Acasa
Portal
Căutare
Înregistrare
ConectareCine va pierde de pe urma mitingului PSD-ALDE
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: PSD
Pagina 2 din 2
Pagina 2 din 2 • 
1, 2
Cine va pierde de pe urma mitingului PSD-ALDE
Scris de Admin Joi Iun 07, 2018 9:43 pm
Rezumarea primului mesaj :
vezi
PSD vântură de aproape un an și jumătate ideea unui mare miting de susținere. Au început în februarie 2017, când mai mulți lideri amenințau cu o contra-demonstrație împotriva celor care protestau față de OUG 13. Timp de un an, toate protestele ”Rezist” au fost întâmpinate cu replica - ”să vedeți când o să scoatem noi un milion de oameni în stradă!”. În ultimele două luni, însă, motivația sperietorii cu marele miting pesedist s-a schimbat de patru ori.La începutul lunii aprilie, Liviu Dragnea vorbea despre un miting de susținere a familiei tradiționale, câteva săptămâni mai târziu a apărut ideea unui marș de celebrare a Centenarului, pentru ca în mai, după scandalul mutării la Ierusalim a ambasadei României în Israel, scopul declarat să fie susținerea Vioricăi Dăncilă. Azi, PSD anunță că protestul din 9 iunie va fi ”împotriva abuzurilor din Justiție.”
De ce, după un an și jumătate de amenințări, de data asta chiar o fac? Și de ce s-au decis în final să renunțe la pretexte și să își asume pe față gherila împotriva a ceea ce ei numesc abuzurile din justiție? Având în vedere că nici protestele ”Rezist”, nici familia tradițională, nici Centenarul și nici măcar plângerea penală făcută de Ludovic Orban împotriva premierului și a liderului PSD nu au nicio legătură cu protocoalele SRI cu justiția, cu procurorul Negulescu sau cu alte teme dragi propagandiștilor puterii, nu rămâne în picioare decât o singură explicație: mitingul are legătură cu sentința în procesul lui Liviu Dragnea.Plasarea marelui protest social-democrat la o zi după ce Înalta Curte ar urma să pronunțe sentința în procesul care i-ar putea aduce lui Liviu Dragnea o a doua condamnare nu este o coincidență. În oricare dintre cele trei variante, condamnare, achitare sau amânare a pronunțării sentinței, mitingul servește de minune luptei pentru supraviețuire politică pe care o duce liderul PSD.În primul rând, desantul se dorește un semnal pentru judecătorii care urmează să pronunțe sentința. Nu este greu de înțeles sub ce presiune deliberează aceștia știind că o eventuală condamnare va fi interpretată la marele miting ca o nouă confirmare a mașinațiunilor ”justiției abuzive.” Știind că atunci când se va spune că toți complicii ”statului paralel” vor plăti mai devreme sau mai târziu, așa cum Dragnea a mai spus de nenumărate ori, amenințarea o să-i vizeze și pe ei.De fier să fie și nu pot rămâne indiferenți la gândul că și dacă nu li se va rosti numele vor fi huiduiți de fiecare dată când șeful celui mai mare partid din România va vorbi despre sentința nedreaptă pe care tocmai a primit-o. De fier să fie și nu vor putea să nu se întrebe ce se va alege de cariera lor dacă Dragnea va câștiga în final partida și fie va evita o condamnare definitivă, fie va reuși să mutileze legile justiției într-atât încât își va asigura o super-imunitate.Și dacă vor alege să amâne sentința, ca să nu toarne gaz pe foc, este evident că tot ce vor vedea sâmbătă seara le va îngreuna și mai mult decizia. Chiar dacă înțeleg că majoritatea participanților nu cred o iotă din ce vor striga, nu vor putea ignora demonstrația de forță a puterii. Le va alimenta temerile și ezitările. Timpul pe care îl vor fi câștigat va trece în favoarea lui Dragnea, pentru că le va spori dubiile judecătorilor. Îi va face să se gândească de trei ori înainte de a-și asuma o condamnare.Pe de altă parte, dacă Dragnea va achitat, mitingul se va transforma într-o celebrare a victoriei lui Liviu Dragnea împotriva ”statului paralel”, care a încercat să-l anihileze cu ajutorul ”justiției abuzive”. Vom asista la o demonstrație deșănțată de invincibilitate a șefului PSD, în care mesajul principal va fi că orice încercare viitoare de a-l înlătura se va solda tot cu un eșec. Și că rezistența este inutilă.Din păcate, pe rețelele sociale și într-o anumită parte a mass-media mitingul PSD este tratat destul de superficial sau chiar luat în derâdere. Marea majoritate a comentariilor se concentrează pe faptul că puterea recurge la vechile metode de presiune pentru a aduce oameni la București sau că încearcă să copieze metodele protestatarilor ”Rezist”, cum ar fi folosirea lanternelor de telefon.Contrastul dintre autenticitatea protestelor anti-PSD și ALDE și artificialitatea mobilizării ”cu japca” a rețelelor de partid li se pare atât de strident și de important încât nimic altceva nu pare să merite a fi observat și analizat. Semnificațiile profunde ale momentului sunt, însă, altele. Și anume că PSD și ALDE ne arată azi, încă o dată, de ce ei stăpânesc țara și nu cei care susțin independența justiției și cer o guvernare onestă, responsabilă și progresistă.Chiar dacă mitingul nu va avea niciun impact asupra sentinței în procesul lui Dragnea, și dacă vor reuși să aducă doar câteva zeci de mii de oameni, PSD și ALDE își vor fi atins scopul. Vor demonstra, din nou, ceea ce ne demonstrează ei dar și frații lor din PNL și din UDMR, o dată la patru ani, din 1990 încoace.Și anume că relațiile toxice, neprincipiale, clientelare dintre principalele partide și majoritatea votanților lor contează mai mult în alegerea celor care conduc țara și în impunerea modelului de guvernare decât afinitățile sănătoase, principiale, bazate pe valori și scopuri pozitive dintre cei care își doresc o Românie modernă și puținii politiceni, magistrați și șefi de instituții dispuși să lupte pentru acest ideal.Când se vede asta? În momentele în care fiecare dintre cele două lumi luptă pentru supraviețuire. Când milioanelor de români angrenați, deliberat sau inerțial, în rețelele de putere corupte de politicieni care nu urmăresc decât înavuțire și imunitate li se pune în față opțiunea de a își apăra stăpânii dar și modul de viață cu care sunt obișnuiți, ei nu ezită. Fie ies la vot și le dau stăpânilor o nouă împuternicire pentru alți patru ani ca să dispună cum vor de viitorul lor, fie ies să demită un președinte care le cere să se schimbe, fie vin la miting pentru a arăta că sunt trup și suflet alături de cei cărora li s-au predat.Când milioanelor de români care sunt profund nemulțumiți de modul în care este condusă România, de privilegiile celor care controlează Parlamentul, Guvernul și administrația locală, li se pune în față opțiunea de a da un vot de blam responsabililor pentru stagnarea țării și de a apăra puținele lucruri câștigate în ultimii 30 de ani, cei mai mulți dintre ei aleg să rămână pasivi. Aleg lehamitea și disprețul, nu acțiunea. Puțini ies la vot, chiar și când au alternative imperfecte dar decente la casta hrăpăreață, puțini vin la mitinguri pentru a spune că s-au săturat să mai trăiască într-o țară blocată în subdezvoltare.
