„And we, the Jews, are and remain grateful to the Romanian people”

Scris de **Admin** Joi Sept 06, 2018 6:32 pm

The Holocaust in Romania – A Riskful Lie for Zionists

When they decided to ask their leaders to accuse Romania of participating in the Holocaust against their people, the illicitly speculating Jews took a wrong and extremely risky decision. By doing this, they put themselves in disagreement not only with the existing facts and the existing documents, but also with the declarations of the most important Jews who had been living in Romania, in those years: 1940-44. The Romanian Holocaust accusation was pronounced specifically in the beginning of the 1990-ties..Until then, the generally dominating opinion had been formulated by Wilhelm Filderman and by Moshe Carmilly Weinberger , namely that ‚Romania had been an „oasis” of peace and salvation for Jews, in the Nazi times’. (I have quoted Randolph Braham…).

Wilhelm Filderman , being considered in those times „the most important Jew in Europe”, had been the leader of the Romanian Jews until 1945. He declared in front of the Geneva High Court of Justice, in 1955, that:

„At the time of Hitler’s domination in Europe, I was in close touch with Marshal Antonescu. He did all he could in order to soften the fate of the Jews exposed to the German Nazi persecution. I have to underline that the Romanian people are not Antisemitic, and that the vexations which the Jews suffered in Romania, were the workings of the German Nazis.

I have witnessed some moving scenes of solidarity between Romanians and Jews in moments of critical pressure coming from the Nazi Empire in Europe.

Marshal Antonescu has successfully resisted the Nazi pressure which was imposing severe measures against the Jews . I should like to remind you only of the following two examples:

– Thanks to the Marshal’s energetic intervention was stopped the deportation of about 20.000 Jews from Bukowina. He gave blank passports to the Jews coming from Hungary, whose lives were put in peril by the Nazi terror.

– Thanks to his politics , the Jews’ belongings and property were kept under the regime of transitory administration, which, by means of the impression created that they were given to other people, was in fact preserving them in order to be returned to the owner, at the right moment.

I mention these aspects in order to underline the fact that the Romanian people, in as far as it has had, even in a limited manner, the control of its own country, has demonstrated sentiments of humanity and of political moderation.”

Wilhelm Filderman took this position several times , either in a written form or during various conferences he gave.

Unequivocal is also the position of Moshe Carmilly Weinberger , former Chief Rabbi of Cluj, a city placed in those days(1940-1944) under Hungarian administration:

.

„At a time when the world was looking on, untouched by the sight of the destruction of European Jewry, Romania stayed open for the Jewish refugees and was ready to open for them its harbours.The Jewry lost 6 million of its members; the world lost its humanity as well as its Christian love for their next. On the other hand, the Romanian people tried to save its belief in humanity. And we, the Jews, are and remain grateful to the Romanian people , for this fact”.

Rabbi Moshe Carmilly has had the chance to know directly the fate of the Transylvanian Jews , some of them living under the Budapest administration, and its Horthy regime, the others, living under the Bucharest administration, and Marshal Ion Antonescu’s governance.

Explicitely and openly Ion Antonescu has refused to allow that the Romanian Jews should be deported to Auschwitz and to other Nazi concentration camps.While the Hungarian government has deported to Auschwitz several hundred thousand Jews.

The same positive assertions pervade in the witness accounts of Alexander Shafran, Chief Rabbi of Romania in those years, in the written accounts of Jewish writers like Marius Mircu, Vassili Grossman, Mina-Grunberg, of Siegfrid Jagendorf, the lieder of the Jews deported to Transnistria.

Why So Much Lying? Israel in Romania.

The antiromanian Zionist propaganda claims that there were three moments when the Romanian antisemitism acquired criminal forms and dimensions:

– during the Bucharest Pogrom, in January 1941, when there were registered 126 victims, including the well known Jews „killed” in the Bucharest Slaughter House. The authors of this pogrom are considered to have been the Legionnaires.

It was proven, however, that in reality, the so called „rebellion” had been a diversion set up by the Communist Party Jews , supported by Moscow, in order to discredit the Legionnaires and to remove them from the leadership of the country.

