admin** Mar Mar 06, 2018 1:05 am

https://politicata.wordpress.com/2018/03/06/despre-un-non-congres-al-unui-non-partid-intrunirea-famigliei-psdaddy-de-la-sala-palatului/

PE FB

https://www.facebook.com/groups/1414229612173477/permalink/2060016534261445/

Asa cum se stie, orice mare famiglie mafiota e compusa din mai multe clanuri si grupuri de interese mai mici care din cand in cand se ciocnesc, asa ca e de datoria nasului sa ii adune in jurul mesei si sa ii impace atunci cand se poate. Cand nu, se poate recurge la lupara sau pe Dambovita, la un denunt bine plasat unde-cui trebuie.

In famiglia mafiota a P.S.Daddy exista mai multe grupuri, fiecare cu agenda si interesele proprii.

– grupul moderat reprezentat de Niculae Badalau, Mihai Tudose, Marian Oprisan, Adrian Tutuianu, baroni vechi, bine infipti in teritoriile pe care le controleaza

– grupul radical antieuropean reprezentat de Codrin Stefanescu, Liviu Plesoianu, Serban Nicolae, lupii tineri care cer acces la functii si diverse ciolane

– grupul masiv al celor marunti care pupa mana nasului solicitand sinecuri marunte pentru famigliile respective – Stanescu, Vasilescu, Manda, etc

Problemele nasului Dragnea Liviu Nicolae sunt insa vechi, multe si imposibil de acoperit cu toate eforturile servitorilor de presa :

– e singurul nas mafiot, condamnat si inculpat pentru frauda cu fonduri europene care conduce un partid socialist european.

– a imbatranit si trage famiglia inapoi. Cota de incredere a lui daddy Dragnea e in cadere libera, ajungand spre 10% , mult sub partid

– inventata lupta cu statul paralel a ajuns sa i se sparga fix in cap lui Dragnea atunci cand comisia SRI amantului Manda, care trebuia sa il audieze pe Coldea Florian, a amanat audierea pana dupa Congresinventand …raceala generalului care presupun ca a ras cu gura plina dezmintind stirea.

Ce ultim argument i-a ramas lui Dragnea ? Lupta cu Justitia, himera pe care o flutura pe la nasul penalilor din famigliile mafiote si pe care acestia o trompetesc non-stop, sa-l auzim pe Ciordin Peremescu, rapid imbunat din declaratiile-i belicoase la adresa nasului don Liviu

Mie mi-a plăcut foarte mult discursul lui Liviu Dragnea în interiorul CExN pentru că de aici înţelegem cu toţii că mergem mai departe pe traseul pentru care am fost votaţi în 2016, adică bătălia noastră cu statul paralel, sistemul ticăloşit creat de Băsescu, va continua.

E totul clar, da ?

Acesta este programul de guvernare scris de un condamnat la 8 ani cu executare care e pastrat in guvernul puscariabil PSDaddy : lupta cu statul paralel, in decursul careia acesti psihopati au reusit sa-si dea jos doua guverne intr-un singur an, sa nu faca un kilometru de autostrada, sa creasca inflatia sau preturile la carburanti si alimente si sa-si planteze o habarnista de Teleorman ca marioneta premier.

Caror specimene de imbecili li se adreseaza aceste mesaje, deduceti singuri…

Scris de **Admin** Mar Mar 06, 2018 2:44 am

Același scenariu Central și Est European se desfășoară, cu diferențele de rigoare, și în România: vrem banii Europei dar în contra ei și în condițiile noastre. Ce nu convine acestor țări care au aderat la UE, au semnat un tratat, și-au asumat obligații pentru a putea beneficia de condițiile reducerii unui deficit de civilizație creat de regimurile socialiste și comuniste?

