The Russians Are Flabbergasted

Scris de **Admin** Mier Apr 11, 2018 5:57 am

http://thesaker.is/the-russians-are-flabbergasted/

by Israel Shamir (cross-posted with the Unz Review by special agreement with the author)

President Trump is so pissed off by the Stormy affair that he is likely to prefer a good old war to another humiliation. This suits his enemies and friends (though not his voters) to a tee. He has a choice of doing a difficult manly act that needs all his courage, but which one? Should he put the well-being of his country at stake and brave Russian missiles, or risk the displeasure of the elites and sack Mueller? He is tempted to do the easy thing. Thus he has been maneuvered into deep waters by a powerful coalition of Brits and Jews, the same people who delivered you the last two world wars.

His attempt to make sense and drop the Syrian hot potato (“I strongly wish for the withdrawal of our forces from Syria”, he tweeted) has been rebuffed by the indomitable Mr Netanyahu. Don’t even think of doing it, the big man from Tel Aviv said to Donny in the tense telephone conversation. Don’t leave Syria, you still have to fight the Iranians and Russians. And don’t forget the Syrian kiddies, added the man still covered with the gore of 2,500 Palestinians shot on his orders last week. The Pentagon and US intelligence agencies take their orders directly from Tel Aviv, or via AIPAC; they are already preparing for an extended stay in Syria, despite Donny’s declarations.

The Jews went ballistic when they heard of Trump’s intention to leave Syria. The scribes of WaPo and NY Times condemned the step as playing into Russian hands. “Washington Post columnist and CNN commentator Catherine Rampell said that “Putin must be ecstatic” with Trump’s instructions to begin planning for withdrawal from the region. Forget the fact that it’d be odd for a president to base all of his foreign policy decisions on what would bother Russia — why isn’t Rampell focusing on how delightful it must be for American soldiers to finally reunite with their families, or how the resources this country has spent overseas can now be used domestically?”, – noted a media reporter. This was the cue for Mueller’s raid of Cohen’s office. The old fool has to be pushed, if he does not want to go by his own will, they decided.

America with its Puritan background is the only country where sexual mores are so strict that they lead to war. Clinton went to war in Yugoslavia because of a blow job, while Trump will possibly destroy the world because of a one-night stand.

An attack on Syria is likely to bring a Russian response. At the least, it will be a local conflagration, a joust, a trial of forces and wills. Who knows how it will end? This was been postponed in 2013, when the US armada sailed to Syria’s shores to avenge some other alleged chemical attack. I wrote about that fateful encounter, perhaps over-optimistically, in a piece called The Cape of Good Hope.

“It was touch and go, just as risky as the Cuban missile crisis of 1962. The chances for total war were high, as the steely wills of America and Eurasia had crossed in the Eastern Mediterranean. The most dramatic event of September 2013 was the high-noon stand-off near the Levantine shore, with five US destroyers pointing their Tomahawks towards Damascus and facing them – the Russian flotilla of eleven ships led by the carrier-killer missile cruiser Moskva and supported by Chinese warships. Apparently, two missiles were launched towards the Syrian coast, and both failed to reach their destination. (We shall return to these two missiles later).

After this strange incident, the pending shoot-out did not commence, as President Obama stood down and holstered his guns. This was preceded by an unexpected vote in the British Parliament. This venerable body declined the honour of joining the attack proposed by the US. This was the first time in two hundred years that the British parliament voted down a sensible proposition to start a war; usually the Brits can’t resist the temptation. This misadventure put paid to American hegemony , supremacy and exceptionalism. Manifest Destiny was over.”

As we see now, the high noon was been postponed by five years, and now it is being re-run. The British Prime Minister Theresa May decided she does not need parliament’s approval, President Trump decided he does not need an approval of Congress. So these brakes had been removed.

And now back to those two missiles of 2013. They were sent by the Israelis, whether they were trying to jump-start the shoot-out or just observed the clouds, as they claim. The missiles never reached its destination, shot down by the Russian ship-based sea-to-air defence system, or perhaps rendered useless by Russian GPS jammers.

Fast forward to 2018. On the night of April 10, in the small hours, the Syrian air field T-4 had been attacked by eight air-to-ground missiles; five were downed by the Syrian defence, three (or two) reached their goal and killed a few personnel. For a while, it was thought this was the American attack, but rather quickly, “Russia outed Israel”, as Haaretz reported. Israel tried to dissimulate, at first claiming they warned Putin and got his okay. When Putin’s spokesman denied that, they said they did it by the US request. Most probably they again tried to bring the confrontation to the fore.