– the Jassy pogrom from June 1941 . This time there have existed real victims, namely Jews who were killed as a punishment for their collaboration with the Soviet enemy from the very first hours of the war. There were two cathegories of Jews punished for their acts of treason : Jews arrested by the Romanian police in Jassy and Jews arrested by the German military police in Jassy. The Jews arrested by the Romanian police were judged and condemned to imprisonement, and in August 1944, they were all set free. I repeat: all the Jews arrested by the Romanian police in Jassy in June 1941, were alive in August 1944 and set free. Victims were only among those Jews arrested by the German military police.After the war there were two trials dealing with the Jassy pogrom: one in Haifa, the other in Cernauti. With the same result: the identification and the condemnation of the guilty people. There was no Romanian among them. Only German military people were there.

The Jew Minei Grunberg has written in 1971 a book , as a conclusion to some historical research, according to which, he has found out that the number of Jewish victims in Jassy was around 500… After 1990, the rabbi Moses Rosen has „corrected” this number and has established that there have been over „10.000” dead people. These people’s corpses have not been discovered till today.

The Jassy pogrom was real, even if after 1990 they swelled up the numbers of its victims.

But it is no less true that various Jews had broken the laws of the war and thereby had exposed themselves to a major risk. It is very probable that because of the disloyal gesture of some crazy Jews, others, especially innocent Jews, had to pay for these misdeeds. But this is still another problem..

On the 21-st of June1941, Romania has entered the war against the Soviet Union, for the liberation of Bessarabia , Romanian territory which had been robbed by Russia in 1940.

In this war , Romania was confronted with a „Jewish” problem, in itself shameful for the Jews in our country: out of about 1 million Jews living in Romania, the majority of them didn’t hide their attachment for Moscow and for communism. And thousands of Romanian Jews have actually conspired or have literally fought against Romania, a country in which they had been living for several generations.

The attachment which a lot of the Romanian Jews had shown for the Soviet Union, in particular those Jews living in Moldavia and Bessarabia, had compelled the Romanian authorities to take special measures against them. Among which was also the law forbidding to draft Jews in the Romanian army, because one could not rely upon their loyalty. In other words , the Jews were exempted from fighting in the war, they were forbidden to go and die on the front , to die at the turn of the Don or to die fighting for Stalingrad.

In return , they were asked for an increased material contribution to the war expenditures , something that the Jews interpret to this day as a discrimination and an abuse on the part of the Romanian authorities while declaring themselves the victims of an anti-Jewish legislation.

Nota bene: 800.000 Romanians have died in WW2. Among them was not to be found even one of the one million Jews residing in Romania at the time!……..

However , about 300.000 Jews died in the Holocaust organized by the Romanians in Transnistria. At least this is the official thesis upheld by the Jews , but without bringing at least one serious proof concerning:

– the Antonescu Government’s intention to produce a genocide , that is to provoke a massive death of Jews

– the performing of executions en masse or of other events which could have caused the death of such a big number of persons

– In other words, not only the documents proving the production or the intention to produce a genocide, are missing, but the traces of such a carnage, are absent as well..

How terrifying: the corpses of the victims are missing! There is no material trace left behind, of this so called genocide! Not even one credible witness declaration, coming from a genuine witness. No attestation in the Romanian Jewish press or in any document produced by the Jewish Community in 1940-45.

On the contrary, genuine witnesses , involved in the events, like Jagendorf and Grossman, have left behind detailed written accounts, describing a regime of protection granted to the Romanian Jews displaced to Transnistria.

In order to understand the situation which had led to the deportation of the Romanian Jews to

Transnistria, it is necessary to know the following historical context.

In the summer of 1940, the Eastern part of Romania, namely the provinces of Bessarabia and Bukowina, were forcefully and brutally occupied by the Soviet Union, as a consequence of the Molotow-Ribbentrop Pact made in 1939. The Soviet invasion has brought about a great tragedy for the Romanian people living in those regions. Many of them have been assassinated or deported to Siberia. In these regions were living also very numerous Jews.

Unfortunately, the great majority of the Jews have joined the Soviet occupant and have committed violent , criminal attacks against the Romanians, against their Romanian neighbours and colleagues, with an unbelievably wild aggressiveness, which surpassed even the quite well known Russian cruelty.

In June 1941 Romania enters the war against the USSR to free Bessarabia and in a few months it succeeds to chase the Russians away. These Russians were joined by thousands of Jews in their refuge to Russia , especially by Jews who knew themselves to be under the risk to be judged and punished for the crimes they had committed during the 12 months of Russian occupation.

The rest of the Jews who had remained in Bessarabia and Bukowina , were deported to Transnistria for two reasons:

– to be protected from the local people’s fury , from those Romanians’ revolt, who had suffered so much from those Jews who had collaborated with the Russian occupant.