Va urma o revărsare gigantică de miștocăreală pe Facebook la adresa ”protestatarilor” aduși cu de-a sila de partidele de la putere, vor fi ridiculazați în o mie de feluri când își vor aprinde și ei luminițele de la telefoane. Cu toate acestea, păcălicii vom fi noi, cei care ne credem mai buni, mai principiali, mai deștepți decât masele de necăjiți care nu îndrăznesc nici măcar să spere la o viață mai bună, dar care în momentele cruciale alegem să nu facem nimic.
Și noi ne încredințăm viitorul altora, sperând că ne vor salva de cei pe care nu îndrăznim să-i înfruntăm. Dacă lucrurile nu vor ieși așa cum ne dorim, însă, și România se va rătăci la această răscruce vom avea tăria de caracter să recunoaștem că noi suntem principalii vinovați, nu cei care nici măcar nu știu că se poate trăi și altfel?
Ultima editare efectuata de catre Admin in Dum Iun 10, 2018 2:20 am, editata de 2 ori
Admin- Admin
- Mesaje : 10860
Data de înscriere : 05/11/2012 -
Cum a fost mitingul la care PSD și-a topit electoratul la soare și l-a plictisit cu conspirații
Scris de Admin Lun Iun 11, 2018 2:26 am
https://www.vice.com/ro/article/vbqxb4/cum-a-fost-miting-psd-bucuresti
E sâmbătă, 9 iunie 2018, patru după-amiaza. Sunt în Piața Victoriei, am venit la mitingul anti-Stat Paralel organizat de coaliția de guvernare. În mod normal aș fi stat cu burta-n sus acasă, că e weekend, dar angajatorul a făcut presiuni asupra mea să vin. Nici la privați nu scapi de brațul lung al PSD-ului. Totuși, ca un ultim act de răzvrătire împotriva sistemului, am venit în tricou albastru-închis, nu alb, cum porunciseră mai marii Partidului.
Deși e doar ora 4, iar mitingul începe în mod oficial la opt seara, în piață s-au strâns deja vreo o mie oameni. Sunt așteptați peste 250 000. PSD a promis chiar și un milion în zilele bune, când totul era o „amenințare” că poate și partidul să facă proteste.
Clădirea Guvernului e acoperită de un tricolor imens, iar vizavi, în centrul pieței, tronează o scenă pe care mai târziu vor urca elitele PSD-ului (prea prețioși ca să vorbească de jos, dintre oameni). Scena e înconjurată la rândul ei de mai multe ecrane pe care e difuzată finala de la Roland Garros, unde joacă fata noastră, Simona Halep.
Meciul abia a început, iar Simona nu prea pare-n apele ei, ratează minge după minge. Dezamăgit, îmi dezlipesc ochii de pe ecrane și dau o tură a pieței să iau pulsul României profunde.
Majoritatea celor deja ajunși poartă tricouri albe, așa cum era de așteptat. Sunt oameni de toate vârstele, dar mai ales de vârsta alor mei, adică 50+. Tineretul e concentrat în zona ALDE, undeva-n stânga scenei, se vede că Tăriceanu e liberal autentic și știe cum s-atragă noile generații.
Arunc un ochi pe pancartele vânturate de unii și alții. „Nu mai paradiți democrația” spune una dintre ele, referință la vorbele de duh ale vestitului procuror Portocală. „Protocol cu protocol, Kovesi te-ai dat de gol”, „Ți-au promis lucruri bine făcute, ai primit protocoale bine ascunse” și „Procurorii când greșesc, ei mai departe boieresc” spun alte trei pancarte. N-am văzut atâta creativitate din iarna lui 2017, când m-am dus la protestele anti-OUG 13 cu o foaie pe care scria „Nu vă fie lene, luați-vă izmene”.
Circulația e oprită pe toate bulevardele adiacente pieței. Pe Aviatorilor, din loc în loc, staționează grupuri de oameni aduși cu autocarele din toate județele țării, de la Vaslui și Bacău până la Neamț și chiar Dâmbovița, județul în care am asigurateu transport pentru toată redacția. Pân’ la urmă n-a mai fost nevoie de serviciile lor, am venit cu metroul.
Aviatorilor e flancat din ambele părți de zeci de toalete ecologice. Dacă te apropii la mai mult de zece metri de ele, duhnește îngrozitor. Combinația de căldură, umezeală și miros de toaletă publică ia mințile. Așa îmi explic de ce niște neni de lângă Institutul de Istorie „Niolae Iorga” se complimentează reciproc prin trimiteri erudite la origini.
Deasupra bulevardului survolează elicopterul Poliției, în timp ce văzduhurile urbei sunt tot mai populate de nori amenințători. Promit că vor sabota mitingul puterii prin tunete și fulgere. Soros ăsta l-a cumpărat până și pe Dumnezeu, nu se mai poate cu el.
Din stânga, de pe Calea Victoriei, aud triluri sexo-marxiste. Au început să se adune oameni pentru pride-ul de la 5 jumătate. Unii dansează, alții flutură steaguri LGBT. Îi întreb pe câțiva protestatari în alb dacă știu ce-i cu adunarea aia pestriță. Nu știu să-mi spună.
De altfel, cei în alb nu sunt lăsați să treacă mai departe, pe Calea Victoriei. Dacă nu participi la pride sau dacă nu ești de la presă, jandarmii veșnic vigilenți te opresc din drum și te invită să ocolești. O doamnă trupeșă de lângă cordonul de jandarmi are o discuție în contradictoriu cu un organizator PSD. Doamna are prinsă-n piept o insignă cu nu știu ce mănăstire. Plânge pentru sufletele pierdute care participă la pride.
„Mi-e milă, eu nu râd de ei, sunt batjocoriți de demoni. Ce fac ei este un lucru natural? Nu, deci este mai rău decât un animal. Vin în fiecare an și plâng și mă rog. Și Dumnezeu se milostivește și se vor întoarce, sunt mulți care s-au întors deja, adică nu au mai practicat această anomalie sau deviație. Se luptă și psihologii împreună cu teologii ca să-i aducă pe calea cea bună pe cei care vor.”
Se prea poate să fi dat peste o femeie cu multe păreri. Are o analiză și pentru cealaltă tabără. „Și ei la fel greșesc, pentru că generațiile viitoare plătesc păcatele generațiilor trecute. Ei cer bani, iar Dumnezeu a zis că trebuie să-l alegem pe el, nu pe Mamona, care înseamnă profit. Politica pentru ce e? Sunt de la PSD, au venit cu interes. Dumnezeu vrea iubire, vrea iertare, dar nu iubirea asta trupească, lumească, pe care o înțeleg ei.”
Se adună zeci de bărbați îmbrăcați în tricouri negre, pe care scrie „Security”. Numai oameni grei, de o sută de kile. Puțin mai încolo, spre Aviatorilor, protestatarii aduși de la Vaslui s-au pus pe dănțuit. Au ditai fanfara cu ei, cântă frumos, s-ar potrivi de minune în Macaz. Pică la fix cu revenirea lui Halep. „E a dreacu’ negreasa, nu se lasă”, strigă un nene în trening alb după un schimb mai lung de mingi. Un paznic gealat situat dincolo de gardul care separă scena de pulime se uită iepurește la meci. Cu un ochi e atent la ecran, cu celălalt veghează rândurile tot mai groase de oameni.
În setul decisiv, la 4-0, atmosfera e electrizantă. Un domn în roșu cu o șapcă pe care scrie „Super Bet” stă în fund și se bucură ca un copil la fiecare punct câștigat de Simona. Când adversara româncei dă un serviciu în fileu sau în afara terenului, oamenii din jur strigă „dă-le afară pe toate” și râd. Trec prin fața noastră Pleșoianu și aghiotanții lui, nu-i bagă nimeni în seamă. Halep e mult mai importantă, cel puțin momentan.