Now, with the US Navy in place, with the support of England and France, the countdown to a confrontation has apparently started. The Russians are grimly preparing for the battle, whether a local one or the global one, and they expect it to begin any moment.

The road to this High Noon had led through the Scripal Affair, the diplomats’ expulsion and the Syrian battle for Eastern Ghouta, with an important side show provided by Israeli shenanigans.

The diplomats’ expulsion flabbergasted the Russians. For days they went around scratching their heads and looking for an answer: what do they want from us? What is the bottom line? Too many events that make little sense separately. Why did the US administration expel 60 Russian diplomats? Do they want to cut off diplomatic relations, or is it a first step to an attempt to remove Russia from the Security Council, or to cancel its veto rights? Does it mean the US has given up on diplomacy? (The answer “it’s war” didn’t come to their minds at that time).

The astonished Russians responded all right. They also expelled 60 diplomats, and they made it painful: all US diplomats engaged in the political department of the Moscow Embassy were on the non-grata list. The Political department consisted of three sections, dealing with foreign policy, internal Russian politics and military analysis; the most important centre of data collection, of liaison with Russian politicians, of military consequences, of Syria and Ukraine, of North Korea and China, experienced first-class intelligence officers and field hands – all gone, including their Political Officer Christopher Robinson (POL). The Russians expelled Maria Olson, the Embassy’s well-known spokesperson, and the Ambassador’s interpreter. They closed down St Petersburg Consulate, an important centre for connecting, influencing and interacting with the opposition in this ‘second capital’ of Russia. The US has lost many of its Moscow hands, people who knew Russia and had developed personal relations with important Russians. It will take a lot of time and effort for the US State Department and intelligence agencies to get back to the positions they had lost. The Brits who initiated the deportations also lost about fifty of their Moscow Embassy staff.

Surprisingly, the mass deportation of so many Russian diplomats had little effect on the Russian people, as this strike had been neutralised by another painful event, by the Kemerovo Mall blaze killing 64 cinema-goers including over 40 children. The blaze, even if it weren’t arson (it has not been proven yet) had triggered a massive onslaught of fake news and internet trolls on the people of Russia. A million underfed Ukrainians were deployed by the Western psywar on the web to tell the Russians that hundreds of their children had been incinerated, and that their authorities lie to them. This operation revealed the level of influence and integration the Western spy agencies have in Russia.

Kemerovo was a good choice for the operation: it is the only ethnic-Russian region ruled by an old-style local hero who had outlived his wits, the only region that reported indecently (and unrealistically) high support for Putin in the recent elections, a depressive region of mines and miners with a big potential for trouble.

Putin managed it rather well by coming personally and dealing with the situation hands on. He learned the ropes since 2000, when, at the dawn of his first presidential term, the Kursk submarine went down with all hands. Putin stayed away from the sailors’ families, and acted callous, people said. “It had sunk”, Putin replied to the question “What happened to Kursk?” (It is said USS Memphis had fired a torpedo at the submarine, causing the disaster, while the new president had been reluctant to aggravate relations with Clinton Administration). Now, in 2018, he was very good, full of empathy and consideration, conveying strength and decisiveness.

Whatever American agency carried out the psyop around Kemerovo, it was very successful, but its success undermined another operation, that of the Russian diplomats’ expulsion. The Russians did not pay it sufficient attention.

The alleged reason for the expulsion, the poisoning of Sergey Skripal and his daughter, made very little sense. Even if the old spy were bumped off by his erstwhile employers, such a reaction would be excessive by all means. He was not a Napoleon (poisoned by the Brits 200 years ago), not a prince of blood, not a great inventor nor a successful spy. He was a retired ex-spy, a wash-out. Anyway he didn’t die, he was just sick for a while. Perhaps he ate something in the pub that didn’t agree with him. This is the opinion of his niece, Victoria, who is the only person alive who had been in contact with the Skripals since their alleged hospitalisation.

This affair is so obscure that it beats Rashomon anytime. Russian reporters went around Salisbury and noticed many incongruences. It is not certain whether Skripals were poisoned at all, and where they are. Their pets survived the deadly poison, and they had to be destroyed. This piece of black Russian humour had been forwarded a lot around the net:

Skripal had been poisoned by a most powerful poison, 2 grams will kill half a country instantly! The Russians

– poisoned him in the restaurant

– no, on the bench

– no, in the car

– No, the door handle was smeared

– No, the suitcase was poisoned

– No, everything in the house was poisoned.

– Oh, and buckwheat was poisoned,

– but they did not die instantly, but walked around somewhere for four hours,

– but the policeman that discovered them almost died on the spot,

– but the poison was instantly identified,

– an antidote was instantly introduced, and Skripals and the policeman were saved;

– The policeman had been discharged next day!

