Understanding Jewish Power By Philip Giraldi

Scris de **Admin** Mier Iun 13, 2018 7:47 pm

http://www.informationclearinghouse.info/49628.htm

June 13, 2018 "Information Clearing House" - I recently was asked to speak at an online conference entitled Deep Truth: Encountering Deep State Lies. My panel addressed Understanding Zionism: Deconstructing the Power Paradigm and my own topic was How Jewish Power Sustains the Israel Narrative. Working on my presentation, I was forced to confront the evolution of my own views on both the corruption of government in the United States and the ability of powerful domestic lobbies to deliberately distort the perception of national interests to benefit foreign countries even when that activity does terrible damage to the U.S.

My personal journey began half a century ago. I became part of the U.S. national security state after being drafted for the Vietnam War when I graduated from college in 1968. I was at the time, vaguely pro-war, having bought into the media argument that international communism was mounting a major threat in southeast Asia. I also found the anti-war student movement distasteful because I was acquainted with many of its spokesmen and knew that they were chiefly motivated by a desire to avoid the draft, not due to any perception that the war itself was wrong or misguided. I knew a lot about the Punic Wars but precious little about former French Indochina and I suspect that those chanting “Ho-ho-Ho Chi Minh” might have known even less that I did.

Because I spoke some Russian, I wound up in an army intelligence collection unit in West Berlin for three years where I and my fifty or so comrades did absolutely nothing but drink and party. It was my introduction to how government really works when it was not working at all and it did provide me with GI Bill money to go to grad school. After my PhD came a relatively easy transition to CIA given the fact that my degree was so obscure that no one but the government would hire me.

As I climbed up the CIA ladder I also noticed something else. There was the equivalent of a worldwide conspiracy to promote threats to keep big national security-based government well-funded and in place. When I was in Turkey I began to note considerable intelligence liaison reporting coming from the Israelis and others promoting their own agendas. The material was frequently fictional in nature, but the danger was that it was being mixed in with more credible reporting which gave it traction. U.S. government consumers of the reporting would inevitably absorb the dubious viewpoint being promoted that Arabs and Iranians were fundamentally untrustworthy and were in bed with the Soviets.The journey from an army unit that was asleep at the wheel to the CIA, which was in full downsizing crisis mode post-Vietnam, was educational. Whereas the army was too bloated and complacent even to fake it, the Agency was fully capable of creating crises and then acting like the defender of American interests as it worked to resolve the various situations that it had invented. The war against Eurocommunism, which I was engaged in, was hyped and billed as the next great threat against the American way of life after the Vietnam blunder, swallowing up resources pointlessly as neither France, nor Spain nor Italy ever came close to entering the Red orbit.

There was considerable negative reporting on Saddam Hussein also coming out of Israel and motivated by his support of the Palestinians. Some of this ultimately surfaced in the Pentagon’s Paul Wolfowitz-Doug Feith assessments of “intelligence that had been missed” which eventually became pretexts for the catastrophic Iraq War. I later learned that both Feith and Wolfowitz had a virtually revolving door of Israeli intelligence officials and diplomats running through their Pentagon offices in the lead-up to that war.

It did not take much to connect the dots and realize that Israel, far from being a friend and ally, was the principal catalyst for the many missteps that the United States has made in the Middle East. U.S. policy in the region was being deliberately shaped around Israeli concerns by American Jews ensconced in the Pentagon and White House who certainly knew exactly what they were doing. No one should blame the Israelis for acting in their own self-interest, but every loyal American should blame the Libbys, Feiths and Wolfowitzes for their willingness to place Israeli interests ahead of those of their own country.

After my departure from government in part over my disagreement with the Iraq War, this willingness to place the United States in peril to serve the interests of a foreign country began to bother me, and there is no country that manipulates the U.S. government better or more persistently than Israel. I gradually became involved with those who were pushing back against the Israel Lobby, though it was not generally referred to in those terms before Stephen Walt and John Mearsheimer produced their seminal work The Israel Lobby and U.S. Foreign Policy in 2006.

It does not take a genius to figure out that the United States is deeply involved in a series of seemingly endless wars pitting it against predominantly Muslim nations even though Washington has no vital interests at stake in places like Syria, Libya and Iraq. Who is driving the process and benefiting? Israel is clearly the intended beneficiary of a coordinated effort mounted by more than 600 Jewish organizations in the U.S. that have at least as part of their programs the promotion and protection of Israel. Ironically, organizations that promote the interests of a foreign government are supposed to be registered under the Foreign Agents Registration Act of 1938 (FARA) but not a single pro-Israel organization has ever done so nor even been seriously challenged on the issue, a tribute to their power in dealing with the federal government.

