CUM AU FOST ASCUNSE VIOLURILE DIN ROTHERHAM

Scris de **Admin** Mier Apr 04, 2018 6:58 am

https://bogdancalehari.wordpress.com/2018/04/04/cum-au-fost-ascunse-violurile-din-rotherham/

Rotherham, ori Telford, sunt subiecte greu abordabile de mainstream media. Nu numai pentru ca victimele nu sunt vedete ale showbiz-ului, hartuite cu apropouri si atingeri nepotrivite de catre niste heterosexuali albi si bogati, dar si pentru ca agresorii sunt membri bandelor de pakistanezi, care au actionat, si o mai fac inca, in vechile orasele industriale din Anglia. Si cand niste fete sarace – sau “gunoi alb” cum le spun anglo-pakistanezii, bineinteles fara nicio conotatie rasista – sunt victime ale violurilor in serie, torturilor si traficului sexual, presa mainstream tace in marea ei majoritate. Cum au tacut ani si ani, politia, serviciile sociale si autoritatile locale din Rotherham, din Telford, Newcastle ori Rochdale. Despre cum s-a intamplat si despre “legea omertei antirasiste” un articol scris nu de un ziarist de la The Guardian, ci de autoarea Catherine Castro, text publicat de http://www.marieclaire.fr

<< Intr-o tara mandra de multiculturalismul sau, violarea sutelor de fetite albe de anglo-pakistanezi a provocat scandal. Dar cum se explica tacerea politiei, a oficialilor, asupra acestei afaceri care a durat mai mult de 15 ani? Ziarista noastra s-a dus in acest orasel din nordul Angliei pentru a afla chiar de la victime cum au cazut in capcana.

Lizzie, 12 ani, primea SMS in fiecare dimineata inainte sa plece la scoala. Pentru ca parintii, curiosi, sa nu-i afle secretul, ascundea telefonul. Ea umbla cu un baiat de 22 de ani. Era frumos, avea masina si ii spunea “Esti printesa mea”. Impreuna cu el a descoperit lucrurile interzise: vodca, tigarile, canabisul.

Copilaria Emmei, 13 ani, a fost leganata de litania “sa nu accepti bomboane si sa nu te urci in masina unui necunoscut”. Dar el, si ea stie asta, el o intelege mult mai bine decat parintii sai. Ea si prietenele ei au inceput mai intai sa-si petreaca timpul cu baieti putin mai in varsta ca ele, 15 sau 16 ani, cu care palavrageau ore intregi. Acestia i-au prezentat, apoi, pe mai marii Umar, Rashid sau Tariq, in varsta de 20-25 de ani, barbati care le-au facut sa descopere delicioasa arsura a votcii. In afara de mall si de Mc Donalds nu mai e nimic de facut altceva in Rotherham. Aceasta aglomeratie a Yorkshire, din nord-estul Angliei, nu si-a mai revenit dupa inchiderea minelor de carbune in anii 80.

Constituita dintr-un mozaic de vechi localitati miniere asezate in mijlocul campiei, comunitatea urbana este marcata de o rata a somajului net superioara mediei nationale (11% fata de 7,3 pe ansamblul Regatului Unit). A creste aici nu este un vis pentru nimeni. Fetele care isi plimba plictiseala prin preajma scolii constituie o prada usoara pentru pradatorii deghizati in baieti buni. Jessica isi aminteste: “Aveam 14 ani, a fost ca si cum cineva mi-a intins o mana si m-a invitat sa ma simt bine.” Lizzie . Emma si Jessica au avut incredere in “prietenii lor”.

Predatorii din Rotherham, precum si cei din orasele invecinate, Bradford, Sheffield, Rochdale sau Derby, au un punct comun: sunt in marea lor majoritate de origine pakistaneza. N-au absolut nicio legatura cu baietii de liceu, plini de acnee. Si ele aveau 12, 13 sau 14 ani…Dar povestile frumoase nu exista si a nu stii asta este un semn al copilariei. Ceea ce li s-a intamplat dupa aia a fost de o brutalitate feroce. Lizzie, Emma si Jessica au azi intre 19 si 30 de ani. Ororilor care le-au furat copilaria li s-a adaugat dispretul cu care au fost tratate de politie si serviciile sociale.

1400 de copii din Rotherham, cu varste inte 11 si 16 ani, au fost intre 1997 si 2013 victimele violurilor repetate comise de agresori identificati drept barbati britanici de origine pakistaneza. Mai rau, daca “mai raul” este posibil, politia si serviciile sociale au stiut. Si au lasat sa se intample asta. Acest lucru a fost dezvaluit de un raport coplesitor, publicat in august 2014 de Alexis Jay, o somitate nationala in domeniul serviciilor sociale. Aceste dezvaluiri au zdruncinat o tara, mult prea des zguduita de scandaluri de pedofilie tainuite.

