Jewish Guilt is the Discourse of The Goyim(Evlavia evreiască este discursul Goyimilor)

Scris de **Admin** Mar Apr 24, 2018 8:22 pm

Jewish Guilt is the Discourse of The Goyim

For quite some time the British have accepted that British Jewish organizations have hijacked the political discourse. As has happened in other Western countries, the British political establishment has engaged is a relentless rant against antisemitsm. Sometime the focus drifts for a day or two. An alleged ‘Russian nerve gas attack’ provided a 48 hour pause. Occasionally we bomb Arabs in the name of ‘human intervention’ only to realize a day or two later that we have, once again, followed a premeditated foreign agenda. But, somehow, we always return to the antisemitism debate, as if our media and politicians are a herd of flies gravitating to a pile of poop.

Last week the BOD/JLC, two Jewish organisations that claim to ‘represent’ British Jews published this painful to watch video.

Judging by the number of viewers, Brits are tired of this nauseating outburst. Brits know very well that when it comes to hate crimes, Jews are not high on the victim list; Jews are far less ‘victimized’ than Blacks, Muslims, Roma, trans-sexuals, gays and many others.

Since Jewish community ‘leaders’ remain obsessed with antisemitism, I will try to help these ‘leaders’ understand the universal perspective on the meaning of antisemitism.

True antisemitism is when IDF snipers film themselves shooting unarmed Semite protestors* like sitting ducks while laughing their heads off!

True antisemitism is when the Jewish State legislates and enforces institutional racism against actual Semites, Blacks and Goyim in general.

The Gaza siege is an example of what common people see as real antisemitism. It is designed to humiliate and deprive Semites for being Semites and it has turned Gaza into the largest open air prison known to man.

Enough is Enough is humanity expressing collective fatigue of these barbarian actions.

I would prefer to believe that the Jewish fear of antisemitism is actually an expression of collective Jewish guilt. For obvious reasons, Jews find it hard to compartmentalize Jewish identity within the context of the Jewish State being a rogue State.

There are a few modes of dealing with collective guilt that have been recognized. Repression seems to be the most common one. Some argue, in that regard, that escapism and denial are Israel’s primary belief systems.

Acknowledgment of guilt is, undoubtedly, far more painful. The Germans made it into their way of living after the last big war. Maybe Jews can actually learn from the Germans — instead of attempting to emulate 3rd Reich’s racist agenda — Israel and its supporters should try to reproduce German’s post WWII remorse. As it happens, there are a very few Jews and Israelis who acknowledge their responsibility for the Palestinian plight and support the Palestinian Right of Return. These rare Jews are brave enough to admit that Israel is inherently anti-Semitic and racist to the core.

However, silencing Israel’s dissent is the usual Jewish political method to resolve Jewish guilt. Attributing the ‘Antisemitic’ slur to others is how both Zionists and the so called ‘anti’ kick the ball to the goyim’s yard. This method was effective for a while but it doesn’t work anymore: being called an anti-Semite in 2018 is a synonym for an ethically driven humanist, an anti racist, a truth teller, peace and Justice role model, a rock star. The list of ‘antisemites’ is growing exponentially, probably in direct proportion with the tidal rise in Jewish guilt. The more guilty (some) Jews feel, the more the rest of us are becoming antisemitic in their eyes.

“Unconscious is the discourse of the Other,” was, probably Jacques Lacan’s most astute psychoanalytical observation. It is the fear that the Other, in this case, the gentile, the humanist, sees you truly. It is the fear that the goy can detect your shame. Jewish Guilt as such is the unbearable fear that the Goyim know.

* the author of this piece very well knows that ‘Semitic’ is neither a racial nor an ethnic category. It refers instead to a group of languages. The reference to semitism is made in order to deconstruct the Judeo-centric ‘antisemitic argument.’

Evlavia evreiască este discursul Goyimilor

De ceva timp britanicii au acceptat că organizațiile evreiești britanice au deturnat discursul politic. Așa cum sa întâmplat și în alte țări occidentale, unitatea politică britanică a angajat este o ticăloșie neîncetată împotriva antisemitismului. Uneori focalizarea devine o zi sau două. Un presupus "atac de gaz rusesc" a oferit o pauză de 48 de ore. Ocazional bombardăm arabi în numele "intervenției umane" doar pentru a realiza o zi sau două mai târziu că am urmat, încă o dată, o agendă externă premeditată. Dar, într-un fel, întotdeauna ne întoarcem la dezbaterea antisemitismului, ca și când mass-media și politicienii noștri sunt o turmă de muște care gravitează într-o grămadă de bâlbâi.