Those who are in the drivers’ seat of the Israel promotion process are what some would describe as the Israel Lobby but which I would prefer to call a subset of the Jewish Lobby, which in itself is supported by something I would designate Jewish Power, an aggregate of Jewish money, control over key aspects of the media and entertainment industries plus easy access to corrupted politicians desirous of positive press and campaign donations. This penetration and control of the public discourse has resulted in the creation of what I would refer to as the official “Israel narrative,” in which Israel, which claims perpetual victimhood, is reflexively referred to as “the only democracy in the Middle East” and “Washington’s closest ally and friend,” assertions that are completely false but which have been aggressively and successfully promoted to shape how Americans view the Israeli-Arab conflict. Palestinians resisting the Israeli occupation are invariably described as “terrorists” both in the U.S. and Israel.

Jewish Power is a funny thing. If you read the Jewish media or the Israeli press, to include Forward, the Jewish Telegraphic Agency, Haaretz or the Jerusalem Post, you will find frequent references to it, nearly always seen as completely laudable. Bottom feeder Professor Alan Dershowitz of Harvard recently boasted that “Jews should not apologize for being so rich, controlling the media or influencing public debate…they have earned it…never apologize for using your strength…”

For many Jews like Dershowitz, Jewish power is something to be proud of, but they also believe that it should never be noticed or examined by non-Jews. Gentile criticism of Jewish collective behavior is something that must continue to be forbidden, just as the expression “Israeli Lobby” was largely taboo before Walt and Mearsheimer. Israeli partisans regularly engage in the defamation of individuals, including myself, who do not conform to the taboos as anti-Semites or holocaust deniers, labels deliberately used as weapons to end discussion and silence critics whenever necessary.

So why do I think that we have to start talking about Jewish Power as opposed to the euphemism Israel Lobby? It is because the wars in the Middle East, which have done so much to damage the United States and were at least in part arranged to benefit Israel, have been largely driven by wealthy and powerful Jews. If America goes to war with Iran, as is increasingly likely, it will be all about Israel and it will be arranged by the political and financial services Washington-Wall Street axis, make no mistake.

To my mind, Israel is America’s number one foreign policy problem in that it is able and willing to start potentially catastrophic wars with countries that it has demonized but that do not threaten the U.S. And those doing the manipulating are bipartisan Jewish oligarchs with deep pockets that support the multitude of pro-Israel organizations, think tanks and media outlets that have done so much to corrupt America’s political process. Hollywood producer Haim Saban, a principal Democratic Party supporter, has said that he is a one issue guy and that issue is Israel. Principal GOP funder casino magnate Sheldon Adelson, who served in the U.S. Army in World War 2, has said that he regrets that service and would have preferred to be in the Israel Defense Forces. They as well as others, including fund manager Paul Singer and Home Depot’s Bernard Marcus, are Jews laboring on behalf of the self-proclaimed Jewish State while the neoconservatives, fiercely protective of Israel, are also nearly all Jewish. Asserting that the fact that they are Jews acting for a Jewish state should be irrelevant as they are also doing what is good for America, as is commonly done by their apologists, is logically inconsistent and borders on absurdity. As for the frequently cited Bible belt Christian-Zionists who support Israel, they are, to be sure, numerous, but they do not have the access to real power in the United States that Jews have.

Jewish Power is also what has in part driven the United States into a moral cesspit. Israeli snipers shoot dead scores of unarmed Gazan demonstrators and hardly anyone in Washington has anything to say about it. America’s Ambassador to Israel, an Orthodox Jewish lawyer named David Friedman who has multiple ties to Israel’s illegal settlements, uses his position to defend Israel, ignoring U.S. interests. Last week he held a press conference in which he told reporters to “shut their mouths” in their criticism of Israel’s slaughter of Gazans.

When a young Palestinian nurse is deliberately targeted and killed while treating a wounded man, it hardly appears in the U.S. media. Arab teenagers are shot in the back while running away from Israeli gunmen while a young woman is sentenced to prison for slapping an Israel soldier who had just shot her cousin and was invading her home. Heavily armed Israeli settlers run amok on the West Bank, beating and killing Arabs and destroying their livelihoods. That is what Israel and its Prime Minister Benjamin Netanyahu are all about and that is precisely the kind of a nation that America should not want to become, but unfortunately the role of Washington as Israel’s obedient poodle has our once great country moving in the wrong direction. This has all been brought about by Jewish Power and it is time to wake up to that fact and address it squarely.