Trăiesc fiecare reușită a Simonei alături de ei. Ne enervăm împreună când nu-i iese punctul. Tenisul ne-a adus împreună, în ciuda diferențelor ideologice. Însă iluzia că între noi s-ar putea construi niște punți e spulberată rapid de un bărbat în roșu care, cu juma’ de covrig în gură, o cere pe Simona la pușcărie. „O doare în pizdă, câștigă două milioane de dolari! Să mai dea și la ăștia amărâți, fără mâini, fără picioare”, răbufnește el. Pentru țara care stă cu mâna întinsă, Halep o duce prea bine. Câștigă finala, prima după trei încercări, și atmosfera relaxată, de sărbătoare, începe să dispară.
Oamenii din piață încep să fie numărați cu zecile de mii. Masa asta de oameni începe să fie însă mai înrăită, prinde curaj. Un domn trupeș care poartă o pancartă anti-Kovesi mimează o flegmă către un jurnalist care filmează cu telefonul. „Am două facultăți, asta apropo de labagii de la #rezist”, se apără el, fără să-și demonstreze studiile superioare.
Fotografie realizată de autor.
Se înmulțesc oamenii, se înmulțesc și mesajele. Unele-s de-a dreptul halucinante. Pe o pancartă neagră observ lozinca „Vrem prosperitate, nu securitate”, unde s-ul din „securitate” e înlocuit cu simbolul SS. Pe alta văd fața lui Kovesi, photoshopată pe o memă veche de aproape 10 ani.
Se apropie 8, ora oficială de începere a mitingului. Ca warm-up, din boxe începe să răsune muzică generică de club. Degeaba, oamenii par vlăguiți. Aduși cu autocarele de la mama dracu’, unii dintre ei cu forța, presați de angajatori, numai de muzică dansantă nu au chef. Pe jos se formează deja un covor frumos de sticle de apă, iar muzica dansantă e înlocuită curând de o serie de clipuri propagandistice despre Noua Securitate și Statul Paralel.
Rulează inclusiv piesa aia trap care a făcut înconjurul internetului zilele astea. E suprarealist să vezi electorat PSD-ist, adus cu japca din provincie, manipulat pe ritmuri de trap.
Când încep s-apară politicienii coaliției de guvernare sunt deja cam 150 000 de oameni în Piață. Bine, depinde și pe cine întrebi, Antena 3 a calculat ceva mai mulți, circa 430 000. Oricum, sunt mulți, în orice direcție ai întoarce capul ești izbit de o mare de tricouri albe, steaguri ALDE și steaguri ale României. De-ale PSD nu prea văd, probabil Dragnea vrea să lase impresia că mitingul ăsta nu-i creația lui, iar oamenii s-au strâns din proprie inițiativă, de indignați ce erau de protocoalele SRI-DNA. Sunt însă și ele, mai pe laturi, mai pe spate, spre Antipa.
Vorbesc Firea, Tăriceanu, Olguța, Pleșoianu și Mariana Rarinca. Pleșoianu vorbește mai mult în engleză decât în română. Cică are de transmis niște mesaje foarte importante presei internaționale. Îl salută pe Trump, care și el, ca PSD-ul, luptă împotriva Statului Paralel care a luat ființă în propria ogradă.
Mă-ntorc la participanți să aflu ce zice Pleșoianu. Un tip mi-a zis că nu știe precis, dar îi traduce femeia de lângă el. Ratez momentul răspunsului, că brusc își amintește că n-are voie să dea interviuri.
Îmi caut drumul spre scenă pentru un live pe Facebook, dar asta e o adevărată aventură. Spun „pardon” și „scuze” cât pentru o viață întreagă, în timp ce-mi frec trupul obosit și transpirat de mii de alte trupuri transpirate și obosite. În momentul ăsta parcă suntem la fel. Când ajung în zona rezervată cameramanilor și jurnaliștilor, vorbește Dăncilă. Cineva cred că a păcălit-o. I-o fi zis că să fii un bun orator înseamnă că trebuie să țipi isteric în microfon, așa că m-aleg cu timpanele ușor crăpate.
E urmată de Dragnea, care turuie nederanjat vreo 40 de minute. Turuie însă în fața unei piețe care se golește de la minut la minut. Oamenii se împrăștie pe Aviatorilor, pe Kiseleff, doar de el nu mai au chef. A mai rămas un nucleu în fața scenei. În mare, în discursul lui repetă aceeași gargară războinică de la Congresul din martie, cu state paralele, instituții de forță și jurnaliști acoperiți care îndrăznesc să nu-i sufle-n fund.
La final, urcă pe scenă toate vedetele coaliției PSD-ALDE, sunt aprinse lanternele de la telefoane și se cântă imnul. Tonul îl dă interpretul de muzică populară Gheorghe Turda, un fost colaborator al Securității. Ciudată alegere pentru un miting anti-securiști, dar cine știe, poate verdictul dat de ÎCCJ în urmă cu șapte ani o fi fost și el tot un abuz.
Nici mișcarea cu lanternele (idee furată de la #rezist, care a fost preluată de pe Maidan din Ucraina) nu le iese conform planului, pentru că piața e luminată din toate părțile, de ecrane și felinare puternice, așa că nu se pot lăuda în presa d-afară c-o poză ca cea de acum un an, din timpul protestelor anti-OUG 13.
Piața se golește repede, oamenii se îndreaptă docili către autocarele care așteaptă să-i poarte timp de multe ore spre orașele de baștină. Dragnea încearcă o mică baie de mulțime, dar din spatele unui gărduleț care desparte scena de restul norodului. Cu unii se pupă, cu alții - probabil protestatari #rezist - se ceartă.
Când părăsește adăpostul gardului și dă să plece către Palatul Victoria, îl întreb și eu cum e să calce printre atâtea mizerii. „Cum e să vii de la sute de kilometri, nu trebuie să bei niște apă?”, îmi răspunde el retoric. Șuieră un „vai de capul meu” când întreb cine i-a adus. Continuă drumul către palat.
Finalul zilei la Victoriei e al oamenilor de la salubritate. Sunt o mică armată care, într-o oră, trebuie să lase totul curat ca lacrima. „Ăsta-i bun simț, ce să faci. Am mai curățat după proteste, dar niciodată n-a fost așa. Nici după Revelion, nici după rezist. Păi, #rezist dă lecții, nu găsești un chiștoc, despre ce vorbim? Își adună oamenii și chiștocurile, asta știu sigur”, îmi zice un domn pe la 50 de ani cu o stație de emisie-recepție agățată de pantaloni.
Se întoarce la treabă, nu înainte să arunce câteva vorbe de bine la adresa PSD-ului.
E sâmbătă, 9 iunie 2018, patru după-amiaza. Sunt în Piața Victoriei, am venit la mitingul anti-Stat Paralel organizat de coaliția de guvernare. În mod normal aș fi stat cu burta-n sus acasă, că e weekend, dar angajatorul a făcut presiuni asupra mea să vin. Nici la privați nu scapi de brațul lung al PSD-ului. Totuși, ca un ultim act de răzvrătire împotriva sistemului, am venit în tricou albastru-închis, nu alb, cum porunciseră mai marii Partidului.
Deși e doar ora 4, iar mitingul începe în mod oficial la opt seara, în piață s-au strâns deja vreo o mie oameni. Sunt așteptați peste 250 000. PSD a promis chiar și un milion în zilele bune, când totul era o „amenințare” că poate și partidul să facă proteste.