Politicienii au memorie scurtă. Europa ar fi arătat altfel dacă, în ultimul război mondial, când Anglia rămăsese, practic, singură în fața armatelor germane, Statele Unite ale Americii nu ar fi intrat în război și, împreună, nu ar fi cerut deschiderea frontului de Est prin intrarea armatelor sovietice în acțiune. Care a costat Europa foarte mult. A dus, de fapt, după 1945, la divizarea Europei și a lumii, în două „blocuri”, lumea liberă, democrată și lumea comunistă. Un Război rece și o Cortină de fier care au antagonizat popoare, regiuni, mintea și spiritul. La aproape 3 decenii de la sfărșitul acestei divizări, după crearea Uniunii Europene și extinderea NATO în Europa, acea Anglie nu mai există și iese din Uniunea Europeană după un referendum în care mulți nu au realizat pentru ce au votat și cu ce consecințe. Polonia, țara care dispare de câteva ori de pe hartă în istorie, țara care sângerând după libertate și Solidaritate, rupe cercul izolării comuniste pentru a-și negocia ieșirea spre libertate după 1980, este acum liderul acestei părți de Europa care impune un nou deal ce nu convine la Bruxelles. Ungaria, care dă în 1956 primul mare semnal privind revolta anti-comunistă, este, în regimul Viktor Orban, o țară europeană dar cu un feroce naționalism pentru care subvențiile europene sunt încă profitabile.

Ce nu convine acestor țări care au aderat la UE, au semnat un tratat, și-au asumat obligații pentru a putea beneficia de condițiile reducerii unui deficit de civilizație creat de regimurile socialiste și comuniste? De ce Europa nu mai e bună așa cum e? Că UE ar beneficia ea însăși de o nouă gândire în ce privește locul său în geo-politica globală dacă există voința pentru așa ceva, e fără îndoială. Dar situația instabilă a Germaniei, chiar și acum după aparenta încheiere a negocierilor pentru un nou guvern, produce, în continuare neliniști. Vizibilitatea extremelor politice, stânga, dreapta, în mai multe țări europene, generate de mișcarea concertată privind migrarea spre țările bogate ale Europei, presiunea produsă astfel asupra națiunilor și punerea în discuție a drepturilor cetățenești, concretizează noile spaime ale Occidentului de azi. Totul pe fondul producției continue de suprematism politic al Moscovei care face ce știe cel mai bine: să impună inteligența forței cu efect geostrategic în planul unui lidership global ce pare emasculat. Revenirea unei figuri ca Silvio Berlusconi în prim-planul politic european de acum dă semnul decreptitudinii unui model ce părea că-și epuizase resursele: politicul carnavalesc îmbibat de miresmele sexo-politicianiste.

Nu, modelul nu și-a epuizat resursele. Îl regăsim și la noi în plasarea în centrul vieții publice de câțiva ani a unei figuri ca Liviu Dragnea, susținut de „camarazi” cu un nivel scăzut de educație, cocoși și cocoșei publici care nu se sfiesc să își reprezinte România ca pe o icoană de alcov în fața căreia își spun „rugăciunile”. Glasul lor bărbătesc are ceva dintr-un fanariotism susținut de impostura pe scena democratică. Nu au fost pregătiți- și nici nu au dorit – pentru acest rol, de cântăreți în strana propriei biserici de partid. S-au afirmat cu tenacitatea apei care sapă din pământ pe fondul unei precare susțineri publice a arhitecturii democratice după anii 2000. Și pământul ferm al democrației a început să fie tot mai puțin. Și l-au însușit, l-au arendat slujitorilor credincioși și au creat din România poligonul meritocrației fără merite. Starea jalnică a infrastructurii din România este imaginea nu numai a unei incompetențe prelungite de mai multe guverne, ci și triumful actual al dez-europenizării. Predicată și pe ideile de liberă circulație a oamenilor și mărfurilor, UE vede în România o ironică și istorică trimitere la origini. Cuceritorii romani ai Daciei au făcut de la început ce au făcut oriunde: au construit drumuri și viaducte. Urmele lor se mai văd și azi. Urmașii lor nu sunt în stare să construiască o autostradă, dar – semn al unei ciudate boli – sunt talentați în a cheltui banii fără să realizeze nimic. Meritocrația fără merite a celor care conduc România acum și-a construit icoana prin Liviu Dragnea. În aceste zile, drept credincioșii de partid, îl vor susține, se vor târâ în genunchi pentru a atinge racla parlamentară și de partid care îl zidește politic. Strâmb-credincioșii își vor descopri apendicul etic și vor cere ce nu și-au cerut lor niciodată: să fie cinstiți, corecți, responsabili, să nu uite de țara numită România și de cei care trăiesc aici. Cei și cele care încă nu au plecat sau, mai rău, trăiesc întrun exil nemeritat aici. Exilați în propria țară.