– to reassure the Romanian authorities that the Jews will not be able to undertake acts of sabotaje behind the front . The Jews’ lack of loyalty towards the Romanian state , towards the Romanian people , had been demonstrated to have functioned excessively. Nobody could have trusted any longer the Bessarabian Jews.

Together with these Jews were deported to Transnistria, along with their families, also Jews from other places, Jews who were known to be members of the Communist Party or agents of the Allies.

The Jews who were deported to Transnistria were Jews upon which it was most probable that

the fury and vengefulness of those Romanians would be unleashed , who were coming from Bessarabia and Bucowina , retaliating for how much sufferance the Jews had inculcated upon the Romanian population living there, once the Soviet Union had occupied those two Romanian provinces(June 1940 – June 1941) .Once they were deported to Transnistria, the Jews went from a bad situation to a worse situation, needing now to be protected by the Romanian police from the local Ucrainans who wanted to kill any Jew in sight, after the years of criminal starvation („the Holodomor”) inflicted upon them in 1930-ties.

As it is well known, for this massive extermination by starvation of millions of Ucrainians , were accused the Bolshevic Jews, and this was not without reason.

The Jews don’t hurry to find out the number of Jews killed by the Ucraineans during the German occupation of the Ucraine.The opening of this subject would reveal to the public the criminal role played by the Jewish Soviet commissars in the tragedy inflicted upon the Ucraine in 1930. The role played by those Soviet Jewish commissars was decisive for producing the Holocaust induced upon the Ucrainean people.

After 1990 , Zionist historians have resorted to a complementary lie , in order to obtain a larger number of Jewish victims claiming that the Romanians have killed not only the Jews deported from Romania to Transnistria but that the Romanians have also killed the local Jews , who were Soviet and Ucrainean citizens.

Unfortunately , to the detriment of the Jews discussing the Holocaust, the Jews who supposedly died in Transnistria, have left no traces of their tragedy in discussion.Not even their own corpses. No common graves with these corpses have been discovered. Not even a small one, with 3-4 persons. To this objection – where are the almost 300.000 corpses? – the answers given by the reprezentatives of those who accuse us of these crimes , including those answers given in public debates on the television, answers given in full earnest, those answers claimed that „ the Jewish corpses had been eaten by dogs”!

Other Jews claim that other Jews have had a better „fate”, „their corpses had been eaten by other Jews”, having turned crazy with the hunger which was endemic in the Transnistrian camps.

Thusly, to the question where are the corpses of the Jews killed in Transnistria, about 300.000 corpses, the zionist answer is „the corpses have disappeared because they have been eaten”! Many of them have been eaten by the other Jews who could survive only in this way.The rest of the corpses have been eaten by various animals: dogs , rats, vultures, ravens, wolves, hienas… There was no need left for common graves.

This is their level of seriousness when discussing the accusation of genocide, the gravest accusation which can be brought to a human being, to a people.

Nota bene: the Jews who have engaged in this activity of slandering the Romanian people are few in number, and have a very low intellectual level. Even if they pretend to be historians and specialists , until 1990 they were busy practicing the Communist propaganda, Marxist-Leninist by source, in its essence based upon lies. Having been left without occupation after 1990, they have discovered another lie,on which to cash in and thrive, namely the Holocaust in Romania., They are loosing ground at this time, because of their loss of credibility.They accept no public debate on the subject of the Holocaust , and, helped by corrupt politicians, they try to introduce a regime of terror, of ostracizing their opponent in ideas, producing laws which they have copied from the West, laws which condemn deniers of the Holocaust produced by Nazi Germany.

This subject – the Nazi Holocaust is quasi- unknown to us. I know only that , in spite of the innumerable Hollywood movies made by great regisseurs , this Holocaust is contested by some anonymous engineers. We do not want to have anything to do with this story, to the same extent that Ion Antonescu refused to send Romanian Jews to the Nazi camps.”Each people with its own Jews” told them Marshall Antonescu. This is also our principle: each of us is responsible for the Holocaust that he is accused of!

The greatest mistake that the inventors of the Transnistrian Holocaust in Romania, have made, consists in the fact that for us, the non-existence of this Transnistrian Holocaust is easy to demonstrate. And once the idea of the Transnistrian Holocaust is rejected, many will conclude that, as a reflex gesture they could deny or at least doubt that the Nazi Holocaust , the German Holocaust, has ever existed.This is called , in Romanian, Tu l’as voulu , George Dandin!….It is not our fault if our texts will be useful also to other adversaries of Zionism.