Victimele: fete in marea lor majoritate albe, dintre care mai mult de o treime aflate in evidenta serviciilor sociale. Traficate de la un oras la altul, batute, torturate, amenintate, violate. Potrivit profesorului Alexis Jay cifra nu corespunde realitatii, ea este mult inferioara. Mai intai violate de cei pe care ii credeau prietenii lor, apoi “trecute” la alti barbati: frati, veri, prieteni. Totul tinut in secret sub amenintarea represaliilor contra familiei: “Daca vorbesti o sa o violez pe maica-ta in fata ta” i-a spus Tariq, Emmei. Constranse sa prezinte agresorilor si alte fete: surori sau prietene. Sute de fete s-au gasit prinse in capcana acestei scheme pe care psihiatrii si politia au numit-o “grooming” – “pregatirea”. Un proces in sase etape pus la punct de predatori sexuali de copii, mai ales pe Internet.

El consta in a lua ca tinta un copil – aflat intr-un loc public – a-l izola de colegii lui, a-i castiga increderea, a face sa-i dispara inhibitiile, cu scopul de a-l exploata sexual. Ea se simte speciala, primeste cadouri tentante pentru un adolescent: alcool, tigari, canabis si plimbari cu masina. In schimb relatia este sexualizata. Ultima etapa vizeaza mentinerea controlului asupra victimei, utilizand amenintari si recompense. Raportul Jay dezvaluie ca politia, serviciile sociale si consiliul municipal au inchis ochii: plangeri netratate, rapoarte si dovezi disparute.

Andrew Norfolk, ziarist la Times, care a dezvaluit cazul in 2011, a fost acuzat ca tinteste pe nedrept comunitatea pakistaneza. “Nu mi-a venit nici mie sa cred. Credeam ca este un scenariu pus la cale de extrema dreapta.” – a marturisit el. Cei 3 ani de investigatii au declansat ancheta Alexis Jay. Ziaristul ne-a amintit ca majoritatea crimelor sexuale comise asupra copiilor, care zguduiau cu regularitate Marea Britanie, erau comise de barbati albi.

De-a lungul anilor, profesionistii au dat alarma in repetate randuri: in 2002, o cercetatoare, care a dorit sa ramana anonima, a strans numele agresorilor, metodele, locurile, descrierea delictelor…destule informatii pentru a-i face pe pedofili sa cada. Politistii au amenintat-o ca le vor da agresorilor adresa ei! Pentru a duce aceasta munca la bun sfarsit, ea a lucrat cu singurele persoane in care fetele aveau incredere in acea vreme: echipa Risky Bussines, proiect social de ascultare si consiliere a victimelor exploatarii sexuale, condus din 1997 de o femei energica, Jayne Senior, care incerca sa inlature omerta.

Birourile Risky Bussines au fost sparte si dosarele furate.In 2010, Jayne Senior la convins pe Rupert Chang, un politist”curat”, sa i se alature. El cunostea mai multi indivizi “oameni violenti si periculosi”. Huliganii notorii implicati in traficul de droguri, taximetristi care veneau sa le ia pe fete de la scoala, bacani si patroni de cluburi, care formau retele criminale semi organizate. Rupert Chang explica: “La Rotherham, asta e o afacere de familie.” Ancheta sa, botezata “Operatiunea Central”, a fost singura care a condus, in 2010, la arestarea si condamnarea a 5 indivizi care agresasera 50 de fete.

In fata indoielilor noastre cu privire la o eroare judiciara, politistul a afirmat ca dovezile exista si au fost gasite. “O fata a descris in mai multe caiete tot ceea ce i s-a intamplat”. Discursul oficial este ca aceasta veritabila conspiratie a tacerii a fost organizata pentru a nu stigmatiza comunitatea anglo-pakistaneza si a nu starni sentimentele rasiste. Procurorul Nazir Afzal, magistrat al Coroanei, care se ocupa cu cazurile de abuzuri sexuale asupra copiilor si de violente comise impotriva femeilor declara lui The Guardian: “Ne-am ocupat de cazuri similare in intreaga tara, iar originea etnica a agresorilor variaza in functie de loc … Originea lor etnica este un fapt … (…) Nu defineste agresorii. Ceea ce-i defineste este atitudinea lor fata de femei. Este o chestiune de dominatie masculina.” Nazir Afzal estima ca dovezile arata ca victimele nu au fost alese pentru ca erau albe, ci pentru ca erau vulnerabile. “Nu trebuie sa stigmatizam o comunitate intreaga, din cauza catorva zeci de criminali proveniti din aceasta comunitate, in ansamblul sau cu respect fata de lege.” – a spus Nazir Afzal.

