Cum va răspunde Trump la SOS-ul lui Dragnea

Scris de **Admin** Vin Mai 18, 2018 10:21 am

https://www.digi24.ro/opinii/cum-va-raspunde-trump-la-sos-ul-lui-dragnea-931746

Cum va răspunde Trump la SOS-ul lui Dragnea Slide610

După ce liderul PNL, Ludovic Orban, a anunțat că a depus o plângere penală împotriva Vioricăi Dăncilă și a lui Liviu Dragnea în legătură cu mutarea la Ierusalim a ambasadei României în Israel, televiziunile arondate liderului PSD s-au dezlănțuit împotriva președintelui Iohannis. A curs cu acuzații că s-ar afla în spatele acțiunii liberalilor și că scopul său ascuns ar fi sabotarea parteneriatului strategic cu SUA.

Cum va răspunde Trump la SOS-ul lui Dragnea YXNoPWViMjk3ZThmNjhlZDA0MWE3YTJhNTIwNGVkZTY4NGFm.thumb

Linia de atac fusese deschisă cu câteva zile în urmă chiar de către Dragnea, care l-a somat public pe președinte ”să explice de ce România trebuie să aibă o acțiune de condamnare a principalului și puternicului aliat strategic, Statele Unite. România să fie aruncată într-o dispută cu Statele Unite, eu nu sunt de acord cu lucrul acesta.”

Joi, însă, lucrurile au luat o întorsătură dramatică. În timp ce Liviu Dragnea acuza o tentativă de lovitură de stat, jurnaliștii care împărtășesc convingerile șefului PSD somau ambasada SUA să dea un comunicat de presă prin care să condamne acțiunea PNL. Mesajul principal transmis din studiourile Antenei 3 și ale RTV era că administrația Trump trebuie să intervină pentru a-i proteja de abuzurile ”deep-state”-ului român pe adevărații săi aliați de la București, care își riscă libertatea pentru a susține inițiativa americană privind mutarea ambasadei din Israel.

Cum s-a ajuns ca oamenii lui Voiculescu și ai lui Ghiță să implore acum ajutor de la Washington, după ce au demonizat ani de zile ”coloniștii americani”, cei despre care spuneau că și-au bătut joc de voturile a milioane de români care au vrut să-l demită pe Băsescu în 2012?

Cum a ajuns Dragnea, care acuza Statele Unite, ”stăpânul Facebook-ului”, că se fac vinovate de înfrângerea lui Ponta la prezidențialele din 2014, să se prezinte drept martir al parteneriatului strategic româno-american? Povestea este ceva mai lungă dar merită spusă, pentru că ne ajută să înțelegem și pe ce s-a bazat șeful PSD când s-a decis, acum un an și jumătate, să cucerească România.

Lecția învățată de Dragnea în 2012 a fost că un asalt împotriva președintelui, a insituțiilor independente și a justiției nu are nicio șansă de izbândă dacă măcar Statele Unite ale Americii nu închid ochii. Indiferent cât de puternice sunt forțele interne care îl susțin și cât de mulți oameni pot fi scoși să voteze pentru demitere, totul se va nărui sub presiunea internațională generată prin parteneriatele strategice ale României.

Lovitura preventivă pe care i-a administrat-o Klaus Iohannis, în octombrie 2016, când a anunțat că nu îl va desemna premier l-a convins pe Dragnea că nu are nicio șansă să ajungă la vreo înțelegere cu președintele. Și că dacă vrea putere va trebui să i-o smulgă președintelui. Atunci a abandonat masca docilității, pe care și-a pus-o pe 15 mai 2015, când a demisionat din funcția de ministru al Dezvoltării Regionale și din cea de președinte executiv al PSD, după decizia de condamnare în primă instanță din dosarul ”Referendumul.”