– But they were in coma, and they will never recover!

– but no, the daughter had recovered fast!

– Oh, and dad is revived … a miracle!

– and they both are quickly recovering, your strongest poison is useless.

– the restaurant had been surrounded by police in spacesuits

– the park had been surrounded by police in spacesuits

– the house had surrounded by police in spacesuits

– they are in spacesuits, since the poison is deadly dangerous, but next to them are policemen without protection …

– The bench was cut down and removed: it’s such a terrible poison that the bench retained its toxic quality for two weeks;

– but the cat had survived in the poisoned house … the policeman had touched Skripal and nearly died, and the cat survived … and the guinea pigs would survive, but they were all forgotten, and died of hunger in the house;

– and their remains were immediately burned, as they are poisoned by the strongest poison;

– For two weeks they were poisoned by the strongest poison and survived, and now they had to be urgently cremated;

– Only guinea pigs died, the cat survived all this poison. It was stressful and hungry, so they killed it and cremated to make it certain nobody will find the secret etc etc.

The true hero of Skripal saga is the British ex-Ambassador Craig Murray, who followed the developments and unveiled many of its inconsistencies and outright lies. You may read his articles and twits to learn the details.

Julia Skripal took a daring step: she called her cousin Viktoria in Moscow. Their conversation is an amazing document. Julia says that she and her father are in good health; she doubts Viktoria will be allowed to visit her. Indeed, the British government refused to grant her visa. The feeling is that Julia is imprisoned.

I spoke with a retired Russian counter-intelligence officer who is familiar with the subject. He told me Russia never had a Novichok toxic substance: this name was given by counter-intelligence to A-232 in order to trace the leaks. It worked: a man called Vil Mirzayanov, an administrator in the chemical labs, leaked the Novichok story, and thus he was apprehended and arrested. A-232 had been produced in small amounts in 1990s, and some of it could be stolen and sold in these horrible years, when a full colonel of Russian intelligence had to moonlight as a taxi driver to supplement his measly $46 monthly salary. In those years, the poison could be indeed made available, and in one case it was used by criminals.

Theoretically it is not impossible that some of this poison could have been saved and stored by some criminals; alternatively, it was available to the Americans who dismantled the labs in 1992. Anyway we have no independent proof that Skripals were poisoned by anything at all. If they survive, if the British and the American intelligence services don’t kill them, perhaps we shall know more. We can definitely exclude the possibility that Russian state agents would go to Britain to poison an old spy who had been pardoned by Russian president years ago. Even if he was active in producing Christopher Steele’s Trump (“Golden Rain”) file, the Russians would have no compelling reason to kill him at all, and in such an odd way in particular. “If we would kill him, he would stay killed”, concluded my interlocutor.

The details of Skripal case are very entertaining, but not necessary for our understanding. The case was used to install in minds the connection between chemical poisoning and Russia. It is unfair, for Russians destroyed all their chemical poisons under the eyes of Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons (OPCW) inspectors, but life is often unfair.

The connection between chemical poisoning and Russia had been prepared for the forthcoming event. Eastern Ghouta was an important and well entrenched location of the Syrian rebels. Being within easy reach from Central Damascus, it provided the rebels with a chance to seize power in the Syrian capital. As the Syrian army with Iranian and Russian support advanced into Eastern Ghouta, they learned of the rebel plans to stage a false flag chemical weapon attack, as they already had done a few times in past. President Putin warned of such a possibility at his joint (with President Erdogan and President Rouhani) press conference in Ankara last week, a few days before the alleged attack.

The attack had never occurred at all, but it was duly reported by the pro-Western media. Thus the game came to a close. Skripal Affair established the connection of Russia and chemical weapons, Eastern Ghouta allowed to use this connection in order to attack Russia.

We should not overestimate importance of these media events. The leading Western powers and their media refused to consider different explanations, refused an open inquiry, they went for jugular. Russia has been demonised in 2018, like Germany was demonised in 1940. It was a long and cautious labour. Have a look at this site theday.co.uk – it is a site for school children and their teachers. You’ll be amazed to discover its fervent hatred of Russia and Putin being pumped into hearts and heads of young generation. Such a long planning can’t be dependent on an event like poisoning of an ex-spy or even on the fall of a Syrian underground fortress.

The planners of a war on Russia have utilised fear of anti-Semitism for their purposes. I called this method Anti-semitism Weaponised. Jeremy Corbyn, the Labour leader, has been blocked and contained by accusations of anti-Semitism. He was the only leader able to stop Britain’s descent into war with Russia. Other Labour MPs and activists have been attacked over alleged anti-Semitism issue, and – what a coincidence! – practically all of them were against demonising Russia; while Friends of Israel – whether Conservative or Labour – were viciously anti-Russian.