Au vrut să lovească în Justiție cu armele răufăcătorilor, noaptea, și pe fugă. Pentru a-l proteja pe lider de coliziunea cu dosarul penal. Un lider condamnat deja, definitiv. Și care deține funcții importante. Reacția celor care au ieșit în stradă, ziua, noaptea, pe ploaie și pe frig a fost neașteptată pentru oamenii fără însușiri ai partidului. Au creat o comisie specială pentru a vedea ce se poate face cu legile Justiției, de ce sunt ele așa prost întocmite, de ce nu cântă ele cum trebuie? Au început să simtă că, totuși, țara aceasta face parte din Uniunea Europeană. Nu le convine, nu acceptă, țâfnos și arogant, să li se spună că greșesc și că nu le e permis să facă mizerie acolo unde, cu greu, s-a făcut curat. Liviu Dragnea apare și dispare din problema Justiției, vocea sa e când mai fermă când mai atentă la ton, joacă starea eroului ce va trece curând prin proba sacrificiului, apele partidului sunt tulburi din cauza multelor rufe spălate cu mâna și cu sodă în mica albie a primului cerc de partid. El nu are curajul să arunce această apă murdară, e cea cu care el și curtenii săi se spală în continuare. Se îmbracă însă în albe ii, pentru a arăta poporenilor că țin la tradiții și la ceea ce suntem noi aici. Aici, nu la Bruxelles. Nu ați auzit vreun discurs, vreo frază, de un an și ceva, din gura liderului privind vocația europeană a României, privind marea apetență a multor români pentru valorile structurale ale europenismului la care au contribuit, în ani și secole, nu numai cărturari, războinici, voievozi, principi și regi, ci și oameni ai școlii și ai Bisericii, militari și oameni de știință. Modelul pe care îl impune Liviu Dragnea este cel al drăgnașului tricolor, o specie de politician unde blândețea crudă a nașului care conduce fără coroană e altoită pe un naționalism butaforic, expus ca moaștele sfintei Paraschieva: pupăturile, cu zecile, sutele de mii, se depun în același loc, imund, dar sacru pentru supușii săi. Drăgnașul suprem joacă, la fel de abil ca și Nae Girimea, cartea femeilor sale care îl adoră. Mustața sa papalpită nervos, de 1 martie, când ele îl așteaptă. În condițiile în care avem acum cel mai gonflat guvern, partidului său îi va oferi 16 poziții de vicepreședinte dintre care jumătate vor fi ale femeilor. Cumpărarea voturilor este în curs iar mizele ca și pariurile se pot schimba de la oră la oră.

Drăgnașul tricolor și curtea sa au reușit să facă praf votul câștigător cu care ajuns la putere. Performanța electorală s-a transformat repede în contraperformanța electorală deși au parlamentul de partea lor. În teritoriu, iarăși, stau bine. Ministerele-cheie au fonduri foarte mari, suntem pe creștere economică, nu?…și? Nu sunt în stare să închege un guvern competent, fără probleme în justiție și în gândirea în limba română. Suntem la al treilea. De ce scorul electoral nu e validat de performanța guvernamentală, de eficiența politicii externe, de creșterea nivelului de civilizație a României? Căci sunt patrioți și patrioate, nu? Când nu ești în stare de performanță, de ce îți bați joc de voturile-alea, de ce nu poți recunoaște că greșești și că nu ești în stare? De ce votul „popular” și Constituția ajung, în gura lor, ceva derizoriu? De ce au făcut din România o țară derizorie? Din care au plecat 3,4 milioane. And still counting.

Imaginea pe care a impus-o secta drăgnașilor tricolori este aceea a unui mod de face politică în care interesul public este evacuat de plătirea acatistelor pentru a scăpa de necazurile penale. Dar și de incompetențe crase pe fondul unei educații precare și a unui mod dezarticulat de a gândi și vorbi în limba română. Nu suntem vizibili în planul european prin construcție democratică, ci prin deficit de cultură democratică, în cazul asaltului asupra Justiției, și de civilizație, în cazul nerealizării niciunui proiect major de țară. Pare un sabotaj nedeclarat ca atare. Dar ce este un sabotaj?

