Discursul înpăratului

Scris de **Admin** Joi Iun 07, 2018 7:23 am

România, 2038

Își mângâie a patra nevastă pe creștet. Avea doar 15 anișori dar o sugea lejer ca una de 17. Asta însemna talent. Desigur, o erecție ar fi ajutat, dar îi plăcea și așa, molfăită la flasc. Existau pastile, dar pastilele îl amețeau și astăzi avea un discurs de ținut.

Se mai uită o dată în ochișorii ei simpatici de doamnă profesor doctor. Ar fi putut fi și academiciancă dar muiștii ăia de la academie insistau că ai nevoie de buletin ca să aplici și că trebuie să treacă minim doi ani ca cererea să fie aprobată. Legi aberante care vor fi schimbate în curând.

Discursul înpăratului Depositphotos_51222087-stock-photo-old-rotten-banana

Se îndreptă spre balcon. Trase cortina și păși în soare, fără să spună nimic. Peste 20 000 de români îl așteptau jos, în soare, cu gurile deschise, bale șiroind printre o medie de 3 dinți. Erau costelivi, rahitici. Dar asta ii ajuta. Carențele nutritive le dezvoltaseră tuturor niște abdomene rotunde și nesănătos umflate care rezonau puternic când erau lovite de mânuțele lor subțiri ca stixurile. Îl văzură și își îndreptară țestele teșite spre el, pocnindu-se bucuroși cu membrele superioare peste burtă. Era un zgomot undeva între aplauze și bătut la tobe. Tribal, primordial, bolând.

Nu avea nici un chef să le țină un discurs, dar trebuia. 20 000 de oameni era deja jumătate din populația adultă care putea să se deplaseze. Știa că pentru fiecare dintre ei mai erau acasă 500 de pensionari prea loviți de scorbut și peleagră să se poată deplasa. Dar îl susțineau și ei, din fața televizorului.

Pe deasupra, trebuia apreciat efortul. Anunțase mitingul de susținere a propriei persoane de luni de zile, ca să aibă timp toată lumea să se târască spre capitală cu tărăbuțe, căruțe și trenuri ruginite. Fiecare 100 de km distanță de capitală însemnau 7 zile de drumeție.

Ridică o mână, să se facă liniște. 40 000 de ochi tulburi și gălbui, înfundați în orbite și lipsiți de orice sclipire de inteligență sau umanitate erau îndreptați spre el.

– Dragi bugetari! începu el pe un ton semeț și cald, arătând spre ei și cumva în sus, într-o direcție imaginară. Salarii, pensii. Românitate! Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Arsenie Boca!

Discursul înpăratului Rotten-banana-isolated-on-white-260nw-554012764

Deja simțea bucuria din ochii lor. Continuă.

– Familie tradițională! Credit doar cu buletinul! Creștinătate! Decebal, Dunărea și Carpații!

Românii plescăiau din limbă aprobator. Se încruntă și se mută în capătul celălalt al balconului. Arătă undeva în spate și în jos.

– Europa, marxism cultural! Colonie homosexuali! Statul paralel, Soroș! Justiție aservită!

Românii începură să croncăne a dispreț și să scuipe în față, mare parte din salivă scurgându-li-se în bărbii. Continuă furios.

– ONG-uri, corporatiști, tefeliști, sataniști, progresiști!

Românii deja orăcăiau speriați. Mugeau și se bălăngăneau pe loc a jale. Se întoarse în cealaltă parte a balconului și începu să arate din nou în sus.

– Gratis! Mici. Bere! Moaște! Mihai Eminescu! Festivaluri! Ajutoare sociale! Partidul! Patrie! Popor!

Românii începură să se tăvălească pe jos de bucurie, lovind cu tătrăcuțele lor teșite în ciment. Un clic*clic*clic* aprobator răsuna în aer. Era ca un orgasm colectiv. Înpăratul suspină și își puse mâna la inimă. Fusese un discurs desăvârșit. Se întoarse înapoi în palat și trase cortina. Își dădu seama că avea pantalonii în vine. Uitase să îi tragă în sus înainte de a ieși. Pula flacidă și plină de pete negre i se bălăngănise spre public în tot timpul discursului. Din fericire nu mai exista nimeni capabil să observe asemenea detalii mărunte în toată țara.

Discursul înpăratului 800px_COLOURBOX4184112

https://www.piticigratis.com/2018/06/discursul-inparatului/