Clădirea Guvernului e acoperită de un tricolor imens, iar vizavi, în centrul pieței, tronează o scenă pe care mai târziu vor urca elitele PSD-ului (prea prețioși ca să vorbească de jos, dintre oameni). Scena e înconjurată la rândul ei de mai multe ecrane pe care e difuzată finala de la Roland Garros, unde joacă fata noastră, Simona Halep.
Meciul abia a început, iar Simona nu prea pare-n apele ei, ratează minge după minge. Dezamăgit, îmi dezlipesc ochii de pe ecrane și dau o tură a pieței să iau pulsul României profunde.
Ce oameni și-au adus PSD și ALDE la București
Majoritatea celor deja ajunși poartă tricouri albe, așa cum era de așteptat. Sunt oameni de toate vârstele, dar mai ales de vârsta alor mei, adică 50+. Tineretul e concentrat în zona ALDE, undeva-n stânga scenei, se vede că Tăriceanu e liberal autentic și știe cum s-atragă noile generații.
Arunc un ochi pe pancartele vânturate de unii și alții. „Nu mai paradiți democrația” spune una dintre ele, referință la vorbele de duh ale vestitului procuror Portocală. „Protocol cu protocol, Kovesi te-ai dat de gol”, „Ți-au promis lucruri bine făcute, ai primit protocoale bine ascunse” și „Procurorii când greșesc, ei mai departe boieresc” spun alte trei pancarte. N-am văzut atâta creativitate din iarna lui 2017, când m-am dus la protestele anti-OUG 13 cu o foaie pe care scria „Nu vă fie lene, luați-vă izmene”.
Circulația e oprită pe toate bulevardele adiacente pieței. Pe Aviatorilor, din loc în loc, staționează grupuri de oameni aduși cu autocarele din toate județele țării, de la Vaslui și Bacău până la Neamț și chiar Dâmbovița, județul în care am asigurateu transport pentru toată redacția. Pân’ la urmă n-a mai fost nevoie de serviciile lor, am venit cu metroul.
Aviatorilor e flancat din ambele părți de zeci de toalete ecologice. Dacă te apropii la mai mult de zece metri de ele, duhnește îngrozitor. Combinația de căldură, umezeală și miros de toaletă publică ia mințile. Așa îmi explic de ce niște neni de lângă Institutul de Istorie „Niolae Iorga” se complimentează reciproc prin trimiteri erudite la origini.
Deasupra bulevardului survolează elicopterul Poliției, în timp ce văzduhurile urbei sunt tot mai populate de nori amenințători. Promit că vor sabota mitingul puterii prin tunete și fulgere. Soros ăsta l-a cumpărat până și pe Dumnezeu, nu se mai poate cu el.
România profundă s-a întâlnit cu parada gay
Din stânga, de pe Calea Victoriei, aud triluri sexo-marxiste. Au început să se adune oameni pentru pride-ul de la 5 jumătate. Unii dansează, alții flutură steaguri LGBT. Îi întreb pe câțiva protestatari în alb dacă știu ce-i cu adunarea aia pestriță. Nu știu să-mi spună.
De altfel, cei în alb nu sunt lăsați să treacă mai departe, pe Calea Victoriei. Dacă nu participi la pride sau dacă nu ești de la presă, jandarmii veșnic vigilenți te opresc din drum și te invită să ocolești. O doamnă trupeșă de lângă cordonul de jandarmi are o discuție în contradictoriu cu un organizator PSD. Doamna are prinsă-n piept o insignă cu nu știu ce mănăstire. Plânge pentru sufletele pierdute care participă la pride.
„Mi-e milă, eu nu râd de ei, sunt batjocoriți de demoni. Ce fac ei este un lucru natural? Nu, deci este mai rău decât un animal. Vin în fiecare an și plâng și mă rog. Și Dumnezeu se milostivește și se vor întoarce, sunt mulți care s-au întors deja, adică nu au mai practicat această anomalie sau deviație. Se luptă și psihologii împreună cu teologii ca să-i aducă pe calea cea bună pe cei care vor.”
Se prea poate să fi dat peste o femeie cu multe păreri. Are o analiză și pentru cealaltă tabără. „Și ei la fel greșesc, pentru că generațiile viitoare plătesc păcatele generațiilor trecute. Ei cer bani, iar Dumnezeu a zis că trebuie să-l alegem pe el, nu pe Mamona, care înseamnă profit. Politica pentru ce e? Sunt de la PSD, au venit cu interes. Dumnezeu vrea iubire, vrea iertare, dar nu iubirea asta trupească, lumească, pe care o înțeleg ei.”
A venit securitatea și în Piața Victoriei
Se adună zeci de bărbați îmbrăcați în tricouri negre, pe care scrie „Security”. Numai oameni grei, de o sută de kile. Puțin mai încolo, spre Aviatorilor, protestatarii aduși de la Vaslui s-au pus pe dănțuit. Au ditai fanfara cu ei, cântă frumos, s-ar potrivi de minune în Macaz. Pică la fix cu revenirea lui Halep. „E a dreacu’ negreasa, nu se lasă”, strigă un nene în trening alb după un schimb mai lung de mingi. Un paznic gealat situat dincolo de gardul care separă scena de pulime se uită iepurește la meci. Cu un ochi e atent la ecran, cu celălalt veghează rândurile tot mai groase de oameni.
În setul decisiv, la 4-0, atmosfera e electrizantă. Un domn în roșu cu o șapcă pe care scrie „Super Bet” stă în fund și se bucură ca un copil la fiecare punct câștigat de Simona. Când adversara româncei dă un serviciu în fileu sau în afara terenului, oamenii din jur strigă „dă-le afară pe toate” și râd. Trec prin fața noastră Pleșoianu și aghiotanții lui, nu-i bagă nimeni în seamă. Halep e mult mai importantă, cel puțin momentan.
Trăiesc fiecare reușită a Simonei alături de ei. Ne enervăm împreună când nu-i iese punctul. Tenisul ne-a adus împreună, în ciuda diferențelor ideologice. Însă iluzia că între noi s-ar putea construi niște punți e spulberată rapid de un bărbat în roșu care, cu juma’ de covrig în gură, o cere pe Simona la pușcărie. „O doare în pizdă, câștigă două milioane de dolari! Să mai dea și la ăștia amărâți, fără mâini, fără picioare”, răbufnește el. Pentru țara care stă cu mâna întinsă, Halep o duce prea bine. Câștigă finala, prima după trei încercări, și atmosfera relaxată, de sărbătoare, începe să dispară.
Oamenii din piață încep să fie numărați cu zecile de mii. Masa asta de oameni începe să fie însă mai înrăită, prinde curaj. Un domn trupeș care poartă o pancartă anti-Kovesi mimează o flegmă către un jurnalist care filmează cu telefonul. „Am două facultăți, asta apropo de labagii de la #rezist”, se apără el, fără să-și demonstreze studiile superioare.
Jocul de cuvinte cu SS pe care românii de la miting l-au găsit poznaș
Fotografie realizată de autor.
Se înmulțesc oamenii, se înmulțesc și mesajele. Unele-s de-a dreptul halucinante. Pe o pancartă neagră observ lozinca „Vrem prosperitate, nu securitate”, unde s-ul din „securitate” e înlocuit cu simbolul SS. Pe alta văd fața lui Kovesi, photoshopată pe o memă veche de aproape 10 ani.
Se apropie 8, ora oficială de începere a mitingului. Ca warm-up, din boxe începe să răsune muzică generică de club. Degeaba, oamenii par vlăguiți. Aduși cu autocarele de la mama dracu’, unii dintre ei cu forța, presați de angajatori, numai de muzică dansantă nu au chef. Pe jos se formează deja un covor frumos de sticle de apă, iar muzica dansantă e înlocuită curând de o serie de clipuri propagandistice despre Noua Securitate și Statul Paralel.