We, being those who deny the Transnistrian Holocaust, don’t need to resort to a technical expertize, based upon laborious engineering knowledge, however insufficiently conclusive like the one about the gaschambers , the Auschwitz or Buchenwald incinerating ovens, might be, etc ..We are in the comfortable situation to deny the capacity of Transnistrian dogs to devour 300.000 Jewish corpses.. It is an easy task for us ! Because one cannot other than notice that the Jews contradict each other , some of them claiming that they were constrained to eat stray dogs to appease their hunger…Others were claiming that , because of their hunger , they were cnstrained to eat anything, the corpses of dead Jews included.

We find it a lot easier to deny the Transnistrian Holocaust than it is for those who deny the existence of the gaschambers or the capacity of the ovens in Ausschwitz to burn millions of corpses. This situation places us against our will, in the avangarde of the negationists. This is a posture which we have not chosen but where the stupidity and the imprudence of Zionists brought us because they accused us of having done something we haven’t done.

God will punish the Jews because they found it hard to show gratitude for the traditional Romanian humanity, which they have enjoyed not only in the times of the European Holocaust. Those Jews who know the truth and who, instead of showing the truth , instead of showing us gratitude so as together , Romanians and Jews , to save from forgetfulness the innumerable ”moving solidarity scenes between Romanians and Jews in the most difficult moments of the Nazi empire in Europe”, those epigones of Filderman and Carmilly Veinberger competed with each other to invent abject scenes , paranoic, odious , veritable infamies , putting to shame the very name of „man” , of „Jew”!

The names of these people, among whom there were not only Jews, are not even worth mentioning in this text.

But the most odious scam that the upholders of a theory claiming the existence of a Transnistrian Holocaust and of a Romanian genocide, stooped to construct, was to destroy , to steal or to hide the documents reflecting the real situation of the Jews in Romania at that time.We are reaching at this point the most scandalous chapter of the diversion called the Romanian Holocaust.

There has existed a rich, active press produced by the Jews in those years. That press , after 1990 , could not be consulted by anybody any longer. Nobody knows where it has been hidden. Until 1990 it had been left in the custody of the Federation of the Jewish Communities of Romania. But since a few good years, the wartime Jewish press and that of the years which have followed upon the war, has been impossible to consult by anybody. And this is so because in the press contemporary to those events , there is no writing to be found telling about a genocide or a Holocaust , that is of tens of thousands of Jews assassinated in Transnistria, on a treadmill.

One cannot discuss a subject of recent history, a subject of such dimensions like a genocide , without having access to documents. And from among the documents, the press contemporary to the events under examination, has a first rank value as an information source. One cannot carry out a study , a report upon the Holocaust in Romania , without researching in the press of those times the echo to such a tragedy, the reports rendering the facts directly , introducing us to the witness accounts given by those victims , or informations given by various other types of reports..Nevertheless, mercenary historians who have produced the well known Elie Wiesel „report” upon this subject, were not in the least disturbed by this fact that they were denied access to the Jewish press contemporary to those events.

In this order of thought, at a certain point, the existence of a Journal was discovered in Paris, written by Wilhelm Filderman himself….What a historical document this is, of inestimable value! This Journal, according to its author’s intentions , was destined to come into the Romanian Academy’s possession, upon the author’s death. But it landed in Tel Aviv because the Mossad stole the manuscript of Wilhelm Filderman’s Journal and nobody is allowed to read it ever since , not even the Jewish „historians” dedicated to the study of the Holocaust. Nota bene, let’s not forget the detail which gives the greatest value possible to this Journal: its author was many long years , the leader of the Jewish Community living in Romania. Not even a person like Filderman can be quoted as a witness to the Jewish sufferance in those years? Is it acceptable to hide the declarations of this witness by means of a terrorist activity exerted by the State of Israel?

Another Zionist roguery . Immediately after the war, in 1945, the Jewish World Congress has acted in the most rational and most correct way possible: it has put together a questionnaire with about one hundred questions, regarding the Jewish sufferance in Romania under Antonescu’s government. The questions were conceived in such a way as for no aspect to be left unregisterd or unconfirmed by history , no aspect describing the painful chapter of the Jewish sufferances endured by the poor Jews during the war. Everything imaginable that could be included in this subject , was frmulated among its questions.