This article was originally published by "Council for the National Interest" -

The views expressed in this article are solely those of the author and do not necessarily reflect the opinions of Information Clearing House.

Scris de **Admin** Mier Iun 13, 2018 7:52 pm

Înțelegerea puterii evreiești de Philip Giraldi

http://www.informationclearinghouse.info/49628.htm

13 iunie 2018 " Casa de informare a informațiilor " - Mi sa cerut recent să vorbesc la o conferință online intitulată " Adevărul adânc: întâlnirea profundă a minciunilor de stat" . Grupul meu a abordat înțelegerea sionismului: Deconstrucția paradigmei de putere și tema proprie a fost: Cum puterea evreiască susține narrativul Israelului .Lucrând la prezentarea mea, am fost obligat să mă confrunt cu evoluția punctelor mele de vedere atât asupra corupției guvernului în Statele Unite, cât și asupra capacității lobby-urilor puternice interne de a distorsiona în mod deliberat percepția intereselor naționale în beneficiul țărilor străine chiar și atunci când această activitate nu teribile daune pentru SUA

Călătoria mea personală a început acum o jumătate de secol. Am devenit parte a statului național de securitate american, după ce am fost pregătit pentru războiul din Vietnam, când am absolvit colegiul în 1968. În acel moment eram la un moment dat pro-război, cumpărându-mă în argumentul mass-media că comunismul internațional a fost o amenințare majoră în Asia de sud-est. De asemenea, am descoperit că mișcarea studențească anti-război este dezastruoasă, deoarece am fost familiarizată cu mulți dintre purtătorii de cuvânt ai săi și am știut că ei erau în principal motivați de dorința de a evita proiectul, nu datorită percepției că războiul în sine a fost greșit sau a fost ghidat. Știam foarte multe despre războaiele punicice, dar nu prea puțin despre fosta Indochina franceză și bănuiesc că cei care au cântat "Ho-ho-Ho Chi Minh" ar fi știut chiar mai puțin despre ceea ce am făcut.

Pentru că am vorbit cu niște ruși, am terminat într-o unitate de colectare a armatei din Berlinul de Vest timp de trei ani, unde eu și camarazii noștri de cincizeci și jumătate nu am făcut decât să bem și să petrecem. A fost introducerea mea cu privire la modul în care guvernul funcționează într-adevăr atunci când nu funcționa deloc și mi-a oferit bani cu GI Bill pentru a merge la școala de grad. După ce doctoratul meu a venit într-o tranziție relativ ușoară la CIA, având în vedere faptul că gradul meu a fost atât de obscur, încât nu m-ar mai angaja decât guvernul.

Când am urcat pe scara CIA, am observat și altceva. A fost echivalentul unei conspirații mondiale de promovare a amenințărilor pentru a menține bine guvernarea bazată pe securitatea națională, bine finanțată și pusă în practică. Când eram în Turcia, am început să remarcăm o raportare considerabilă a legăturilor de informații provenind de la israelieni și alții care își promovau propriile agende. Materialul a fost frecvent fictiv în natură, dar pericolul a fost că a fost amestecat cu o raportare mai credibilă care ia dat o tracțiune. Consumatorii guvernamentali americani ai rapoartelor ar absorbi în mod inevitabil punctul de vedere dubios promovat că arabii și iranienii nu erau în mod fundamental de încredere și erau în pat cu sovieticii. Călătoria de la o unitate a armatei care adormise la volan către CIA, care era în deplină reducere modul de criză post-Vietnam, a fost educativ. În timp ce armata era prea plină de umor și se mulțumea chiar să o falsifice, Agenția era pe deplin capabilă să creeze crize și apoi să acționeze ca apărător al intereselor americane, în timp ce lucra la rezolvarea diferitelor situații pe care le-a inventat. Războiul împotriva eurocomunismului, în care eram angajat, a fost hiped și facturat drept următoarea mare amenințare împotriva modului american de viață după gafa din Vietnam, înghițind resursele fără nici o îndoială, deoarece nici Franța, nici Spania și nici Italia nu s-au apropiat niciodată de intrarea în Red orbită.

Au existat numeroase rapoarte negative despre faptul că Saddam Hussein a ieșit din Israel și a fost motivat de sprijinul său față de palestinieni. Unele dintre acestea au apărut în cele din urmă în evaluările lui Paul Wolfowitz-Doug Feith ale Pentagonului despre "inteligența pierdută", care în cele din urmă a devenit pretext pentru războiul catastrofal al Irakului.Mai târziu, am aflat că atât Feith, cât și Wolfowitz aveau o ușă aproape rotativă a oficialilor și diplomaților ofițerilor israelieni care trec prin birourile lor din Pentagon în timpul războiului.