Rulează inclusiv piesa aia trap care a făcut înconjurul internetului zilele astea. E suprarealist să vezi electorat PSD-ist, adus cu japca din provincie, manipulat pe ritmuri de trap.
Când încep s-apară politicienii coaliției de guvernare sunt deja cam 150 000 de oameni în Piață. Bine, depinde și pe cine întrebi, Antena 3 a calculat ceva mai mulți, circa 430 000. Oricum, sunt mulți, în orice direcție ai întoarce capul ești izbit de o mare de tricouri albe, steaguri ALDE și steaguri ale României. De-ale PSD nu prea văd, probabil Dragnea vrea să lase impresia că mitingul ăsta nu-i creația lui, iar oamenii s-au strâns din proprie inițiativă, de indignați ce erau de protocoalele SRI-DNA. Sunt însă și ele, mai pe laturi, mai pe spate, spre Antipa.
Vorbesc Firea, Tăriceanu, Olguța, Pleșoianu și Mariana Rarinca. Pleșoianu vorbește mai mult în engleză decât în română. Cică are de transmis niște mesaje foarte importante presei internaționale. Îl salută pe Trump, care și el, ca PSD-ul, luptă împotriva Statului Paralel care a luat ființă în propria ogradă.
Mă-ntorc la participanți să aflu ce zice Pleșoianu. Un tip mi-a zis că nu știe precis, dar îi traduce femeia de lângă el. Ratez momentul răspunsului, că brusc își amintește că n-are voie să dea interviuri.
Îmi caut drumul spre scenă pentru un live pe Facebook, dar asta e o adevărată aventură. Spun „pardon” și „scuze” cât pentru o viață întreagă, în timp ce-mi frec trupul obosit și transpirat de mii de alte trupuri transpirate și obosite. În momentul ăsta parcă suntem la fel. Când ajung în zona rezervată cameramanilor și jurnaliștilor, vorbește Dăncilă. Cineva cred că a păcălit-o. I-o fi zis că să fii un bun orator înseamnă că trebuie să țipi isteric în microfon, așa că m-aleg cu timpanele ușor crăpate.
E urmată de Dragnea, care turuie nederanjat vreo 40 de minute. Turuie însă în fața unei piețe care se golește de la minut la minut. Oamenii se împrăștie pe Aviatorilor, pe Kiseleff, doar de el nu mai au chef. A mai rămas un nucleu în fața scenei. În mare, în discursul lui repetă aceeași gargară războinică de la Congresul din martie, cu state paralele, instituții de forță și jurnaliști acoperiți care îndrăznesc să nu-i sufle-n fund.
La final, urcă pe scenă toate vedetele coaliției PSD-ALDE, sunt aprinse lanternele de la telefoane și se cântă imnul. Tonul îl dă interpretul de muzică populară Gheorghe Turda, un fost colaborator al Securității. Ciudată alegere pentru un miting anti-securiști, dar cine știe, poate verdictul dat de ÎCCJ în urmă cu șapte ani o fi fost și el tot un abuz.
Nici mișcarea cu lanternele (idee furată de la #rezist, care a fost preluată de pe Maidan din Ucraina) nu le iese conform planului, pentru că piața e luminată din toate părțile, de ecrane și felinare puternice, așa că nu se pot lăuda în presa d-afară c-o poză ca cea de acum un an, din timpul protestelor anti-OUG 13.
Piața se golește repede, oamenii se îndreaptă docili către autocarele care așteaptă să-i poarte timp de multe ore spre orașele de baștină. Dragnea încearcă o mică baie de mulțime, dar din spatele unui gărduleț care desparte scena de restul norodului. Cu unii se pupă, cu alții - probabil protestatari #rezist - se ceartă.
Când părăsește adăpostul gardului și dă să plece către Palatul Victoria, îl întreb și eu cum e să calce printre atâtea mizerii. „Cum e să vii de la sute de kilometri, nu trebuie să bei niște apă?”, îmi răspunde el retoric. Șuieră un „vai de capul meu” când întreb cine i-a adus. Continuă drumul către palat.
Finalul zilei la Victoriei e al oamenilor de la salubritate. Sunt o mică armată care, într-o oră, trebuie să lase totul curat ca lacrima. „Ăsta-i bun simț, ce să faci. Am mai curățat după proteste, dar niciodată n-a fost așa. Nici după Revelion, nici după rezist. Păi, #rezist dă lecții, nu găsești un chiștoc, despre ce vorbim? Își adună oamenii și chiștocurile, asta știu sigur”, îmi zice un domn pe la 50 de ani cu o stație de emisie-recepție agățată de pantaloni.
Se întoarce la treabă, nu înainte să arunce câteva vorbe de bine la adresa PSD-ului.
Ultima editare efectuata de catre Admin in Lun Iun 11, 2018 2:34 am, editata de 1 ori
Admin- Admin
- Mesaje : 10860
Data de înscriere : 05/11/2012 -
Ce a rămas în urma mitingului PSD
Scris de Admin Lun Iun 11, 2018 2:32 am
Ora 22 a fost ca un semnal pentru toată lumea: pentru participanți să revină acasă, pentru gunoieri să intre în piață și s-o curețe rapid.
Prefă-te puțin surprins când te uiți peste fotografiile de mai jos. Chiar și pentru două-trei minute, prefă-te că nu te așteptai să se întâmple asta și este o surpriză pentru toată lumea. Odată ce ți-a trecut stupefacția, îți dai seama că e mai rău decât te așteptai, dar să fie totul curat nu era pe lista nimănui de pretenții.
Piața Victoriei, în urma mitingului PSD, a rămas cu o pătură deloc fină de sticle, ambalaje, pungi, pancarte și stegulețe. Cele mai consistente au fost sticlele de apă plată distribuite gratuit (atunci când nu s-a găsit niciun afacerist prin preajmă să scoată un ban). Cele mai multe poze care au circulat pe Facebook până acum sunt cu dezastrul din piață, dar realitatea e ceva mai mare.
Sub roțile mașinilor automate de gunoi pocneau sticlele de plastic ca la Revelion.
Mulțimea a fost concentrată în fața scenei, dar s-a dus până la mijlocul bulevardului Aviatorilor și Kiseleff. Era ușor să-ți dai seama de asta, că te luai după urme. Apoi, oamenii au fost organizați pe grupuri, care din Buzău, care din Vaslui, care din Dolj. Cumva, fiecare grup s-a simțit responsabil să-și facă mica lui grămadă cu lucruri de aruncat.
Poate că Piața Victoriei nu abundă de coșuri de gunoi, poate că organizatorii au omis în „ultimul moment” să treacă și sacii de gunoi pe listă, dar astea-s niște detalii. Certitudinea e că e un fapt care se întâmplă de fiecare dată când oamenii sunt organizați să vină într-un anumit loc. La o adică, nu e treaba lor să se preocupe de cine ia gunoiul, cine mătură, de unde vine mâncarea, de unde vine apa, de ce sunt acolo. Doar să se întâmple toate astea, ei să facă act de prezență și mâine să înceapă o nouă zi.
Mai jos o să găsești mai multe fotografii cu ce-a rămas în urma mitingului PSD.