The questionnaire took on the shape of a brochure A5, with 20 pages , called The File of A Jewish Family’s Sufferances. In this way there were collected many tens of thousands of files , a first rate informative material in terms of its authenticity. Because , upon the basis of that material, upon the basis of the honest declarations of hundreds of thousands of Jews , directly implicated in the events , one could not prove the existence of any genocide , of any Holocaust, that whole basic archive was destroyed after 1990.

And the last odious trick we want to mention here: whenever the Zionists are constrained to acqnowledge the fact that Ion Antonescu was correct to the Jews, they claim that when he saw that Hitler was going to loose the war, Antonescu understood that he was going to be made accountable for his acts after the war, in cautious anticipation, he changed also his treatment of the Jews.

There is something true in this idea because indeed, Ion Antonescu was aware of the fact that, the moment peace would be established, he would be drawn to account for his decisions, no matter what the final conclusions of the war might have been. Fact for which, he put together two cases full of documents concerning his government’s politics towards the Jews. These documents, instead of landing in the National Archives, were forcefully confiscated by the Soviets after the war, and held secret. Professor Gheorghe Buzatu , who knew about the existence of these „cases” full of documents , tried to track them down during his Moscow visits. He did not succeed to find out what these documents contained , but he found out where they had landed after 1990 because the State of Israel , taking advantage of the total disorder dominating in the first months upon the collapse of the USSR, had bought them from their temporary custodian. Most probably, the price that was offered for such an acquisition, defeated any possible resistance. The Romanian people are left only with the hope that the Russians have managed to photocopy that treasure of information which the Russians had had no right to embezzle or alienate.

As a matter of fact, those documents are made inaccessible even for the Jewish historians specialized in the Holocaust. Why? Because it is not excluded that at a certain instant in time , one such historian will be overcome by shame, will get pangs of conscience and will reveal the historical truth.. Jean Ancel was only one step away from such an attempt.

The list of the documents destroyed by the Jewish activists claiming there was a Holocaust in Transnistria is a lot longer. We are talking of documents stating clearly that in Romania, in Transnistria, there has never existed a Holocaust. However, the efforts made by the Zionists, even by the State of Israel, to destroy the proofs of our innocence, are, in a sense, meaningless. Because we, Romanians, don’t need any proof for it. According to the rules of the game , it is not our duty , the duty of the Romanians , of the accused, to demonstrate that we have not killed 270.000 Jews but it is the obligation of the accusers to bring convincing arguments in order to uphold their accusations. Something that has not happened , to this day.

.

I couldn’t demonstrate, without a certain difficulty, that I didn’t kill JFKennedy, if someone were to accuse me of being his assassin. I would find it hard to prove that on that day I was not in Dallas. I cannot prove that I was in another part of the world. So I shall use an eternal juridical principle and I shall ask my accuser to prove it himself that I was in that place , in Dallas, on that day.

Basing myself upon this same principle, I shall ask my accuser to present us the proofs, to bring us their serious arguments which should demonstrate the indubitable reality of the Holocaust in Romania and the implicit Romanian people’s guilt resulting from it.

Ok, they were very skilled at destroying the proofs of our innocence! But this is not enough. Above all, they will have to bring the proofs demonstrating our culpability.

However, they came so far only with accusations , repeated for thousands of times over and over again in a mass-media which they control entirely.All they do is accuse and that’s it.They refuse any public confrontation of arguments and proofs. Because we have the innumerable proofs for their destroying and hiding of documents which disincriminate us. Documents which prove our guiltlessness! Proves for genuine crimes perpetrated today, in these times.Because there is no greater crime than to accuse someone of having committed a crime, someone about whom you know very well, to be innocent.

Let’s be clearly understood: the crimes that the Jews attribute to us, are fading , they look like little childish misdeeds as compared to the crimes perpetrated by Zionist Jews , which bring false accusations to the Romanians and do their best to hide the fact that the Romanians saved them in hard times, that the Romanians gave them a helping hand, very often risking a lot by doing so.

In short, those Jews who accuse us of genocide , without having a serious proof for it, we counter-accuse of committing perjury, of obstructing justice by obstructing the historical truth. And we have proofs for this, by the thousands! It’s true, they are not as many as the number of victims made among the Romanian people by the Zionist lies.

***

To conclude, we must answer a key question : what is it that could explain this aberrant behaviour , so unusual for human nature? What has determined the Jews – let’s say , some Jews – to deviate so dramatically from the morality of their own identity? From the principles illustrated along histroy, by other Jews, by very numerous Jews?