Tot ce a făcut între acel moment și octombrie 2016 pentru a demonstra că poate fi un partener de tandem pentru Iohannis, că se poate coabita cu el ca premier - sprijinul dat pentru debarcarea lui Ponta, întâi din fruntea PSD și mai apoi de la Palatul Victoria, susținerea pentru învestirea guvernului Cioloș și blocarea inițiativelor din Parlament pentru modificarea legilor justiției (la fel de distructive precum cele pe care azi le promovează) - s-a dovedit în zadar. Anunțul președintelui că nu îl va desemna prim-ministru, făcut într-un moment în care era clar că PSD va câștiga alegerile, a pus capăt iluziei că va fi acceptat vreodată ca partener de către președinte.

Nu este de mirare că, la sfârșitul toamnei lui 2016, când asupra sa se exercitau presiuni mari pentru a accepta să susțină, din nou, un premier agreat de președinte, alegerea lui Donald Trump i-a apărut lui Liviu Dragnea ca o oportunitate miraculoasă. Din nefericire pentru el, dar și pentru România, în luna care a trecut între victoria noului președinte american și victoria PSD în alegerile parlamentare, un nucleu de samsari politici a reușit să-l convingă pe Dragnea că pentru un preț corect îi pot pune tavă neimplicarea Americii, dacă se va ajunge la o coliziune similară celei din 2012.

În săptămânile care au urmat alegerilor, îmbătați de scorul obținut, de înfrângerea usturătoare suferită de PNL, de jurămintele de loialitate pe care s-au grăbit să le facă câțiva oameni importanți din servicii și justiție și enervați de refuzul președintelui de a o desemna premier pe Sevil Shhaideh, noilor stăpâni ai României nu le-a luat mult să se lase îmbrobodiți că samsarii au reușit deja să cumpere bunăvoința lui Trump.

Dovada care le-a anulat ultimele îndoieli a fost invitația de participare pentru Dragnea și Grindeanu la una dintre petrecerile date cu ocazia învestirii noului președinte american. Cu binecuvântarea lui Trump ca și asigurată erau convinși că nimeni nu îi mai poate împiedica să-l debarce pe Iohannis. Cu Trump de partea sa cine l-ar mai fi putut impiedica pe Dragnea să ajungă președinte?

Pe fondul declarațiilor abrazive ale președintelui SUA la adresa Germaniei, cum să nu creadă poveștile bine însăilate că va fi ales să ducă pe teritoriul României războiul sfânt dintre Trump și vechea Europă? Cum să nu creadă asigurările finanțate generos că va fi susținut până în pânzele albe ca să îl înfrângă pe omul germanilor și să instaureze la București noua ordine mondială Trumpiană?

Nu este deloc întâmplător că OUG 13 a fost programată să fie adoptată de guvern în timp ce Dragnea era în drum spre Washington. Trebuia să fie prima salvă de tun într-un război cu happy-end garantat. A fost parte din plan ca protestele împotriva OUG 13 să aibă loc în timp ce liderul PSD posta fotografii de la cina cu Trump.

Din păcate pentru Dragnea, protestele au avut loc atunci când anticipase, dar fără ca ordonanța să fi fost adoptată. Momentul a fost ratat după ce președintele a descins în ședința de guvern și a blocat adoptarea ei.

Vizita la Washington, însă, i-a dat aripi lui Dragnea. A fost suficient să vadă că dacă folosește conexiunile care trebuie este posibil să ajungă în aceeași încăpere cu președintele SUA ca să nu mai aibă nicio îndoială că drumul său spre putere absolută este liber. Când s-a întors în țară, era convins că se poate baza pe sprijinul noii administrații de la Casa Albă. De aceea, a forțat din nou adoptarea OUG 13, pe 31 ianuarie.

Trezirea la realitate a liderului PSD nu a venit odată cu sutele de mii de oameni care au protestat sub geamurile guvernului și în toată țara, ci cu mesajul dat de SUA, Germania, Franța și alte trei țări.