Admin- Admin
- Mesaje : 10860
Data de înscriere : 05/11/2012 -
Am venit la mitingul PSD cu oamenii din Vaslui, ca să văd cum profită Dragnea de sărăcie
Scris de Admin Lun Iun 11, 2018 2:41 am
Un cârcotaș din Vaslui a găsit o explicație pentru sonorizarea proastă de la miting: „Asta se întâmplă când vindem toate sistemele la străini!”
Nu știu ce am înțeles și ce nu după o zi petrecută la drum și la revoltă cu mândrii români și membrii de partid - cele două nu se exclud, ci se includ reciproc. Da’ știu măcar că nu vreau să trăiesc în țara lor, fie ea paralelă, perpendiculară ori trigonometrică. Căci eu nu știu cum să respir atunci când stau cu teama că-s urmărită și pângărită în permanență de securiști, că majoritatea stă sub amenințarea sistemelor represive ceaușiste, readuse la viață doar într-un imaginar conspiraționist și propagandistic de PSD.
Oricum, sunt aici pentru altceva, să-ți spun cum e viața sub acoperire printre activiștii de partid vasluieni, printre cei care au răspuns voluntar apelului marelui lider și-au primit, în schimb, doar vreo două sandvișuri, apă minerală și câteva mere. Căci după 13 ore, în care ne-am frânt reciproc în numele unui ideal, pe care nici ei și nici eu nu l-am știut vreodată, am înțeles mai multe despre ce i-a adus pe oamenii ăștia la București.
„În viață nu trebuie să te chinui prea mult. Vii aici la partid, stai două ore și uite cum vin două’ș unu de milioane. Termini Litere și ajungi avocată sau directoare, dacă ție îți place, de ce nu? Așa e viața de partid, două ședințe, stai cu pixul în mână și primești funcția”, mi-a spus sâmbătă de dimineață Lenuța, femeia de serviciu de la sediul PSD Vaslui.
Tanti Lenuța nu știe prea multe, dar înțelege cum merge treaba cu o funcție călduță, niște prieteni bine așezați ori nevoia unei activități de partid, care te mai scoate din casă și te mai plimbă prin țară la bătrânețe, când bărbatul ți-a plecat la alea veșnice și copiii sunt printre străini. Căci nu are cum să strice mai o sârbă bătută între scaunele autocarului, o plantare de copaci, o facere de bine cu interese ascunse, un miting și o plimbare la Capitală.
ORA 1: Prima lecție de așteptare și servitute în sediul PSD Vaslui
Autoarea, în timpul misiunii ei sub acoperire.
Dacă te-ai gândit că trebuie să fii membru de partid cu acte în regulă ca să ajungi la miting, atunci s-ar putea să ai așteptări prea mari. Căci eu m-am trezit pe listele PSD Vaslui cu un simplu drum făcut de maică-mea - care nu are nicio treabă cu politica - până la organizația locală și o discuție de maximum cinci minute cu secretara: niciun număr de telefon, niciun nume complet, nicio serie de buletin sau CNP, chiar dacă transportul e pe banii PSD.
Lungul drum spre miting a început la opt dimineața, când am plecat cu maică-mea la pas prin oraș, în căutarea autocarelor tocmite pentru îmbunarea lui Dragnea.
Clipuri realizate de autoare în drumul ei spre București, la miting.
Le-am găsit la organizația locală, unde femeia de serviciu ne-a primit la o șuetă, întreruptă pe alocuri de momente comice, în care se ridica drept să-i salute pe ăia mari: dom’ primar, vicele și primul deputat, cu toții în trecere pe la partid înainte de marea zi. Dar trebuie să stai drept și să pupi mâna care-ți dă, asta am învățat de la tanti Lenuța.
Căci pentru ea, reușita în viață înseamnă un carnet de partid, că-s fată deșteaptă și nu-i rău să am un salariu bun de provincie pentru butonat vreo două ore pe Facebook.
Câteva zeci de oameni se strâng în fața organizației locale, de unde vor pleca spre miting un autocar, un microbuz și un autobuz. Poate o sută de oameni în toate cele trei, departe de miile promise de varianta mai domoală de baron local, Dumitru Buzatu - marele absent de dimineață, fiindcă „dom’ președinte e la București, l-am văzut io aseară la N24”.
„Am făcut o estimare foarte realistă, că am putea aduce în condiții de siguranță 2 500 - 3 000 de oameni la acest miting”, a declarat, acum o săptămână, șeful PSD Vaslui.
Bine, dom’ președinte promitea și că deplasarea va fi finanțată din cotizațiile sau contribuțiile personale ale celor care participă la miting, dar nu părea să se sinchisească nimeni de non-membri de partid, că unu în plus nu dă rău la numărătoarea lui Dragnea.
În autocar avem și oră de activități practice, la montarea stegulețelor pe care trebuie să le fluturăm în piață, ca să arătăm că suntem patrioți și din tabăra aia bună. Între timp, doamnele se aruncă într-o discuție despre reprezentarea neegală pe sexe a social-democrației locale: sunt mai mulți bărbați, că doamnele sunt sensibile și vor să se protejeze, zic partenerele mele de drum lung - Ioana și Luminița.
Primim și varianta prescurtată de imn, o sticlă de apă minerală, promisiunea unor sandvișuri la popas și aer condiționat cât să bage în boală și anxietate întregul autocar de seniori.
ORA 2: Când vasluianul se întâlnește cu vinul tulburel și organizația de Pușcași
Plecăm din urbe la puțin timp după 9.30, iar secretara de partid ne avertizează că ne mai oprim să îi mai luăm pe unii, că nu putem să ne plimbăm așa goi până la Capitală.
„Eu ziceam că nu sunt locuri și uite, suntem goi pe jumătate. Așa e, îi e frică la lume, că au zis ăștia că fac contramanifestații”, se plânge colega mea de scaun, doamna Ioana.
Însă doamna avea să-și regrete vorbele în scurt timp. Căci prima oprire e într-o benzinărie de la ieșirea din Bârlad, unde primim cu brațele deschise o întreagă organizație de partid din Pușcași. Ei vin la pachet cu mult entuziasm, care dă bine la miting, o sticlă de cinci litri de vin tulburel și câteva doze de bere sănătoase, că doar nu lași gâtlejul să se usuce până la miting. Nu aveau nici să fie ultimii ajunși la acțiune sub aburii etilici, dar nu e ca și cum la alte proteste oamenii nu au nevoie să-și țină de cald la 30° Celsius.
Oricum, doamna de lângă mine e supărată că la televizor se zice doar de bețivii vasluieni, nici nu suportă știrile astea pe Antena 3 sau la Acces Direct. Că doar bețivani sunt și în Ardeal și în Maramureș. Bine, nu știu dacă ceilalți vin la miting cu oameni deja amețiți ca cei de la PSD Vaslui.
Ca să revenim totuși în politică, Ioana îmi spune că a ajuns acum vreo patru ani în partid, că ea e tipul de femeie mereu prezentă, de la nunțile pe scară și până la activitățile politice, că nu-i place să stea în casă și de ce să nu meargă și ea la Capitală.
„Da’ pe domnișoara cine a comasat-o? Ah, nu a comasat-o nimeni, lăsați că o luăm la noi în organizație sau o băgăm la tineret. Da, la tineret”, glumește domnu’ Vlad, referindu-se, evident, la mine.
Am supraviețuit fără un carnet de partid, dar măcar doamna secretară și-a făcut datoria de a mă mai chema la sediu pentru că par o achiziție importată pentru PSD. Acum nu pot decât să aștept un semn de la Buzatu.