Those who have commented upon this question, have offered several explanations. Explanations, not justifications! One of them is never missing in any serious commentary on the Romanian – Jewish disputes. This is the so called ISRAEL IN ROMANIA project!

Recently , one of the Holocaust commentators claimed that the Romanian modern and contemporary history cannot be separated from Romanian anti-Semitism.

This is very true! But only partially true! Because we also have to mention the cause of this anti-semitism: the intention and the endeavour of world Jewry to build a Jewish state on Romania’s territory. This intention has begun to be manifested after 1829 when it has started to produce social and political events ,

Since 1829 to this day , the project Israel in Romania has brought about various historical events, some of them , major events, and in each case the Romanian people were their victims. The last time this happened, was in December 1989, whereupon the „revolution” and the „transition” years which have followed, performed Romania’s change of status, namely, from the status of a free state, Romania changed its status to that of a colony of the State of Israel, on the point of being fully accomplished nowadays.

We shall come back to this subject in our future writings, as it is the most painful subject in Romania’s modern history..

Ion Coja

Written in the name of The Anti-Wiesel Commission

15 August 2015

Top of Form

Scris de **Admin** Joi Sept 06, 2018 6:34 pm

" Și noi, evreii, suntem și rămânem recunoscători poporului român"

Holocaustul în România - o minciună riscantă pentru sioniști

Când au decis să-i ceară liderilor să acuze România de participarea la Holocaust împotriva poporului lor, evreii speculanți ilicit au luat o decizie greșită și extrem de riscantă. Făcând acest lucru, ei s-au pus în dezacord nu numai cu faptele existente și cu documentele existente, ci și cu declarațiile celor mai importanți evrei care trăiau în România, în acei ani: 1940-44. Acuzația românească de Holocaust a fost pronunțată în mod specific la începutul anilor 1990. Până atunci, opinia general dominantă fusese formulată de Wilhelm Filderman și de Moshe Carmilly Weinberger, și anume că România era o "oază" a păcii și mântuirii pentru evrei, în vremurile naziste ". (Am citat-o pe Randolph Braham ...).

Wilhelm Filderman, considerat în acele vremuri "cel mai important evreu din Europa", a fost liderul evreilor români până în 1945. El a declarat în fața Curții de Justiție de la Geneva din 1955 că:

" În timpul dominației lui Hitler în Europa, am fost în strânsă legătură cu mareșalul Antonescu. El a făcut tot ce putea pentru a atenua soarta evreilor expuși persecuției germane naziste. Trebuie să subliniez faptul că poporul român nu este antisemit și că vestigiile pe care le-au suferit evreii în România au fost operațiunile naziștilor germani.

Am asistat la unele scene de solidaritate între români și evrei în momente de presiune critică venită din Imperiul nazist din Europa.

Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste care impunea măsuri severe împotriva evreilor. Aș dori să vă reamintesc doar următoarele două exemple:

- Datorită intervenției energetice a mareșalului, a fost oprită deportarea a circa 20.000 de evrei din Bukowina. El a dat pașapoarte goale evreilor proveniți din Ungaria, a căror viață a fost pusă în pericol de teroarea nazistă.

- datorită politicii sale, bunurile și proprietățile evreilor au fost ținute sub regimul administrației tranzitorii, care, prin impresia creată că au fost date altor popoare, îi menține, de fapt, pentru a fi returnate proprietarului , la momentul potrivit.

Menționez aceste aspecte pentru a sublinia faptul că poporul român, în măsura în care a avut, chiar și într-o manieră limitată, controlul propriei sale țări, a demonstrat sentimente de umanitate și moderare politică ".

Wilhelm Filderman a luat această poziție de mai multe ori, fie în formă scrisă, fie în cadrul diferitelor conferințe pe care le-a dat.

Univocal este și poziția lui Moshe Carmilly Weinberger, fostul rabin șef al orașului Cluj, oraș aflat în acele zile (1940-1944) sub administrația ungară:

.

" Într-un moment în care lumea se uita, neatinsă de vederea distrugerii evreilor europeni, România a rămas deschisă pentru refugiații evrei și era gata să-i deschidă porturile. Iudeii au pierdut 6 milioane de membri ai săi;lumea și-a pierdut umanitatea, precum și dragostea creștină pentru următorul. Pe de altă parte, poporul român a încercat să-și salveze credința în umanitate. Și noi, evreii, suntem și rămânem recunoscători poporului român pentru acest fapt ".