Nu a fost nevoie de prea mult pentru a conecta punctele și pentru a realiza că Israelul, departe de a fi un prieten și aliat, a fost principalul catalizator al numeroaselor greșeli pe care Statele Unite le-au făcut în Orientul Mijlociu. Politica americană din regiune a fost formată în mod deliberat în jurul preocupărilor israeliene de evreii americani care au fost înșiși în Pentagon și în Casa Albă, care cu siguranță știau exact ce făceau. Nimeni nu trebuie să acuză israelienii că acționează în propriul lor interes propriu, dar orice american loial ar trebui să-l învinuiască pe Libby, Feiths și Wolfowitzes pentru dorința lor de a plasa interesele israeliene înaintea celor din propria lor țară.

După ce am plecat de la guvernare în parte pentru dezacordul meu cu războiul din Irak, această dorință de a pune Statele Unite în pericol pentru a servi intereselor unei țări străine a început să mă deranjeze și nu există nici o țară care să manipuleze guvernul american mai bine sau mai mult perseverent decât Israelul. Am devenit treptat implicat cu cei care împingeau înapoi împotriva Lobby-ului Israel, deși nu era în general menționat în acești termeni înainte ca Stephen Walt și John Mearsheimer să-și producă lucrarea seminală Lobby-ul Israelului și politica externă americană în 2006.

Nu este nevoie de un geniu care să dau seama că Statele Unite sunt profund implicate într-o serie de războaie aparent fără sfârșit, punându-l în contact cu națiunile predominant musulmane, chiar dacă Washingtonul nu are interese vitale în locuri precum Siria, Libia și Irak. Cine conduce procesul și beneficiază? Israelul este în mod clar destinatarul unui efort coordonat de peste 600 de organizații evreiești din SUA care au cel puțin parte din programele lor de promovare și protecție a Israelului. În mod ironic, organizațiile care promovează interesele unui guvern străin ar trebui să fie înregistrate în conformitate cu Actul de înregistrare a agenților străini din 1938 (FARA), dar nici o organizație pro-Israelă nu a făcut-o vreodată și nici nu a fost serios contestată în această privință, un tribut la puterea lor de a se ocupa de guvernul federal.

Cei care se află în locul șoferului în procesul de promovare a Israelului sunt ceea ce unii ar descrie ca Lobby-ul Israel, dar pe care aș prefera să-l numesc un subset al Lobby-ului evreiesc, care în sine este susținut de ceva ce aș desemna Puterea Evreiască agregatul banilor evrei, controlul asupra aspectelor cheie ale industriei mass-media și al divertismentului, precum și accesul ușor la politicienii corupți care doresc donații pozitive de presă și de campanie. Această pătrundere și controlul discursului public a dus la crearea a ceea ce aș face referire la "narațiunea Israelului" oficială, în care Israelul, care pretinde victimă perpetuă, este denumit reflexiv ca "singura democrație din Orientul Mijlociu" și "cel mai apropiat aliat și prieten al lui Washington", afirmații care sunt complet false dar care au fost promovate agresiv și cu succes pentru a forma modul în care americanii văd conflictul israeliano-arab. Palestinienii care se opun ocupației israeliene sunt invariabil descriși ca "teroriști" atât în SUA, cât și în Israel.

Puterea evreiască este un lucru amuzant. Dacă citiți presa evreiască sau presa israeliană, să includeți Forward, Agenția Telegrafică Evreiască, Haaretz sau Postul din Ierusalim , veți găsi referințe frecvente la aceasta, aproape întotdeauna văzute ca pe deplin laudabile. Profesorul Alan Dershowitz de la Harvard sa lăudat recent că "evreii nu ar trebui să-și ceară scuze pentru că sunt atât de bogați, de a controla mass-media sau de a influența dezbaterile publice ... au câștigat-o ... niciodată nu-mi cer scuze pentru utilizarea puterii tale ..."