”Noi, partenerii şi aliaţii internaţionali ai României, ne exprimăm profunda noastră îngrijorare cu privire la acţiunile Guvernului României din seara zilei de 31 ianuarie 2017, care au subminat progresele României în privinţa statului de drept şi a luptei anticorupţie din ultimii 10 ani. Acest act (…) nu poate decât să submineze poziţia României în cadrul comunităţii internaţionale şi riscă să afecteze negativ parteneriatele care stau la baza valorilor comune,” se spunea în mesajul transmis de cei șase parteneri ai României.

De abia atunci a înțeles șeful PSD că între cum și-ar dori oamenii lui Trump să acționeze administrația americană în privința României și ce va face, concret, este o distanță mare. A fost dezamăgit, dar nu și-a abandonat planul de a obține binecuvântarea președintelui american. A înțeles că nu i se vor tolera acțiuni în forță, cum ar fi ordonanțele de urgență sau suspendarea președintelui, care vor genera același tip de răspuns din partea SUA ca și cel de sancționare a OUG 13. Și a schimbat tactica.

A început să lucreze cu pași mici la destructurarea justiției independente, la atragerea de partea sa a unor magistrați și a unor șefi de servicii de informații, la distrugerea echilibrului dintre puterile statului, la rescrierea legislației cu ajutorul deciziilor Curții Constituționale, la golirea de atribuții a funcției prezidențiale și la intimidarea presei. Și a făcut progrese semnificative.

Din păcate, însă, pentru Dragnea momentul în care va fi pronunțată sentința în dosarul în care a fost judecat alăuri de fosta soție se apropie vertiginos. Ratarea OUG 13 și semnalul primit de la Washington în februarie 2017 l-au împiedicat să mai intervină brutal pentru blocarea acestui proces. A obținut doar o întârziere, cu sprijinul președintei Înaltei Curți, însă, după cum se vede, nu a fost suficient. Pentru că această sentință, chiar dacă nu va fi definitivă, i-ar putea pune mari probleme în propriul partid și ar putea marca finalul carierei sale politice a fost obligat să acționeze.

De aceea s-a grăbit să anunțe că România a luat decizia de a muta la Ierusalim ambasada noastră în Israel. Deși disperată, acțiunea lui Dragnea urmărește două scopuri foarte precise. Și ambele au legătură cu acceași obsesie de a obține sprijinul administrației americane, despre care scriam acum două săptămâni că i-a bântuit pe toți liderii PSD din ultimii 20 de ani.

În primul rând, Dragnea speră că prietenii săi din Israel îl vor ajuta să obțină accesul mult dorit la președintele american, pe care samsarii de iluzii din România nu au putut să i-l ofere. După ce partenerii lor din cercul de apropiați ai lui Trump, precum Broidy și Stone, au intrat în atenția FBI din promisiunile, oricum gonflate, nu a mai rămas chiar nimic. Conexiunile israeline ale familiei Trump, însă, au rezistat.

Al doilea obiectiv a fost să dea senzația că tema mutării ambasadei este rezultatul unui război americano – german, cu Iohannis acționând în interesul Germaniei, iar Dragnea al SUA. ”Conflictul”, după cum spuneam și la început, ar trebui să transmită un mesaj de SOS către președintele SUA: ”Iohannis, omul nemților, vrea să ne bage la închisoare pe mine și pe premier pentru că v-am susținut proiectul mutării ambasadei la Ierusalim. Nu îl lăsați să ne pedepsească pentru că am ales să servim loial parteneriatul strategic româno-american!”

Ne aflăm, de fapt, într-un nou moment de tip OUG 13. Liderul PSD a dat o lovitură majoră statului român, statul, prin vocea președintelui Iohannis, i-a răspuns dur, iar Dragnea așteaptă să vadă dacă americanii îi vor ține partea. Adică, dacă efortul său de lobby pe lângă apropiați ai președintelui SUA va da rezultate.