Rabinul Moshe Carmilly a avut șansa să știe direct soarta evreilor din Transilvania, unii dintre ei trăind sub administrația din Budapesta, regimul Horthy, ceilalți care trăiau sub administrația de la București și guvernarea mareșalului Ion Antonescu.

Explicat și deschis, Ion Antonescu a refuzat să permită deportarea evreilor români la Auschwitz și la alte tabere de concentrare naziste. În timp ce guvernul maghiar a deportat în Auschwitz câteva sute de mii de evrei.

Aceleași afirmații pozitive se găsesc în mărturiile lui Alexander Shafran, Șeful Rabin al României în acei ani, în scrierile scrise ale scriitorilor evrei precum Marius Mircu, Vassili Grossman, Mina-Grunberg, Siegfrid Jagendorf, liederul evreilor deportați Transnistria.

De ce atâta minciună? Israel în România.

Propaganda sionistă antiromaniană susține că au existat trei momente în care antisemitismul românesc a dobândit forme și dimensiuni criminale:

- în timpul Pogromului din București, în ianuarie 1941, când au fost înregistrate 126 de victime, inclusiv evreii bine cunoscuți "uciși" în Casa de sacrificare din București. Autorii acestui pogrom sunt considerați legionari.

Sa dovedit totuși că, în realitate, așa-zisa "rebeliune" a fost o deviere înființată de evreii Partidului Comunist, susținută de Moscova, pentru a discredita legionarii și a le îndepărta de conducerea țării.

- pogromul Iași din iunie 1941. De data aceasta au existat victime reale, și anume evrei care au fost uciși ca o pedeapsă pentru colaborarea lor cu inamicul sovietic din primele ore ale războiului. Au existat două categorii de evrei pedepsiți pentru faptele lor de trădare: evreii au fost arestați de poliția românească din Iași și evreii au fost arestați de poliția militară germană din Iași. Evreii arestați de poliția românească au fost judecați și condamnați la închisoare, iar în august 1944, toți au fost eliberați. Repet: toți evreii arestați de poliția românească la Iași, în iunie 1941, trăiau în august 1944 și au fost eliberați. Victimele erau doar printre evreii arestați de poliția militară germană. După război au existat două încercări referitoare la pogromul de la Iași: unul în Haifa, celălalt în Cernăuți. Cu același rezultat: identificarea și condamnarea oamenilor vinovați. Nu era român printre ei. Doar oameni militari germani au fost acolo.

Evreul Minei Grunberg a scris în 1971 o carte, ca o concluzie la o cercetare istorică, potrivit căreia a aflat că numărul victimelor evreiești din Iași a fost de aproximativ 500 ... După 1990, rabinul Moses Rosen a "corectat" acest număr și a stabilit că au fost peste 10.000 de morți. Aceste cadavre nu au fost descoperite până astăzi.

Pogromul de la Iași a fost real, chiar dacă după 1990 au crescut numărul victimelor.

Dar nu este mai puțin adevărat că diferiți evrei au încălcat legile războiului și, prin urmare, s-au expus unui risc major. Este foarte probabil ca, din cauza gestului neloial al unor evrei nebuni, alții, mai ales evreii nevinovați, trebuiau să plătească pentru aceste nelegiuiri. Dar aceasta este încă o altă problemă.

La 21 iunie 1941, România a intrat în războiul împotriva Uniunii Sovietice, pentru eliberarea Basarabiei, teritoriul românesc care a fost jefuit de Rusia în 1940.

În acest război, România sa confruntat cu o problemă "evreiască", în sine rușinoasă pentru evreii din țara noastră: din cei aproximativ 1 milion de evrei care trăiesc în România, majoritatea nu și-au ascuns atașamentul față de Moscova și comunism. Iar mii de evrei români au conspirat sau au luptat literal împotriva României, o țară în care locuiau de mai multe generații.

Atasamentul pe care mulți evrei români l-au arătat pentru Uniunea Sovietică, în special acei evrei care trăiau în Moldova și Basarabia, au obligat autoritățile române să ia măsuri speciale împotriva lor. Printre acestea se număra și legea care interzicea proiectarea evreilor în armata română, pentru că nu se putea baza pe loialitatea lor. Cu alte cuvinte, evreii au fost scutiți de luptă în război, li sa interzis să meargă și să moară pe front, să moară la rândul lui Don sau să moară lupta pentru Stalingrad.

În schimb, li sa cerut o contribuție materială sporită la cheltuielile de război, ceea ce evreii interpretează până în prezent ca o discriminare și un abuz din partea autorităților române, în timp ce se declarau victime ale unei legislații antievreiești.