Pentru mulți evrei, cum ar fi Dershowitz, puterea evreiască este ceva de mândru, dar ei cred că niciodată nu ar trebui să fie observați sau examinați de ne-evrei. Critica gentilă a comportamentului colectiv evreiesc este ceva ce trebuie să fie în continuare interzis, așa cum expresia "Lobby-ul israelian" a fost în mare parte tabu în fața lui Walt și a lui Mearsheimer.Partizanii israelieni se angajează în mod regulat în defăimarea indivizilor, inclusiv mei, care nu se conformează tabu-urilor ca antisemite sau denieri ai holocaustului, etichete folosite în mod deliberat ca arme pentru a pune capăt discuțiilor și criticilor de tăcere ori de câte ori este necesar.

Deci, de ce cred că trebuie să începem să vorbim despre puterea evreiască, spre deosebire de eufemismul Israel Lobby?Acest lucru se datorează faptului că războaiele din Orientul Mijlociu, care au făcut atât de mult pentru a dăuna Statelor Unite și au fost cel puțin aranjate în beneficiul Israelului, au fost în mare parte conduse de evrei bogați și puternici. Dacă America va merge la război cu Iranul, așa cum se va întâmpla din ce în ce mai mult, va fi vorba despre Israel și va fi aranjat de axa Washington-Wall Street a serviciilor politice și financiare, nu face nici o greșeală.

În opinia mea, Israelul este cea mai importantă problemă a politicii externe a Americii în ceea ce privește capacitatea și dorința de a declanșa războaie potențial catastrofale cu țări pe care le-a demonizat, dar care nu amenință SUA. Și cei care manipulează sunt oligarhi evrei bipartizani cu buzunare profunde sprijină multitudinea de organizații pro-israeliene, grupuri de reflecție și mass-media care au făcut atât de mult pentru a corupe procesul politic al Americii. Producătorul de la Hollywood Haim Saban, un susținător principal al Partidului Democrat, a declarat că este un om cu probleme și că problema este Israelul. Principalul magnat al cazinourilor GOP, Sheldon Adelson , care a servit în armata americană în cel de-al doilea război mondial, a declarat că regretă acest serviciu și ar fi preferat să fie în Forțele de Apărare a Israelului. Ei, precum și ceilalți, inclusiv managerul de fonduri Paul Singer și Bernard Marcus de la Home Depot, sunt evrei care lucrează în numele statului evreu autoproclamat, în timp ce neoconservatorii, care protejează în mod ferm Israelul, sunt de asemenea aproape toți evreii. Afirmând că faptul că aceștia sunt evrei care acționează pentru un stat evreu ar trebui să fie irelevanți, deoarece aceștia fac de asemenea ceea ce este bun pentru America, așa cum se întâmplă în mod obișnuit de către apologeții lor, este logic inconsistent și se limitează la absurd. Cât despre centura biblică citată frecvent creștin-sioniștii care susțin Israelul, ei sunt, desigur, numeroși, dar ei nu au acces la puterea reală din Statele Unite pe care o au evreii.

Puterea evreiască este, de asemenea, ceea ce a condus, în parte, Statele Unite într-o țapitală morală. Luptătorii israelieni trag nenorociți de demoni neînarmați ai Gazei și aproape nimeni din Washington nu are nimic de spus despre asta.Ambasadorul american în Israel, avocat ortodox evreu numit David Friedman, care are legături multiple cu așezările ilegale ale Israelului, își folosește poziția pentru a-și apăra Israelul, ignorând interesele Statelor Unite. Săptămâna trecută, a ținut o conferință de presă în care a spus reporterilor că "își închide gura" în criticile lor privind ispășirea lui Gazani a Israelului.

Atunci când o tânără asistență palestiniană este vizată în mod deliberat și ucisă în timp ce tratează un bărbat rănit, cu greu apare în mass-media din SUA. Adolescenții arabi sunt împușcați în spate în timp ce fug din cale de atacatori israelieni, în timp ce o tânără este condamnată la închisoare pentru că a lovit un soldat israelian care tocmai la împușcat pe vărul ei și a invadat-o acasă. Coloniștii israelieni puternic înarmați alergă în Cisiordania, bătând și ucigând arabii și distrugându-și mijloacele de trai. Asta este ceea ce Israelul și premierul său, Benjamin Netanyahu, sunt despre toate și este tocmai acel tip de națiune pe care America nu ar vrea să o facă, dar, din nefericire, rolul Washingtonului ca pudel ascultător al Israelului, .Acest lucru a fost generat de puterea evreiască și este timpul să ne trezim la acest fapt și să ne adresăm în mod direct.

Acest articol a fost inițial publicat de " Consiliul pentru Interes Național " -

Opiniile exprimate în acest articol sunt numai cele ale autorului și nu reflectă neapărat opiniile Casei de Informare a Informațiilor.