Nu știam că între sabot și sabotaj există o legătură substanțială. Între încălțămintea aceea, la începuturi butucănoasă, economică, semn al pauperității, și acțiunea de lovire cu saboții a mașinilor care, în prima revoluție industrială, luau locul oamenilor. Saboții lovind mașinile. Dar și saboții care frânează, puși intenționat acolo pentru a încetini și opri. Saboții erau și un semn identitar dar și o armă de distrugere. Să vezi cum, în condițiile procesului de construcție democratică, se formează o nouă clasă, de fapt un clan, clanul saboților din România, e dezamăgitor. Și fără de speranță? Poate că nu. Clanul saboților e al oamenilor semi-educați, cu poftă mare de prestigiu, de atenție publică, de insemne ale culturii drăgnașului tricolor și iubitor de privilegii. Al celor care sar repede de la sabotul de lemn la pantoful Jimmy Choo, de la iia de paradă la costumul Armani.Rar vezi, cum în ultimul an, acest spectacolul deșănțat al nevertebrării etice, al concupiscenței, și firescului cu care clanul saboților elimină din limba română cuvinte precum: onoare, cinste, corectitudine, responsabilitate, etică sau integritate. Ei/ele au o temere viscerală față de ceea ce dezvoltă democrația. Vor să sape tranșeele incompetenței, ale privilegiilor de clan, în jurul unei țări care s-ar fi putut dezvolta mult mai mult, care ar fi putut avea oameni mai sănătoși, mai bine educați, cu un nivel de trai mai ridicat. Și mai mulți copii cărora va trebui odată să li se explice de ce trăiesc în România. Dar timpul părinților pentru proprii copii e tot mai puțin. E, acesta, dezastrul major care nu e atât de spectaculos precum creșterea PIB-ului. Copii care cresc într-un sistem educațional dezarticulat, într-un sistem de sănătate precar, într-o piață alimentară nesănătoasă.

Într-un context regional nesigur, clanul saboților nu asigură României sursa de stabilitate, de rezistență geo-politică, de creativitate în abordarea dificultăților. Neseriozitatea patentată nu poate construi nimic. Mândri că suntem români, am uitat, de fapt, ce înseamnă asta în Europa și, uitând, populația drăgnașilor tricolori a ajuns, treptat, la putere. România a devenit pentru ei și ele patria unei limbi străine. Au învățat-o greu, o vorbesc și o gândesc prost. Și-au luat doctorate în această limbă artificială pe care o predau acum, firesc, românilor. Nu tuturor. Ci drăgnașilor tricolori. Alfabetizarea democratică e un parcurs lung, dificil, dar care dezvoltă. Dezalfabetizarea democrației e un proces rapid, ușor și care trimite înapoi în istorie. Unde dăm peste aceleași lecții. Din care, unii, par să nu fi învățat nimic. Iar alții vor să învețe altceva, cu alți dascăli. Lipsește însă o Nouă Școală. Cât de greu poate fi să fie construită? Cât de greu poate fi să o construim?

https://marianpopescu.arts.ro/dragnasul-tricolor-si-clanul-sabotilor/#more-2292

Scris de **Admin** Mar Mar 06, 2018 2:51 am

https://revista22.ro/70269855/ispita-lui-dragnea.html

Dacă nu ajunge la închisoare în lunile următoare, Dragnea va fi tot mai însetat de putere.ereușind să o doboare pe d-na Kövesi în chip direct, deoarece e limpede că, după avizul negativ al CSM, președintele Iohannis are toată dezlegarea să refuze „propunerea“ ministrului Justiției, coaliția PSD-ALDE se chinuie să inventeze altceva, pentru a scăpa de „inamicul public nr. 1“. Planul suspendării președintelui, fluturat de un an, pare să fi fost abandonat. Într-adevăr, el comporta marele risc de a pune în coliziune directă coaliția cu Uniunea Europeană și în general cu aliații occidentali. Vizita numărului doi al Comisiei UE, Frans Timmermans, probabil că i-a convins pe Dragnea și pe Tăriceanu că un asemenea demers va fi inacceptabil pentru Comisie și că România va fi penalizată aspru. Se va vorbi din nou, ca în 2012, despre o lovitură de stat, se vor anunța sancțiuni, va fi activat probabil Articolul 7. Și într-adevăr, faptul că îl suspenzi pe președinte numai pentru motivul că nu acționează așa cum o dorești, deși acțiunea sa e legală, n-ar putea fi calificat altfel decât ca o lovitură de stat, chiar dacă te folosești de parlament pentru a acționa. În plus, insuccesul previzibil al demiterii prin referendumul ulterior ar atârna greu asupra coaliției.