Din păcate pentru liderul PSD, pe lângă argumentul principal, imperativul evoluției, care derivă din principiile corecte pe care este clădită alianța dintre România și America, mai există încă unul, foarte puternic, care pledează împotriva strategiei sale de a exploata în interes personal un subiect sensibil. De ani buni, ultimul cuvânt în politica SUA în România îl are Pentagonul. Nu Departamentul de Stat, nu Casa Albă. Și după cum s-a văzut în alte puncte de pe glob, nici măcar Donald Trump nu îndrăznește să intervină acolo unde interesele militare ale Americii dictează.

Prin urmare, întrebarea la care SUA trebuie să răspundă va fi cea care a fost pusă și când Mircea Geoană și Victor Ponta și-au încercat norocul: ”Va fi România un aliat militar mai puternic sau mai slab cu Liviu Dragnea la cârmă?„ Iar răspunsul pe care îl așteaptă cu înfrigurare și-l poate da singur, încă de pe acum.

Scris de **Admin** Vin Mai 18, 2018 10:38 am

https://www.g4media.ro/o-mutare-politica-riscanta.html

Cum va răspunde Trump la SOS-ul lui Dragnea Tuxpi_10

Cu sesizarea penală făcută de Ludovic Orban împotriva premierului Dăncilă, se deschide teoretic jocul pentru Klaus Iohannis în raport cu Guvernul și PSD, dar acțiunea liberalilor riscă să facă mai mult rău decât bine pe termen lung. Dacă procurorii DIICOT încep urmărirea penală pe oricare din cele patru capete de acuzare, Klaus Iohannis o poate suspenda pe Dăncilă. G4Media.ro vă propune o analiză la rece a efectelor unui astfel de demers.