Mama lui Lizzie, care a depus plangere la comisariat dupa ce a descoperit ca fata sa a fost violata pe un teren de sport, a primit din partea politiei urmatorul raspuns: “Astfel de lucruri se mai intampla.”

Si asta continua sa se intample, am constatat eu insumi” – declara David Greenwood, avocat care apara azi 34 de victime. David Greenwood, Jayne Senior, deputata laburista Sarah Champion si ziaristul Andrew Norfolk constituie un detasament de incoruptibili foarte decisi sa puna capat conspiratiei tacerii, sa se bata pentru ca dreptatea sa fie facuta. Jayne si Sarah intalnesc in fiecare saptamana zece noi victime, dintre care multe nu au depus marturie pentru raportul lui Alexis Jay. Jayne Senior se revolta: “Cand vor inceta sa pedepseasca victimele? La 13 ani vrei sa fii mare, dar esti atat de vulnerabil! Ele au fost abuzate ani de zile, dar nimeni nu le-a auzit vocea, asa ca au nevoie de sprijin.”

Dispretuite de toti – agresori, politie si servicii sociale – tratate drept “gunoi alb”, drept fete sarace, fara nicio valoare: “Tu accepti cadori in schimbul serviciilor sexuale? Esti o prostituata!”, i-a spus asistenta sociala lui Lizzie. Unei alte victime politistul i-a spus: “Nu esti nici prima violata de X, n-ai sa fii nici ultima”! Fratele mai mic al lui Arshid Hussain, implicat in caz, isi apara fratele intr-un interviu acordat BBC: “Fratele meu nu este un monstru. Fete imbracate in fuste scurte, care se duc in cluburi…se trezesc a doua zi dimineata si striga ca au fost violate si manipulate psihic.”

Risky Bussines a stabilit ca 18 fete, cu varste intre 12 si 14 ani, il considerau pe Arshid Hussain prietenul lor personal. La 14 ani, Jessica a fost una dintre ele. Doar 6 pedofili au fost gasiti vinovati, unul fiind condamnat la inchisoare pe viata pentru uciderea lui Lara Wilson, 17 ani, pe care a sedus-o cand avea 11. Lizzie, pe care politistii au tratat-o drept “cautatoare de necazuri”, a fost hartuita de catre unul dintre agresorii ei, eliberat din inchisoare. Mama lui Lizzie este revoltata: “ A fost condamnat la 4 ani. A facut apel si a fost eliberat dupa 12 luni. Acum ameninta ca ne arunca casa in aer.”

Un altul, agent imobiliar, condamnat dupa “Operatiunea Central”, recent eliberat, se plimba pe strazile din Rotherham. Avocatul David Greenwood intentioneaza sa cheme in judecata politia si serviciile sociale.”Nu si-a facut datoria si au abandonat responsabilitatile legale care le reveneau.” El enumera efectele pe care agresiunile sexuale le-au avut asupra clientelor sale, victime ale depresiei si stresului post traumatic. Cum s-au putut intampla toate astea? Avocatul raspunde: “Sunt specialist in abuzuri sexuale comise impotriva copiilor, si ca urmare lucrez impreuna cu politia de mai mult de 20 de ani. Am o puternica banuiala privind existenta unor legaturi corupte intre politie si agresori. Pe langa asta, se vorbeste mult si despre faptul ca succesul Partidului Laburist, la viitoarele alegeri din Rotherham, depinde de “votul asiatic”. Multi de aici cred ca criminalii sunt in legatura cu politicienii locali.”

O ancheta independenta a demonstrat, in februarie 2015, responsabilitatea alesilor locali, atitudinea lor sexista bazata pe intimidare. Intreg consiliul municipal a demisionat. Cat despre lipsurile politiei din Yorkshire o ancheta este in derulare. In asteptarea rezultatului, Lizzie, Emma. Jessica si alte victime se intalnesc pe strazi cu agresorii lor. …Si, dupa cum afirma Alexis Jay in raportul sau, alte zeci de copii sunt inca prada pentru pedofili. E de ajuns sa te duci la mall: totul e live! >>

http://www.marieclaire.fr/,les-viols-etouffes-des-petites-filles-de-rotherham,736182.asp