This is a correlation that will be discussed at another time, but it is far from obvious one. Russia has no anti-Semitism; the Russian president is friendly to Israel and to the powerful Jewish Chabad movement. Russia has no white nationalism, and little of the alt-right. However, this correlation exists. Shall we explain it by Jewish hatred of the Orthodox Church, as this Church (active in Russia, Greece, Palestine and Syria) hasn’t been Jewified. Or should we prefer a more simple explanation: Jews are well integrated into Western elites, and they promote and support the goals of these elites.

However, people who can withstand accusations of anti-Semitism are the strongest enemies of the ruling power; they stand against the war with Russia and against attack on Syria, as the Haaretz newspaper explained in an article called White Supremacists Defend Assad, Warn Trump: Don’t Let Israel Force You Into War With Syria . The article continues: “Alt-right calls Saturday’s chemical attack in Damascus suburb a false flag operation, claiming it’s an effort by Israel and ‘globalists’ to keep U.S. troops in Middle East” It quotes David Duke and other untouchables as the only people who reject Israeli narrative.

Not being a white supremacist (probably I do not qualify) I still applaud these brave men when they say and do the right thing. Sensitivity to anti-Semitism accusation is a strong vulnerability of character. Though people like Corbyn have their heart in the right place, they are weak on this point, and the enemy uses this weakness to neutralize them. There are people in the left that are not afraid of any accusation, but there aren’t many who are resistant to metum Judaeorum.

Let us hope and pray we shall survive the forthcoming cataclysm.

Israel Shamir can be reached at adam@israelshamir.net

This article was first published at The Unz Review.

Scris de **Admin** Mier Apr 11, 2018 6:08 am

de Israel Shamir ( încrucișat cu revista Unz prin acord special cu autorul)

Președintele Trump este atât de supărat de afacerea Stormy încât este foarte probabil să prefere un război vechi bun la o altă umilință. Acest lucru se potriveste dusmanilor si prietenilor (dar nu alegatorilor sai) cu o tee. Are o alegere de a face un act dificil de bărbat care are nevoie de tot curajul său, dar care unul? Ar trebui să pună în stăpânire bunăstarea țării sale și curajoase rachete rusești, sau să riscă nemulțumirea elitelor și să-l prindă pe Mueller? Este tentat să facă lucrul ușor. Astfel, el a fost manevrat în ape adânci de o puternică coaliție de britanici și evrei, aceiași oameni care ți-au dat ultimele două războaie mondiale.

Încercarea sa de a face sens și de a renunța la cartoful fierbinte sirian ("Îmi doresc ferm retragerea forțelor noastre din Siria", a scris Tweeted) a fost respins de indignatul domn Netanyahu. Nici măcar nu te gândi să o faci, a spus omul din Tel Aviv Donny în conversația telefonică tensionată. Nu părăsiți Siria, tot trebuie să luptați cu iranienii și rușii.Și nu uitați copiii sirieni, a adăugat omul încă acoperit cu gore de 2500 de palestinieni împușcat la ordinele sale săptămâna trecută. Agențiile Pentagon și SUA de informații iau ordine direct din Tel Aviv sau prin intermediul AIPAC;ei se pregătesc deja pentru o ședere prelungită în Siria, în ciuda declarațiilor lui Donny.

Evreii au făcut balistice când au auzit intenția lui Trump de a părăsi Siria. Scribii din WaPo și NY Times au condamnat pasul jucând în mâinile rusești. "Cronicarul Washington Post și comentatorul CNN, Catherine Rampell, au spus că" Putin trebuie să fie extatic ", cu instrucțiunile lui Trump de a începe planificarea retragerii din regiune. Uită de faptul că ar fi ciudat ca un președinte să-și bazeze toate deciziile de politică externă asupra a ceea ce ar deranja Rusia - de ce Rampell nu se concentrează asupra cât de încântătoare trebuie să fie soldații americani să se reunească în cele din urmă cu familiile lor sau cum resursele pe care această țară le-a petrecut în străinătate pot fi acum utilizate pe plan intern? ", - a remarcat un reporter mass-media. Acesta a fost un semn pentru raidul lui Mueller de la biroul lui Cohen. Bătrânul nebun trebuie împins, dacă nu dorește să meargă după voia lui, au decis.

America cu fundul puritan este singura țară în care moartele sexuale sunt atât de stricte încât conduc la război.Clinton sa dus la război în Iugoslavia din cauza unei lovituri, în timp ce Trump va distruge lumea din cauza unui stand de o noapte.