ORA 3: Primul popas vine cu un selfie și un stalker PSD
Doamna Onu merge agitată printre oameni și împarte sandvișuri la dreapta și la stânga, o bucată de cașcaval și una de mușchi țigănesc între două felii toast, atât a dat partidul de data asta pentru a potoli foamea oamenilor. Unii sunt dezamăgiți, parcă e prea subțire, parcă e deja ora prânzului și mațele rămân tot goale. Oricum, nu am timp de mâncare că sunt chemată la selfie, să arătăm ălora de la hashtag cum arată PSD-iștii care vin la Capitală.
Primesc poza și o înșiruire fără noimă de replici de agățat cuiere, urmată până la sfârșit de miting de scuze solemne din partea domnului din poză. Ți-o las și ție ca să știi cum se agață într-un autocar PSD.
Totuși, măcar el s-a îmbrăcat regulamentar în alb, un mesaj pe care nu pare că l-au primit unii dintre partenerii mei de revoluție: doamna în deux-pieces cu trandafiri galben-roșiatici, colegul în verde și altul în crem, iar curcubeul se întinde până în capăt de autocar, printre adevărații activiști în port național sau tricou alb, așa cum a cerut Dragnea.
ORA 4: Când nici nu ai nevoie de #rezist ca să semeni discordie printre oamenii PSD
Pentru activiștii de partid, cel mai sensibil subiect e posibilitatea unor contramanifestații. Oamenii sunt bătrâni și obosiți, nu au venit să dea sau să ia bătaie, ci doar să protesteze față de abuzuri și de camerele video din dormitoare, dar mai ales pentru că nu-l plac pe neamț. Asta înseamnă că se tem și de ai lor, de ăia care bagă discordie în liniștea oamenilor.
„Știți foarte bine, doamnă secretar, că sunt implicați oameni cu puteri mari. Sunt oameni cu puteri ăia de la SRI. Ce ne pot apăra pe noi senatorii sau deputații de Vaslui? Oamenii trebuie să știe că s-ar putea să nu meargă la hora unirii și la o ciocnire”, ultimul cuvânt îl spune în timp ce dă haotic din mâini, dar mulțimea rămâne nemișcată. Responsabil, același domn cu ceafă lată care m-a umplut de bucurie pe WhatsApp.
Oamenii nu se bucură să-l audă, că se bazează pe jandarmi ca să vină și să plece în siguranță de la protest. Ioana abia și-a convins cei doi copii plecați în străinătate să o lase să meargă la București.
Conspiraționistul este imediat izolat și atacat de ceilalți sau luat peste picior. Ba că nu a dormit bine, ba că nu și-a luat cu el și vesta anti-glonț, că doar nu mergi așa vulnerabil pe lângă domnu’ Dragnea.
ORA 5: Niciunde nu merge mai bine o sârbă ca în autocarul PSD
Pentru că-i trecut de ora prânzului și dumicații s-au așezat, obișnuita anxietate a seniorilor speriați de forța ocultă a aerului condiționat este înlocuită de protestele vocale ale detașamentului de partid de la Pușcași.
După atâtea ore, oamenii cuviincioși s-au săturat de hiturile verii trecute și cer să se dea muzică populară pe televizor. După ce rulează în reluare un singur clip despre bucuria pentru prieteni și frați, se trece la o sârbă adevărată în difuzoare și între scaune. Se chiuie și se dansează pe culoar, iar oamenii de la Pușcași promit că o să o țină până la Capitală.
„Doamna Onu, ce le-ați pus în apă, doamnă, de chiuie așa? Busuioc, busuioc le-am pus în apă, mă!”
Însă, distracția se stinge așa de repede precum au început, în spate oamenii lasă fluierăturile la o parte ca să ațipească o țâră, iar ceilalți revin la discuțiile care contează cu adevărat. Nu, nu politica! Ci siguranța: oare vin jandarmii după noi, dacă aruncă nebunii cu pietre în autocar, or sparge un geam și ce ne facem atunci?!
ORA 6: Ultimul popas și încă o teamă existențială pe lista lui Dragnea
Oamenii sunt deja frânți când vine vremea ultimului popas, undeva înainte de pădurea rău famată de la Sinești, de care tremură când aud toți oamenii de la Vaslui.
Aici se trag și drapelele și pancartele în mașină, că trebuie să coborâm cu viteză, nu are timp șoferul să stea după activiștii de provincie când debarcăm la Piața Charles de Gaulle din Capitală.
Primim și insignele pe care trebuie să le purtăm în piept: JOS STATUL PARALEL. STOP ABUZURILOR ÎN JUSTIȚIE.
Doamna Onu pășește tacticos printre drapele ca să ne întindă insignele, care sunt mai degrabă niște abțibilduri tipărite prost și pe care oamenii și le lipesc invers. Asta e, se întâmplă și la case mai mari, dar nu-i un detaliu prost pentru comicul de situație de care nu ai cum să nu dai într-un autocar PSD.
Acum se consumă și singura discuție cu iz politic din microbuz, iar autoarea este aceeași loială secretară de partid, surprinsă că mitingul nu a avut loc la Cotroceni.
„Era altceva dacă eram la Cotroceni. Acolo mă așteptam să fie, nu aici în fața Guvernului. Să-l vedem și noi pe mutul ăla, care iese să comenteze aiurea, dar stă în vacanță din trei în trei luni de când e președinte”, a zis supărată doamna Onu.
Oricum, lucrurile se sting repede și se revine la discuțiile despre „unde ți-ai făcut, drăguță, părul așa” și ultimele colecții de deux-pieces din Vaslui.
ORA 7: Marea debarcare în Capitală
E puțin trecut de ora 16.30 atunci când autocarul oprește într-un șir indian, care pare că se întinde pe toată lungimea bulevardului Aviatorilor.
S-au scos drapelele mari și s-au înmânat bărbaților, iar lumea pornește în coloana care se întinde spre Piața Victoriei. Oamenii sunt îngrijorați că acum se apucă securiștii și ăia de la hashtag să se infiltreze printre ei și uite că vine provocarea de unde nu ai crede. Desigur, trebuiau să-și facă griji de asta când au plecat de la Vaslui.
„Uite, au venit străinii să ne filmeze. Se cunosc după moacă ce sunt, olandezi ori o fi nemți. Acum, cine știe!”, spune nenea Vlad, că mintea de conspiraționist nu poate lua pauză nici în drum spre mitingul lui Dragnea.
Pe drum, organizatorii în veste roșii ne aplaudă și ne încurajează, sunt mai puțin de doi kilometri, dar pare că contăm mai mult decât în cei peste 300 pe care i-am parcurs de la Vaslui și până la București.
„Mulțumim, șefu!”, îi spune un vasluian unui organizator, în timp ce-i pupă mâna cu respect.
Așa e, nu știi unde se ascunde acel șef pe care trebuie să-l impresionezi cu dedicarea ta la miting, așa că oamenii se bucură și bat din palme printre uralele organizatorilor.
„Bine ați venit, Vaslui!” se aude din gura unui organizator, care e acoperit imediat de țipetele la unison ale celorlalți: „Vaslui. Vaslui. Vaslui”.
În piață ne așteaptă dom’ președinte, care ne îngrămădește în chenarul dedicat întregului județ, undeva aproape de coada mitingului, că locul de onoare este doar pentru Teleorman.
ORA 8: Mitingul merge mai bine pe muzica de fanfară de la Fâstâci
Mă retrag cu două doamne de partid pe scările Muzeului de Geologie, dar atenția le este distrasă de tinerii frumoși și PSD-iști de la Bistrița Năsăud.
„Ai noștri vor să le dea primarul case și pământ, dar când e vorba să vină la o chestie organizată de om, nici țipenie de tânăr. Uite ce plini de energie și frumoși erau la Bistrița. Așa trebuie să fie și la Vaslui”, spune hotărâtă Ioana.