Cred că s-a sperat, până acum, în intimidarea președintelui, mai ales după campaniile dezlănțuite de Antena 3 și de RTV. S-a sperat probabil și că CSM, și el intimidat, va da un aviz pozitiv cererii lui Tudorel Toader. Nu s-a întâmplat așa, ba chiar modul arogant în care Tudorel Toader și-a prezentat cererea de revocare, dar și conținutul acesteia par să-i fi confirmat pe toți cei care au afirmat că acțiunea sa e lipsită de temei faptic și juridic.

Așadar, se pare că intenția coaliției este acum aceea de a ataca la CCR refuzul probabil al președintelui Iohannis de a o destitui pe d-na Kövesi, susținând că ar exista un conflict constituțional între Executiv și președinte. Acțiunea n-ar mai putea fi criticată de Uniunea Europeană, care nu s-ar mai putea opune unei decizii a CCR, iar președintele ar fi obligat s-o demită pe d-na Kövesi. Totuși, fiindcă liderii coaliției nu sunt siguri de rezultat (demersul este extrem de discutabil, așa cum au arătat-o destui până acum), se pare că au decis să-i lase ministrului Justiției inițiativa, încercând să se disocieze formal de orice acțiune a sa. Totuși, acesta nu poate acționa singur, ci are nevoie de o decizie a guvernului, care este un guvern politic, așa cum Dragnea nu uită niciodată să ne spună. Pe scurt, indiferent de cine, sub raport instituțional, va avea inițiativa unei acțiuni la CCR (ar putea-o avea și Senatul ori Camera Deputaților, ori guvernul), răspunderea politică va rămâne a coaliției.

Problema e că d-l Dragnea se pregătește săptămâna asta de un congres extraordinar al PSD, la care, cum se aude, va fi propus candidat al PSD la alegerile prezidențiale din 2019. Or, dacă CCR ar admite o eventuală cerere a coaliției de anulare a deciziei președintelui, însăși arhitectura constituțională a statului ar fi profund modificată. Faptul că președintele n-ar mai putea refuza demiterea unui procuror general, asta după ce el deja nu mai poate intra în procesul de numire a președinților Înaltei Curți de Casaţie şi Justiție, l-ar împinge mult în direcția unui președinte ceremonial. România ar deveni tot mai mult o republică parlamentară, fie și deghizată sub aparența semiprezidențialismului. Alegerile prezidențiale vor deveni deci destul de irelevante, mai ales pentru un politician ahtiat după putere precum Dragnea.

Ce va decide deci Liviu Dragnea? Să se lase pe mâna lui Tudorel Toader, încercând să „rezolve“ problemele cu DNA la CCR, cu unele șanse de câștig, fără să riște totuși, în caz de eșec, mult mai mult decât încă o compromitere a deja compromisului Tudorel Toader? Dacă îi iese, scapă el și partidul de Kövesi (nu scapă totuși de procesul în curs), dar, prin decizia CCR, face alegerile prezidențiale relativ irelevante și nu mai are rost să se prezinte pe sine drept candidat. Și asta cu atât mai mult, cu cât popularitatea sa e mică, iar câștigarea acestor alegeri împotriva lui Iohannis, în dubiu. Or, dacă pierde alegerile prezidențiale, Dragnea e, probabil, terminat ca autoritate în partid și riscă să o ia, politic vorbind, pe urmele lui Năstase, Geoană, Ponta.

Sau se consolează cu Kövesi încă un an la cârma DNA și mizează în schimb pe câștigarea alegerilor prezidențiale, devenind candidatul oficial al PSD? N-ar fi exclus să vedem la congres un Dragnea „acceptând cu recunoștință“ candidatura din partea PSD, în uralele și aplauzele delegaților.