Un atac împotriva Siriei va aduce un răspuns rusesc. Cel puțin, va fi o conflagrație locală, o joust, un proces de forțe și testamente. Cine știe cum se va termina? Acest lucru a fost amânat în 2013, când armata americană a navigat spre țărmurile Siriei pentru a răzbuna un alt atac presupus chimic. Am scris despre acea întâlnire fatală, poate prea optimistă, într-o piesă numită Cape of Good Hope .

"A fost atins și a plecat, la fel de riscant ca și criza de rachete cubanez din 1962. Șansele pentru războiul total au fost ridicate, întrucât voiele oceanice ale Americii și Eurasiei au trecut în estul Mediteranei. Cel mai dramatic eveniment din septembrie 2013 a fost cea de-a lunii amiază, în apropiere de țărmul Levantin, cu cinci distrugători americani îndreptându-i pe Tomahawks spre Damasc și spre ei - flotila rusească a unsprezece nave conduse de crucișătorul cu rachetă purtător de carieră Moskva de către navele de război chinezești. Aparent, au fost lansate două rachete spre coasta siriană, ambele nereușind să ajungă la destinație. (Vom reveni la aceste două rachete mai târziu).

După acest incident ciudat, împușcăturile în așteptare nu au început, deoarece președintele Obama sa ridicat și și-a împușcat armele. Acest lucru a fost precedat de un vot neașteptat în Parlamentul britanic. Acest corp venerabil a refuzat onoarea de a se alătura atacului propus de SUA. Aceasta a fost pentru prima oară la 200 de ani, când parlamentul britanic a votat o propunere sensibilă de a începe un război; de obicei, britanicii nu pot rezista ispitei.Această greșeală a fost plătită hegemoniei, supremației și excepționalității americane. Manifest Destiny sa terminat. "

După cum vedem acum, amiază amiază a fost amânată cu cinci ani, iar acum este reluată. Premierul britanic Theresa May a decis că nu are nevoie de aprobarea parlamentului, președintele Trump a decis că nu are nevoie de aprobarea Congresului. Deci, aceste frâne au fost îndepărtate.

Și acum, înapoi la cele două rachete din 2013. Au fost trimise de israelieni, indiferent dacă încearcă să facă saltul sau să observe norii, așa cum susțin ei. Rachetele nu au ajuns niciodată la destinație, aruncate de sistemul de apărare maritimă la bordul navei rusești, sau ar putea deveni inutile de către jamatorii GPS ruși.

Repede până în 2018. În noaptea de 10 aprilie, în orele mici, câmpul aerian sirian T-4 a fost atacat de opt rachete aer-sol; cinci au fost coborâți de apărarea siriană, trei (sau doi) și-au atins scopul și au ucis câteva persoane. Pentru o vreme, sa crezut că acesta a fost atacul american, dar destul de repede "Rusia a izbucnit în Israel", după cum a raportat Haaretz. Israelul a încercat să disimuleze, afirmând inițial că l-au avertizat pe Putin și l-au făcut bine. Când purtătorul de cuvânt al lui Putin a negat acest lucru, ei au spus că au făcut-o prin cererea Statelor Unite. Probabil că au încercat din nou să aducă confruntarea în prim plan.

Acum, cu marina americană în loc, cu sprijinul Angliei și Franței, numărătoarea inversă într-o confruntare a început aparent. Rușii se pregătesc cu mândrie pentru luptă, fie ea locală, fie cea globală, și se așteaptă ca ea să înceapă oricând.

Drumul spre acest Noon de Mare a condus prin afacerea Scripal, expulzarea diplomatilor și lupta siriană pentru Ghouta de Est, cu un spectacol lateral important, oferit de shenanigani israelieni.

Expulzarea diplomatilor a înfruntat pe ruși. Timp de zile, ei se zbateau cu capul și căutau un răspuns: ce vor de la noi? Care este linia de jos? Prea multe evenimente care nu au sens în mod separat. De ce a expulzat administrația americană 60 de diplomați ruși? Vor să întrerupă relațiile diplomatice sau este un prim pas în încercarea de a elimina Rusia de la Consiliul de Securitate sau de a anula drepturile de veto? Înseamnă că SUA a renunțat la diplomație?(Răspunsul "războiul" nu a venit în mintea lor în acel moment).