Președintele Klaus Iohannis scoate, în sfârșit, din circuit un premier catastrofal și un guvern incompetent, după ce i-a cerut Vioricăi Dăncilă fără succes demisia de două ori. Șeful statului își reface cu această ocazie autoritatea intrată în declin după scandalul mutării ambasadei României la Ierusalim.
România scapă de o guvernare abuzivă, care a pus în pericol parteneriate strategice, a făcut o obsesie din neutralizarea justiției și a bulversat mediul economic.
Liviu Dragnea riscă să piardă partidul dacă pierde controlul asupra guvernării. Greu de crezut că președintele va desemna un al patrulea premier propus de liderul PSD după eșecurile Grindeanu, Tudose și Dăncilă.
Efectele cu potențial pozitiv se opresc aici. Urmeză un val de potențiale efecte letale pe termen lung.
Sub amenințarea că pierd puterea, Dragnea și Tăriceanu vor lua în calcul inclusiv suspendarea președintelui. Criza politică riscă să izbucnească violent, chiar mai dur decât în 2012, având în vedere că anul viitor vom avea două șiruri de alegeri, plus preşedinţia rotativă a UE.
Dacă președintele Klaus Iohannis va desemna un premier, altul decât cel propus de Dragnea și Tăriceanu, va prelua întreaga responsabilitate a guvernării. Va deconta, prin urmare, toate deciziile greșite luate de guvernele anterioare și va achita nota de plată în plină campanie electorală. Se repetă practic scenariul din 2015, când a oferit PSD ocazia să atace alegerile parlamentare din opoziție, instalând guvernul Cioloș în locul lui Ponta.
Klaus Iohannis ar putea evita asumarea guvernării numai dacă ține PSD și ALDE la guvernare, dar pentru asta va trebui să accepte un premier propus de Dragnea și Tăriceanu. Prin urmare, riscă să intre într-un cerc vicios din care nu va putea ieși prea ușor.
Cel mai mult va avea de suferit imaginea justiției în ansamblu. Încă o dată procurorii vor fi acuzați că au răspuns unei comenzi politice, din moment ce sesizarea este făcută de unul din liderii opoziției, pentru a dărâma un guvern instalat legitim în urma alegerilor din 2016.
Având în vedere faptele reclamate (înaltă trădare, uzurparea funcției, divulgare de informații nepublice, transmitere de secrete), procurorii vor fi cu atât mai rezervați cu cât sesizarea vine de la un personaj politic. La fel s-au comportat în 2006, când procurorii n-au dat curs sesizării penale făcute la vremea respectivă de consilierul prezidențial Adriana Săftoiu împotriva fostului ministru al apărării, Teodor Athanasiu.
În plan extern, imaginea României se face țăndări. Ar fi o premieră în UE ca un premier să fie demis sub acuzația de înaltă trădare, cu implicații mari în plan diplomatic pe termen lung.
Până una, alta, nu există dovezi că președintele Klaus Iohannis are vreo legătură cu plângerea penală depusă de liderul PNL. Doar liderul PSD, Liviu Dragnea, îl acuză că acțiunea a fost gândită la Cotroceni. Cu toate acestea, este greu de crezut că liderul PNL s-a lansat într-o acțiune politică cu implicații atât de mari fără să aibă minime consultări cu șeful statului.
Acuzația de tentativă de lovitură de stat lansată de Liviu Dragnea a devenit, însă, ridicolă. De fiecare dată când liderul PSD își vede poziția periclitată, mai invocă o lovitură de stat. Este a treia oară când enunță în spațiul public acest scenariu apocaliptic, proiectând în plan extern imaginea unei țări bananiere în care loviturile de stat sunt la ordinea zilei.
Oricât de mari ar fi resentimentele față de acțiunile cuplului Dăncilă-Dragnea pe tema mutării ambasadei sau din cauza comportamentului politic inadmisibil față de președintele Klaus Iohannis, efectele unei sesizări penale cu implicații majore trebuie evaluate la rece, fără patimă.
Există și varianta mai simplă ca PNL, fără vreo legătură cu președintele Iohannis, într-o acțiune pe cont propriu, să se folosească de această sesizare pentru a induce panică în PSD înaintea depunerii moțiunii de cenzură și pentru a negocia, în consecință, mai ușor eventuale voturi în susținerea ei. Chiar și așa, demersul este la limita jocului politic acceptabil într-o democrație.
Înainte de a spune că trebuie făcut totul pentru a înlătura un Guvern de rea-credință, gândiți-vă până unde pot fi împinse limitele și dacă, odată trecut un prag, el nu va fi utilizat la o adică și de ceilalți.
Dacă au contat că Dăncilă va demisiona de frică și că va ceda în fața acestor presiuni, au calculat greșit. Dragnea e prea versat să nu înțeleagă exact miza jocului.

În concluzie, sesizarea liderului PNL pare mai degrabă o simplă răzbunare politică, pusă în mișcare la capătul unui șir de umilințe publice încasate de șeful statului. Procurorii DIICOT sunt puși într-o situație imposibilă, dat fiind că se pregătește schimbarea șefului lor. Procurorul general i-a prelungit cu încă șase luni mandatului actualului șef, Daniel Horodniceanu.

Dacă vor începe urmărirea penală, PSD va spune că a executat o comanda politică în semn de recunoștință că a fost păstrat în funcție încă șase luni. Și fără acuzația lor, demersul suferă din start din cauza politizării lui.

Dacă vor închide dosarul, publicul exasperat de gafele, incompetența și comportamentul abuziv al majorității PSD – ALDE va spune că procurorii s-au predat deja puterii. Prin urmare, cam orice vor face ies prost, iar Klaus Iohannis va fi răcorit după ce Dragnea și Tăriceanu l-au călcat în picioare, dar cu costuri mari și fără perspectiva de a obține un câștig politic real din ripostă.

Cum va răspunde Trump la SOS-ul lui Dragnea

Cum va răspunde Trump la SOS-ul lui Dragnea

O mutare politică riscantă