Săptămâna trecută, BOD / JLC, două organizații evreiești care pretind că "reprezintă" evreii britanici au publicat acest videoclip dureros pentru a viziona.

Judecand dupa numarul de telespectatori, britanicii s-au saturat de acest izbucniri grele. Britanicii știu foarte bine că atunci când vine vorba de crime de ură, evreii nu sunt pe lista victimelor; Evreii sunt mult mai puțin "victimizați" decât negrii, musulmanii, romii, trans-sexualii, gay-ii și mulți alții.

Întrucât liderii comunității evreiești rămân obsedați de antisemitism, voi încerca să îi ajut pe acești "lideri" să înțeleagă perspectiva universală asupra sensului antisemitismului.

Adevărul adevărat este atunci când lunetiștii IDF se filmează pe ei înșiși, fotografiind protestatari neînarmați Semite * ca niște rațe de ședință în timp ce râd de capul lor !

Adevărul adevărat este atunci când statul evreu legislaționează și fortifică rasismul instituțional împotriva actualilor Semiți , Negri și Goiim în general.

Asediul din Gaza este un exemplu de ceea ce oamenii văd ca un antisemitism real. Acesta este conceput pentru a umili și a privi semitii pentru că sunt semiți și a transformat Gaza în cea mai mare închisoare în aer liber cunoscută omului.

Destul este că Destul este omenirea care exprimă oboseala colectivă a acestor acțiuni barbare.

Aș prefera să cred că frica evreiască față de antisemitism este de fapt o expresie a vinovăției evreiești colective. Din motive evidente, evreii consideră dificilă compartimentarea identității evreiești în contextul faptului că statul evreu este un stat necinstit.

Există câteva moduri de a trata vina colectivă care a fost recunoscută. Reprimarea pare a fi cea mai comună. Unii susțin, în acest sens, că escapismul și negarea sunt sistemele de credință primare ale Israelului.

Recunoașterea vinovăției este, fără îndoială, mult mai dureroasă. Germanii au reușit să trăiască după ultimul război mare. Poate că evreii pot învăța de fapt de la germani - în loc să încerce să emuleze agenda rasistă a celui de-al treilea Reich - Israel și susținătorii săi ar trebui să încerce să reproducă remușcările Germaniei după cel de-al doilea război mondial. Așa cum se întâmplă, există foarte puțini evrei și israelieni care își recunosc responsabilitatea pentru situația palestiniană și sprijină dreptul palestinian de a se întoarce. Acești evrei rari sunt destul de curajoși să admită că Israelul este în mod inerent antisemit și rasist la nucleu.

Cu toate acestea, tăcerea disidenței lui Israel este metoda obișnuită a evreilor politice pentru a rezolva vinovăția evreiască. Atribuirea slăbiciunii "antisemite" celorlalți este modul în care atât sioniștii, cât și așa-numitul " anti", lovesc mingea în curtea lui Goyim. Această metodă a fost eficientă pentru o perioadă de timp, dar nu mai funcționează: numirea unui antisemit în 2018 este un sinonim pentru un umanist condus etic , un anti rasist , un adevărator , pace șimodel de rol de justiție , o stea rock . Lista "antisemitelor" crește exponențial, probabil în proporție directă cu creșterea vântului evreiesc. Cei mai vinovați (unii) evrei se simt, cu cât mai mulți dintre noi devin antisemiți în ochii lor.

"Inconștient este discursul celuilalt", a fost, probabil, cea mai plină observație psihanalitică a lui Jacques Lacan. Este teama că celălalt, în acest caz, neamul, umanistul, te vede cu adevărat. Este teama că Goy vă poate detecta rușinea. Evlavia evreiască ca atare este teama insuportabilă pe care o cunosc Goyim-ul.

* autorul acestui articol știe foarte bine că "semitice" nu este nici o categorie rasială, nici una etnică. Se referă în schimb la un grup de limbi. Referirea la semitism se face pentru a deconstrui argumentul antisemit "centrat pe iudei".