Rușii uimiți au răspuns bine. De asemenea, au fost expulzați 60 de diplomați și au făcut-o dureroasă: toți diplomații americani angajați în departamentul politic al Ambasadei Moscovei se aflau pe lista non-grata. Departamentul politic a constat din trei secțiuni, care au vizat politica externă, politica internă rusească și analiza militară; cel mai important centru de colectare de date, de legătură cu politicienii ruși, de consecințe militare ale Siriei și Ucrainei, Coreei de Nord și Chinei, au experimentat ofițeri de informații de primă clasă și mâini în câmp - toate au dispărut, inclusiv pe ofițerul lor politic, Christopher Robinson ). Rușii l-au expulzat pe Maria Olson, purtătoarea de cuvânt a Ambasadei, și interpretul ambasadorului. Ei au închis Consulatul de la St Petersburg, un important centru pentru conectarea, influențarea și interacțiunea cu opoziția în această "a doua capită" a Rusiei. Statele Unite au pierdut multe mâini din Moscova, oameni care cunoscuseră Rusia și au dezvoltat relații personale cu rușii importanți. Va fi nevoie de mult timp și efort pentru Departamentul de Stat american și agențiile de informații pentru a reveni la pozițiile pe care le-au pierdut. De asemenea, britanicii care au inițiat deportările au pierdut aproximativ cincizeci de angajați ai ambasadei Moscovei.

Surprinzător, deportarea în masă a unui număr atât de mare de diplomați ruși a avut un efect redus asupra poporului rus, deoarece această grevă a fost neutralizată de un alt eveniment dureros, prin distrugerea a 64 de cinematografe de la Kemerovo Mall, inclusiv peste 40 de copii. Incendiul, chiar dacă nu a fost incendiere (nu sa dovedit încă) a declanșat un atac masiv de știri false și troluri de internet asupra poporului rus. Un milion de ucraineni subestimați au fost folosiți de psywarul vestic pe web pentru a le spune rușilor că sute de copii au fost incinerați și că autoritățile lor le sunt mincinoase. Această operațiune a dezvăluit nivelul de influență și integrare pe care agențiile spionale occidentale le au în Rusia.

Kemerovo a fost o alegere bună pentru această operațiune: este singura regiune etnică rusă condusă de un erou local vechi, care și-a depășit inteligența, singura regiune care a raportat un mare sprijin neașteptat (și nerealist) lui Putin în alegerile recente, o regiune depresivă a minelor și mineri, cu un mare potențial de probleme.

Putin a reușit destul de bine venind personal și tratând situația cu mâna. A învățat funiile începând cu anul 2000, când, în zorii primului său mandat prezidențial, submarinul Kursk a căzut cu toate mâinile. Putin a rămas departe de familiile marinarilor și a acționat înnebunit, au spus oamenii. "A fost scufundat", a răspuns Putin la întrebarea "Ce sa întâmplat cu Kursk?" (Se spune că USS Memphis a concediat un torpilot la submarin, provocând dezastrul, în timp ce noul președinte a fost reticent să agraveze relațiile cu Administrația Clinton) . Acum, în 2018, era foarte bun, plin de empatie și considerație, dând putere și hotărâre.

Orice agenție americană a efectuat psyopul în jurul lui Kemerovo, a avut un succes, dar succesul său a subminat o altă operațiune, cea a expulzării diplomaților ruși. Rusii nu i-au acordat suficientă atenție.

Motivul presupus al expulzării, otrăvirea lui Serghei Skripal și a fiicei sale, au făcut foarte puțin sens. Chiar dacă vechiul spion a fost lovit de angajații săi, o astfel de reacție ar fi excesivă prin toate mijloacele. Nu era un Napoleon (otrăvit de britanici acum 200 de ani), nu un prinț al sângelui, nu un mare inventator și nici un spion de succes. Era un ex-spion pensionat, o spălătorie. Oricum el nu a murit, el a fost doar bolnav pentru un timp. Poate că a mâncat ceva în pub, care nu era de acord cu el. Aceasta este opinia nepoatei sale, Victoria, care este singura persoana in viata care a fost in contact cu Sripalele de la pretinsa spitalizare.

Această afacere este atât de obscură încât o bate pe Rashomon oricând. Reporterii ruși au mers în jurul Salisbury și au observat multe incongruențe. Nu este sigur dacă Scripturile au fost otrăvite deloc și unde sunt. Animalele lor au supraviețuit otrăvirii mortale și au trebuit să fie distruse. Această bucată de umor negru rus a fost transmisă mult în jurul rețelei:

Skripal a fost otrăvit de o otravă cea mai puternică, 2 grame vor ucide imediat o jumătate de țară! Rușii

- l-au otrăvit în restaurant

- Nu, pe bancă

- Nu, în mașină

- Nu, mânerul ușii a fost murdărit

- Nu, valiza a fost otrăvită

- Nu, totul în casă a fost otrăvit.

