Mahmureala grecească şi beţia românească

Scris de **Admin** Dum Iul 12, 2015 10:53 am

http://www.cotidianul.ro/mahmureala-greceasca-si-betia-romaneasca-264538/

Credit ieftin pentru consum – aşa descrie o anecdotă din Financial Times ceea ce, ani de zile, s-a întâmplat în jocul dintre Grecia şi finanţatorii săi. Vindem bere cu reducere 90%, scrie pe vitrina unui bar. Intră să bea un grec, un spaniol şi un italian. La plecare, grecul intră cu maşina într-un stâlp, spaniolul calcă un grup de copii iar italianul cade cu maşina de pe un pod.

Morala 1: vai de cei care nu ştiu să bea cu măsură!

Morala 2: vai de cei care dau clienţilor de băut peste măsură şi peste măsură de ieftin!

Anecdota spune ceea ce comentatorii situaţiei din Grecia evită să explice în clar: vinovăţia pentru situaţia din Grecia aparţine şi grecilor (care n-au mai investit în dezvoltare), şi finanţatorilor (care au ştiut că împrumuturile lor se duc în consum).

Dar nici anecdota cu pricina nu pune punctul pe i. Dacă de acum înainte, vreme de 20 de ani, Grecia îşi va dezvolta PIB-ul cu 10% pe an, abia începând cu 2035 această ţară îşi va echilibra finanţele (cheltuieli versus venituri) fără să mai apeleze la noi îndatorări. Rezultă că, la un nivel mai decisiv decât jocul politic, Grecia a beneficiat de o clauză specială: favorizarea “clientului” cel mai bine plasat din punct de vedere geo-strategic.

Este vorba, desigur, de poziţia acestei ţări pe harta geo-strategică a Mediteranei. Face să cheltuim pentru apărarea acestei mări euro-atlantice câteva sute de miliarde în câteva decenii? Răspunsul a fost da! Multe miliarde (peste 300) au fost, astfel, dirijate către stabilizarea nivelului de trai grecesc la o cotă mai înaltă decât ar fi permis economia Greciei. În felul acesta, agitaţia socială a fost îmblânzită, iar ordinea politică conservată. N-a mai fost nevoie ca ordinea social-politică să fie conservată printr-o dictatură militară (cum se întâmplase după al Doilea Război Mondial, din care grecii au ieşit cu o populaţie votând 90% la extrema stângă).

La Ialta, pe celebrul bileţel, care, acum, se află la Brtitish Museum, sferele de influenţă îşi dezvăluie polii geo-strategici sub procentaje: 90% din Grecia în sfera atlantică, 90% din România în sfera sovietică. Eram unul din cei doi poli. Acum, ambii poli geo-strategici (Mediterana şi Marea Neagră) se află în sfera de influenţă atlantică. Vom profita a la grec, sau vom şti să profităm mai înţelept de noua noastră umbrelă de securitate?

Nu vor veni americanii să ne facă autostrăzi şi nici nu vor elabora ei planuri economice de dezvoltare durabilă pentru noi. Deocamdată, americanii ne transmit semnale de îngrijorare că nu ne apucăm nici de planificare, nici de construit autostrăzi. Cunoscând bine corupţia care a dus, în Grecia, la stoparea dezvoltării prin forţe proprii, cunoscând şi corupţia generalizată din Ucraina şi urmările ei, americanii au pus în centrul ţintarului românesc de probleme acest domeniu de interes euro-atlantic: stârpirea corupţiei româneşti.

Cum? – veţi întreba. E mai greu de văzut cu ochiul liber. Monitorizând orice schimbare legislativă în domeniul penal – asta se vede. Monitorizând implicarea unor părţi ale serviciilor secrete în creşterea gradului de corupţie politică – asta nu se mai vede. Încă n-am ajuns la acele dosare DNA în care să fie dezvăluită şi corupţia din SRI şi SIE. Sunt câteva semne (dosarul retrocedărilor şi dosarul finanţării campaniilor electorale) din care transpare deja cutremurul de mari proporţii în urma căruia vom începe să vorbim despre necesitatea unei noi reforme a serviciilor secrete, una care să oprească orice noi tentative de a mai forma perechi de “afaceri” alcătuite din oameni politici şi oameni ai serviciilor.

Grecul, acum, e mahmur şi se teme că va intra în sevraj. Românul abia s-a învăţat cu banul nemuncit: ar bea şi el multă bere ieftină!

x

x x

Teme-te de greci când fac daruri! – vorba asta e veche. Una nouă îi poate lua locul: Teme-te de greci când le dai împrumuturi! Să iei sute de miliarde împrumut când tu ai un buget de două ori mai mic decât datoria nu e ceva raţional decât dacă recunoşti că vrei să ţi se şteargă datoria! Vrei, de fapt, să-ţi fie transformată datoria în dar. Niciun grec cu putere de decizie nu recunoaşte asta, dar ani de zile aşa s-au purtat toţi liderii greci. Iar partenerii lor, liderii celorlalte ţări europene, au văzut că aşa se poartă şi au închis ochii. N-au vrut să vadă recordurile de corupţie politică din sânul tuturor partidelor greceşti.

În fond, în Grecia avem în faţă primul rezultat dramatic al ipocriziei politice la nivel internaţional: toţi liderii politici europeni îşi mint alegătorii şi contribuabilii că trebuie să împrumute Grecia pentru a salva stabilitatea UE, dar toţi ştiu că acele împrumuturi vor fi transformate într-o zi în daruri. Pentru a salva stabilitatea în UE, desigur!