În acest caz, Dragnea și-ar putea face socoteala că, odată ajuns el președinte, PSD-ALDE vor schimba la ordinul său din nou legile justiției, astfel încât să-i redea puterile pe care le-au refuzat lui Iohannis. Va redeveni un președinte mai puternic și „jucător“, poate și sub pretextul că „statul paralel“ nu mai e de actualitate. Judecând după oportunismul iresponsabil al politicienilor români, scenariul nu-i imposibil. Totul este însă ca foștii colegi de partid să accepte ca, odată scăpați de Dragnea președinte al partidului, devenit președinte al României, să și-l ia în continuare drept jupân. Ceea ce nu-i tocmai sigur. Și, bineînțeles, rămâne loteria alegerilor prezidențiale pe care PSD le-a pierdut sistematic din 2004 încoace.

Oricum ar fi, dacă nu ajunge la închisoare în lunile următoare, Dragnea va fi tot mai însetat de putere. Va fi deci tot mai incapabil să se țină în limitele prudenței care l-a caracterizat destul de bine până acum și a acțiunii prin interpuși, pe care, deși n-a dorit-o inițial, i-a fost de folos. Va dori, probabil, nu numai păstrarea puterii pe care o are deja, dar și puterea totală; și nu numai puterea totală, dar și mantia și însemnele ei exterioare – președinția. Cât timp va mai rezista ispitei candidaturii la președinție? Poate că la sfârșitul săptămânii vom avea un răspuns.

Scris de **Admin** Mar Mar 06, 2018 2:54 am

https://revista22.ro/70269853/congresul-lui-daddy.html

Dragnea pare că a calculat bine momentul Congresului PSD, scandalul revocării lui Kövesi îi permite să-și consolideze dominația.După vizita lui Timmermans, ale cărui mesaje fără echivoc în ce privește susținerea DNA și penalizarea coaliției de la putere pentru presiunile puse pe justiție erau greu de răstălmăcit la nivel oficial, Dragnea, Dăncilă și Tăriceanu și-au coordonat și temperat declarațiile, lăsând răspunsul în seama eșalonului doi de partid și a vuvuzelelor mediatico-penale. Aceștia au declanșat un „festival“ al antieuropenismului și au scos din dulapuri toate aberațiile, de la Soros la stat paralel și alte oculte, care au făcut carieră în ultimul an. Spectacolul a dat astfel răspunsul la întrebarea-cheie: vor continua Dragnea & comp. acțiunea de revocare a lui Kövesi, modificările codurilor penale și, în general, subordonarea justiției, chiar și după avertismentele primite de la Timmermans? Probabil că da, pentru că, deși încă nu au declanșat un război pe față cu UE, știu că sancțiunile sunt slabe, iar amenințările cu neridicarea MCV nu-i sperie și par să nu dea pe ele prea multe parale.

Trăgând linie, nu sunt semne că vizita lui Timmermans i-a lămurit pe șefii coaliției anti-justiție să-și abandoneze obiectivele, ci doar să activeze un plan B. Primul punct e revocarea lui Kövesi cu mâna Curții Constituționale. Nu e dubiu că cineva - Tudorel Toader sau niște „oameni de bine“ (gen Tăriceanu) din parlament - vor invoca la CCR un conflict constituțional între președinte și guvern, în cazul refuzului revocării lui Kövesi. CCR nu doar că a acceptat să facă voia PSD și să taie masiv din atribuțiile șefului statului la numirea președintelui/vicepreședintelui Înaltei Curți și a procurorilor șefi, dar a lăsat ușa larg deschisă și pentru ciuntirea prerogativelor la revocare. Care prerogative, ne spune CCR, sunt acordate în virtutea „solemnității actului“, iar „președintele nu are nicio atribuţie constituţională expresă care să justifice un drept de veto în această materie“, „rolul central în această ecuaţie“ avându-l ministrul Justiţiei. Formula aleasă de PSD, al cărei principal avantaj e că ocolește suspendarea președintelui, nu are însă o rezolvare pe termen scurt. Iohannis poate trage de timp, neavând un termen legal până la care să dea un răspuns cererii de revocare, plus că CCR ar putea evita să tranșeze un conflict politic cu consecințe majore pentru sistemul de justiție și pentru poziţia României în UE. Al doilea punct al planului B este cel legat de codurile penale. Tăriceanu a spus deja că are finalizat un proiect de „punere în acord a codurilor cu deciziile CCR“ pe care îl va trimite la parlament. Șmecheria nu e nouă, și comisia Iordache lucra, vezi Doamne, tot la niște puneri în acord, iar amendamentele prin care, de exemplu, inculpații trebuiau anunțați dinainte că vor fi sub supraveghere sau erau desființate camerele de luat vederi dintre probe nu aveau nimic de-a face cu vreo decizie a CCR. Șmecheria e însă cunoscută și la nivelul CE, care, așa cum a transmis Timmermans, e mult mai bine „informată“ decât i-ar conveni puterii. Și așa va și rămâne.