- Oh, și hrișcă a fost otrăvit,

- dar ei nu au murit instantaneu, dar au mers pe undeva timp de patru ore,

- dar polițistul care le-a descoperit aproape a murit pe loc,

- dar otravă a fost identificată instantaneu,

- un antidot a fost introdus instantaneu, iar Sripalele și polițistul au fost salvați;

- Polițistul a fost eliberat a doua zi!

- Dar ei erau în comă și nu se vor mai recupera!

- Dar nu, fiica sa recuperat repede!

- Oh, și tatăl este reînviat ... un miracol!

- și ambii se recuperează rapid, cea mai puternică otrăvire este inutilă.

- restaurantul a fost înconjurat de polițiști în costumuri

- parcul fusese înconjurat de polițiști în costumuri

- casa a fost înconjurată de polițiști în costumuri

- sunt în colecții de cămăși, deoarece otravă este periculoasă, dar lângă ei sunt polițiști fără protecție ...

- Banca a fost tăiată și scoasă: este otrava atât de teribilă încât banca își păstra calitatea toxică timp de două săptămâni;

- dar pisica a supraviețuit în casa otrăvită ... polițistul la atins pe Skripal și aproape că a murit, iar pisica a supraviețuit ... și cobaiii ar supraviețui, dar toți au fost uitați și au murit de foame în casă;

- și rămășițele lor au fost arse imediat, fiind otrăvite de cea mai puternică otrăvire;

- De două săptămâni au fost otrăviți de cea mai puternică otravă și au supraviețuit, iar acum trebuiau să fie incinerați urgent;

- Doar cobai au murit, pisica a supravietuit toata aceasta otravă. Era stresantă și foame, așa că l-au ucis și au fost incinerate pentru a fi siguri că nimeni nu va găsi secretul etc.

Eroul adevărat al sapei Skripal este fostul ambasador britanic Craig Murray , care a urmărit evoluțiile și a dezvăluit multe dintre inconsecvențele și minciunile sale. Puteți citi articolele și twiturile pentru a afla detaliile.

Julia Skripal a făcut un pas îndrăzneț: la chemat pe vărul său Viktoria la Moscova. Conversația lor este un document uimitor. Julia spune că ea și tatăl ei sunt în stare bună; ea se îndoiește că Viktoria va avea voie să o viziteze. Într-adevăr, guvernul britanic a refuzat să-și acorde viza. Sentimentul este că Julia este întemnițată.

Am vorbit cu un ofițer rus de contingent de informații pensionat, care cunoaște acest subiect. Mi-a spus că Rusia nu a avut niciodată o substanță toxică Novichok: acest nume a fost dat de contra-inteligență la A-232 pentru a detecta scurgerile. A funcționat: un om numit Vil Mirzayanov, administrator în laboratoarele chimice, a scos din povestea lui Novichok și astfel a fost reținut și arestat. A-232 a fost produs în cantități mici în anii 1990, iar unele dintre ele ar putea fi furate și vândute în acești ani oribili, când un colonel complet de informații rusești a trebuit să luneteze ca un șofer de taxi pentru a-și completa salariul lunar de 46 de dolari. În acei ani, otrava ar putea fi într-adevăr pusă la dispoziție și într-un caz a fost folosită de criminali.

Teoretic, nu este imposibil ca unele din această otrăvire să fi putut fi salvate și stocate de unii infractori; în mod alternativ, a fost disponibil americanilor care au demonstrat laboratoarele în 1992. Oricum nu avem dovezi independente că Scripturile au fost otrăvite de orice. Dacă vor supraviețui, dacă serviciile britanice și americane nu-i ucid, probabil că vom ști mai mult. Putem exclude cu siguranță posibilitatea ca agenții de stat ruși să meargă în Marea Britanie pentru a otrăvi un vechi spion care a fost grațiat de președintele rus cu ani în urmă. Chiar dacă ar fi fost activ în producerea dosarului Trump al lui Christopher Steele ("Rain Golden"), rușii nu aveau niciun motiv convingător să-l omoare deloc și într-un mod atât de ciudat în particular. "Dacă l-am omorî, el ar rămâne ucis", a concluzionat interlocutorul meu.

Detaliile cazului Skripal sunt foarte distractive, dar nu sunt necesare pentru înțelegerea noastră. Cazul a fost folosit pentru a instala în minte legătura dintre otrăvirea chimică și Rusia. Este inechitabil, deoarece rușii au distrus toate otrăvurile chimice sub ochii inspectorilor Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW), însă viața este adesea nedreaptă.