Însă lucrurile se aranjează mai bine când ajunge și dom’ primar, care vine după el cu o întreagă fanfară de la Fâstâci. În vreme ce lumea trebuie să suporte un playlist demn de Untold, în chenarul de gimnaziu al vasluienilor se încinge o horă de numai-numai pe „Trandafir de la Moldova”. Previzibil!
ORA 9: Un drum până la metrou și toată ura adunată incognito ca PSD-istă
Mi-am lăsat vasluienii aproape o oră ca să scap de bagajul care-mi rupea spatele și de liniștea din piață, prea concentrată la meciul ăla tensionat al lui Halep.
Un drum dus și întors între Piața Victoriei și Universitate. Cam atât de departe am mers ca să adun toată ura din priviri a bucureștenilor. Acum, nu am cum să-i judec prea mult. Cui îi place un oraș paralizat de băieții care vor să-ți arate că au forța să te țină sub papuc chiar și atunci când au deja o majoritate confortabilă în Parlament și nimeni nu le sare în cap pentru că schimbă din jumătate în jumătate de an rezidenții de la Guvern?
ORA 10: Petrecerea câmpenească continuă și oamenii se dau ecologiști la Vaslui
La întoarcere am găsit o adevărată petrecere câmpenească în chenarul concitadinilor mei, o horă în care m-au învârtit și pe mine de două ori, până reușesc să mă desprind din încleștarea poporului care luptă cu abuzurile cu 10 Prăjini.
„Cine s-a gândit să aducă fanfara aici, bine a mai făcut”, spune obosită de dans Luminița.
Am cedat rapid în fața manifestației artistice și m-am întins în semn de oboseală pe caldarâm, iar doamnele activiste au început să glumească că-s hashtag rezist. Măcar într-un moment m-au ghicit și ele, dar uite unde s-a ajuns dacă nu s-au luat mai în serios. Poate că-s infiltrată în tabăra conspiraționist-patriotică, dar măcar mi-am păstrat apucăturile bune.
Și ca să nu zică oamenii că nu suntem oameni cuminți, o senatoare a venit cu saci menajeri și ne-am apucat de strâns gunoaie din chenarul gimnazial al PSD Vaslui.
„Unde vedeți sticle goale pe jos, dar doar la Vaslui. Ceilalți să-și strângă singuri”, ne instruiește Gabriela Crețu.
Măcar ăsta fu prilej de adunat replici misogine de la concitadinii mei, care au zis că-i momentul potrivit să glumească pentru că o femeie îngenunchează în fața lor. Mulțumesc!
Dincolo de cei 20 de saci mici de gunoi adunați din acel chenar, piața a rămas acoperită de gunoaie și uite așa a pierit dorința senatoarei de a arăta că există civilizație și la PSD.
ORA 11: Muzica rap despre interceptat telefoane și Piața Victoriei
Nu ai ce să zici, playlist-ul a fost de milioane, de la muzica de festival electronic și până la rap-ul despre conspirații franco-masonice și interceptat telefoane de către securiști, s-au atins toate coardele sensibile ale audienței.
„Uite așa dansați voi, tineretul ăsta frumos!”, îmi spune Ioana, în timp ce dă din mâini de parcă 10 000 de volți i-ar străbate corpul.
Aici am trecut și printr-un moment de cumpănă, când un fost coleg de redacție a venit să mă întrebe cum îmi mai merge și pe unde mai sunt. Însă, activistele de partid nici n-au clipit, de parcă asistase la o interacțiune ca oricare alta. Dar asta se întâmplă când îl asculți atent și nu prea pe Dragnea.
ORA 12: Când montajul cu bătrâne persecutate de justiție devine Mesia
Între oameni se așterne o tăcere de o clipă, începe montajul propagandistic pregătit de PSD. Cum a zis și doamna secretară de partid, poporul se întoarce spre televizor de parcă ar fi Mesia. Se cântă tricolorul și oamenii se mișcă încet, imitând un fel de dans agale și fluturând în aer tricolorul, căci dacă nu te-ai prins de un lucru, asta e Republica Patriotă România.
„Unde e Dragnea? Unde e dom’ președinte!”, spun doamnele agitate și plictisite de montajul abuzurilor din justiție, care merge în reluare.
Însă, Dragnea se lasă așteptat în timp ce oamenii sunt îndemnați să-i huiduie de către cei care se perindă pe scenă, încălzind audiența pentru liderul PSD.
Oamenii sunt plictisiți și reacționează cu un sunet asurzitor de trompetă doar atunci când Firea îi salută pe toți cei care au venit din Moldova, chiar dacă pare că a tras paiul cel scurt atunci când organizatorii au aruncat în fundul mitingului Vasluiul și Bacăul.
Puține lucruri ajung la ei și, în schimb, se și agită la fiecare distracție, fluturând steagurile atunci când trece elicopterul pe deasupra pieței, în vreme ce bătrânii scuipă printre dinți că banii lor de pensie sunt aruncați pe survolări aeriene de către Iohannis.
ORA 13: Sonorizare furată de străini și marele discurs a lui Dragnea
Autoarea împreună cu Dumitru Buzatu, liderul PSD Vaslui.
În mulțime se aud câteva răcnete înăbușite din partea lui Firea, iar cuvântarea în engleză a lui Pleșoianu a terminat cam toată audiența din Vaslui.
„Sonorizarea e proastă. Asta se întâmplă când vindem toate sistemele la străini”, concluzionează Ioana.
Alte activiste dau dezaprobator din cap, nemulțumite că se vede mai bine de la televizor, când ele au mers atâta amar de vreme pe autocar ca să fie aici, cu poporul. Adevărul e că nu poți să-i mulțumești pe toți: unii nu aud, alții cred că șunca e prea subțire, alții că nu primesc nici un prânz deși sunt plimbați jumătate de țară până la București.
Câțiva vasluieni aprind lanternele și le ridică în aer, iar fanfara pornește din nou la urcarea pe scenă a lui Dragnea. Însă, oamenii se plictisesc repede și pleacă spre autocar în mijlocul discursului, că ei și-au făcut datoria și au luptat cu statul paralel și fără epistola făr’ de sfârșit a marelui baron de România.
Epilog
Am plecat cu inima mai grea ca niciodată de la miting. M-am întins pe caldarâm și am rămas pierdută printre sticle de plastic, în timp ce mă gândeam că sărăcia e exploatată meschin, atât timp cât aduce voturi.
Da’ nu contează ce cred eu, așa că am să închei cu un dialog dintre doi muzicanți ai fanfarei de la Fâstâci.
„Pentru ce e protestul ăsta, mă?! Nu știi așa, că nu te uiți la televizor.
Eh, e pentru ceva.
Pentru ce e?
Nu știu.”
Admin- Admin
- Mesaje : 10860
Data de înscriere : 05/11/2012 -
Continut sponsorizat
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Subiecte similare» Adoptarea Codului Penal, cel din urmă act din puciul constituţional al PSD-ALDE
» PSD pierde, dar mai intai castiga: Filmul victoriei din Senat
» Mintea de pe urmă a Europei?
» Inevitabilul tobogan al domnului Cîțu
» Procurorii brazilieni, pe urma afacerilor lui Dragnea
» PSD pierde, dar mai intai castiga: Filmul victoriei din Senat
» Mintea de pe urmă a Europei?
» Inevitabilul tobogan al domnului Cîțu
» Procurorii brazilieni, pe urma afacerilor lui Dragnea
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: PSD
Pagina 2 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|