Cum pot fi însă aceste strategii de plan B asortate cu Congresul PSD de peste o săptămână și cu tot blamucul care îl precede? Dragnea pare că a calculat bine momentul congresului, scandalul revocării prin care a dat semnalul că a făcut tot ce ține de el pentru a scăpa de Kövesi îi permite să-și consolideze dominația. Noul sistem al alegerii vicepreședinților, „opt bărbați și opt femei, pe zone geografice“, îi va asigura o garnitură de conducere în genunchi, dar și evacuarea nesupușilor cărora li s-a urcat vedetismul la cap. Codrin Ștefănescu și-a pierdut anticipat funcția și este doar începutul epurării. După avalanșa de adeziuni în jurul Prea Iubitului și după aranjamentele de la CEx-ul de luni, Dragnea nu mai are de gând să ceară un vot de încredere. „Au fost rezoluţii de susţinere din partea organizaţiilor. Colegii mi-au spus că nu e nevoie şi probabil că nu o să cer.“ A ridicat însă miza: vrea să obțină un vot pentru prelungirea cu un an a mandatului de președinte PSD, care „expiră“ în 2019, taman înaintea alegerilor prezidențiale. Adică în loc de patru ani să fie cinci. Se crede deja șef de stat, se vede treaba. Ar fi o situație fără precedent în PSD, ceea ce arată că, totuși, Dragnea nu se simte stăpân pe situație pe termen lung. Motivele? Condamnările care bat la ușă și sondajele de opinie, care în luna ianuarie 2018 îl dădeau cu o cotă de popularitate de doar 10% si arătau că PSD s-a prăbușit la 34%. Ceea ce a făcut-o pe Firea să spună că „partidul se sinucide politic“ și să amenințe cu demisia din funcțiile de conducere, dacă nu i se vor livra proiectele pe care le poftește. A bătut șaua să priceapă cine trebuie. Ceea ce s-a și întâmplat: Dragnea a promis schimbarea secretarilor de stat și a directorilor din ministere deveniți indezirabili pentru singura concurentă serioasă din partid. Normal, una e să o tragi pe tușă pe Andronescu și alta să intri în conflict cu Firea și ale ei cote de popularitate.

Dragnea trebuie deci să bată fierul cât mai e cald. Contextul momentului îi e favorabil, iar la congres va cere, prin interpuși desigur, continuarea luptei cu „abuzurile statului paralel“. Adică, planul B. Care va include, spun voci din partid, și „bilanțul“ ce urmează să fie prezentat de Tudorel Toader în parlament imediat după congres. Acolo va figura la loc de cinste achitarea lui Ludovic Orban, ca exemplu de „abuz“ al DNA. După laudele aduse ministrului TT de către Dragnea, este de așteptat ca la congres să se dea undă verde atacării la CCR a refuzului lui Iohannis de a o revoca pe Kövesi. Dragnea are nevoie ca de aer de menținerea subiectului pe agenda publică pentru a-și jusifica în ochii partidului utilitatea și determinarea. Speranța penalilor chiar trebuie să moară ultima.

Scris de Continut sponsorizat

Cum distruge Dragnea PSD. Ce nu trebuie Coldea sa spuna inainte de Congres?

Cum distruge Dragnea PSD. Ce nu trebuie Coldea sa spuna inainte de Congres?

De ce face PSD congres?

Despre un non-congres al unui non-partid : intrunirea famigliei PSDaddy de la Sala Palatului

Drăgnașul tricolor și Clanul saboților

Ispita lui Dragnea

Congresul lui Daddy

Re: Cum distruge Dragnea PSD. Ce nu trebuie Coldea sa spuna inainte de Congres?