Legătura dintre otrăvirea chimică și Rusia a fost pregătită pentru viitorul eveniment. Ghouta de est a fost o locație importantă și bine înrădăcinată a rebelilor sirieni. Fiind la mică distanță de centrul Damascului, a oferit rebelilor șansa de a profita de putere în capitala Siriei. Pe măsură ce armata siriană cu suport iranian și rus a avansat în Ghouta de Est, ei au aflat de planul rebelilor de a organiza un atac de armament chimic cu pavilion fals, așa cum au făcut deja de câteva ori în trecut. Președintele Putin a avertizat o astfel de posibilitate la conferința de presă comună (cu președintele Erdogan și președintele Rouhani) de la Ankara săptămâna trecută, cu câteva zile înainte de presupusul atac.

Atacul nu a avut loc niciodată, dar a fost raportat în mod corespunzător de mass-media pro-occidentală. Astfel jocul sa încheiat. Afacerea Skripal a stabilit legătura dintre Rusia și armele chimice, Ghouta de Est a permis să utilizeze această conexiune pentru a ataca Rusia.

Nu trebuie să supraestimăm importanța acestor evenimente media. Puterile occidentale lider și mass-media lor au refuzat să ia în considerare explicații diferite, au refuzat o anchetă deschisă, au plecat pentru jugular. Rusia a fost demonizată în 2018, ca Germania fiind demonizată în 1940. A fost o muncă lungă și precaută. Aruncați o privire la acest site theday.co.uk - este un site pentru copiii școlare și profesorii lor. Veți fi uimit să descoperiți ura sa ferventă față de Rusia și Putin fiind pompată în inimi și în capul tinerei generații. O astfel de planificare lungă nu poate depinde de un eveniment ca otrăvirea unui ex-spion sau chiar de căderea unei forțe subterane siriene.

Planificatorii unui război împotriva Rusiei au folosit frica de antisemitism pentru scopurile lor. Am numit această metodă Antisemitism armat . Jeremy Corbyn, liderul muncii, a fost blocat și conținut de acuzațiile de antisemitism.El a fost singurul lider capabil să oprească coborârea Marii Britanii în război cu Rusia. Alți parlamentari și activiști ai muncii au fost atacați în legătură cu presupusa problemă antisemită și - ce coincidență! - practic, toți au fost împotriva demonizării Rusiei; în timp ce Prietenii lui Israel - fie conservatori, fie muncitori - erau vicios anti-ruși.

Aceasta este o corelație care va fi discutată într-un alt moment, dar este departe de cea evidentă. Rusia nu are antisemitism; președintele rus este prietenos cu Israelul și cu mișcarea evreiască Chabad . Rusia nu are naționalism alb, și puțin din altul. Totuși, această corelație există. Îl explicăm prin ură evreiască față de Biserica Ortodoxă, deoarece această Biserică (activă în Rusia, Grecia, Palestina și Siria) nu a fost evreită. Sau ar trebui să preferăm o explicație mai simplă: evreii sunt bine integrați în elitele occidentale și promovează și sprijină obiectivele acestor elite.

Cu toate acestea, oamenii care pot rezista acuzațiilor de antisemitism sunt cei mai puternici dușmani ai puterii conducătoare; ei se opun războiului cu Rusia și împotriva atacului asupra Siriei, după cum a explicat ziarul Haaretz într-un articol intitulat Supremații albi Apărării Assad, Warn Trump: Nu lăsați Israelul să vă forțeze în război cu Siria .Articolul continuă: "Alt-dreapta cheamă atacul chimic al zilei de sâmbătă în suburbia Damascului cu o operă falsă, susținând că este un efort al Israelului și al" globaliștilor "să păstreze trupele americane în Orientul Mijlociu." Citate David Duke și alte neatinsi ca singurii oameni care respinge narațiunea israeliană.

Nu sunt un supremacist alb (probabil că nu mă califică) Aplaud încă pe acești bărbați curajoși când spun și fac lucrurile potrivite. Sensibilitatea față de acuzarea antisemitismului este o vulnerabilitate puternică a caracterului. Deși oamenii ca Corbyn au inima lor la locul potrivit, ei sunt slabi în acest punct, iar inamicul folosește această slăbiciune pentru a le neutraliza. Există oameni în stânga care nu se tem de nici o acuzație, dar nu sunt mulți care sunt rezistenți la metum Judaeorum.

Să sperăm și să ne rugăm să supraviețuim cataclismului.

Israel Shamir poate fi contactat la adam@israelshamir.net

Acest articol a fost publicat pentru prima data la The Unz Review .

The Russians Are Flabbergasted

The Russians Are Flabbergasted

Rușii sunt înfundați