Nota bene: 800.000 de români au murit în timpul celui de-al doilea război mondial. Printre ei nu se găsea nici unul dintre cei un milion de evrei care locuiau în România la acea dată!

Cu toate acestea, aproximativ 300.000 de evrei au murit în Holocaustul organizat de românii din Transnistria. Cel puțin aceasta este teza oficială susținută de evrei, dar fără a aduce cel puțin o dovadă serioasă cu privire la:

- intenția guvernului Antonescu de a produce un genocid, adică să provoace o moarte masivă a evreilor

- executarea în masă a execuțiilor sau a altor evenimente care ar fi putut cauza moartea unui număr atât de mare de persoane

- Cu alte cuvinte, lipsesc doar documentele care dovedesc producția sau intenția de a produce un genocid, dar lipsesc și urmele unui astfel de masacru.

Cât de terifiant: lipsesc cadavrele victimelor! Nu există nici o urmă de material rămasă în urma acestui așa numit genocid! Nici măcar o declarație de mărturie credibilă, provenind dintr-un adevărat martor. Nici o atestare în presa evreiască românească sau în vreun document emis de comunitatea evreiască în anii 1940-1945.

Dimpotrivă, martori adevărați, implicați în evenimente, precum Jagendorf și Grossman, au lăsat în urmă o evidență detaliată, descriind un regim de protecție acordat evreilor români strămutate în Transnistria.

Pentru a înțelege situația care a dus la deportarea evreilor români la

Transnistria, este necesar să cunoaștem următorul context istoric.

În vara anului 1940, partea estică a României, și anume provinciile Basarabia și Bukowina, au fost ocupate forțat și brutal de Uniunea Sovietică, ca o consecință a Pactului Molotow-Ribbentrop din 1939. Invazia sovietică a adus o o mare tragedie pentru poporul român care trăiește în acele regiuni. Mulți dintre aceștia au fost asasinați sau deportați în Siberia. În aceste regiuni trăiau și numeroși evrei.

Din nefericire, marea majoritate a evreilor s-au alăturat ocupantului sovietic și au comis atacuri violente, criminale împotriva românilor, împotriva vecinilor și colegilor lor români, cu o agresivitate sălbatică incredibilă, care depășea chiar și cruzimea rusească destul de bine cunoscută.

În iunie 1941, România intră în războiul împotriva URSS pentru a elibera Basarabia și în câteva luni reușește să-i alunge pe ruși. Acești ruși s-au alăturat de mii de evrei în refugiul lor în Rusia, în special de către evreii care s-au confruntat cu riscul de a fi judecați și pedepsiți pentru crimele comise în timpul celor 12 luni de ocupație rusească.

Restul evreilor care au rămas în Basarabia și Bukowina au fost deportați în Transnistria din două motive:

- să fie protejat de furia localnicilor, de revolta românilor care sufereau atât de mult de acei evrei care colaboraseră cu ocupanul rus.

- pentru a reasigura autoritatile romane ca evreii nu vor putea face acte de sabotaje in spatele frontului. Lipsa loialității evreilor față de statul român, față de poporul român, sa dovedit a fi funcționat excesiv. Nimeni nu mai putea avea încredere în evreii basarabeeni.

Împreună cu acești evrei au fost deportați în Transnistria, împreună cu familiile lor, și evrei din alte locuri, evrei care erau cunoscuți ca membri ai Partidului Comunist sau agenți ai aliaților.

Evreii care au fost deportați în regiunea transnistreană au fost evrei pe care era cel mai probabil

furia și răzvrătirea acelor români ar fi fost dezlănțuite, care veniseră din Basarabia și Bucowina, răzvrătindu-se pentru cât de mult sufereau evreii de populația românească care trăia acolo, odată ce Uniunea Sovietică ocupase cele două provincii românești (iunie 1940 - iunie 1941). Odată ce au fost deportați în Transnistria, evreii au trecut dintr-o situație proastă într-o situație mai gravă, nevoiți acum să fie protejați de poliția românească de către ucrainenii locali care voiau să omoare vreun evreu la vedere, după ani de foamete criminale ("Holodomorul") le-a provocat în 1930.

După cum se știe, pentru această exterminare masivă prin înfometarea a milioane de ucrainieni, au fost acuzați evreii bolșevici, iar acest lucru nu a fost fără motiv.

Evreii nu se grăbesc să afle numărul evreilor uciși de ucrainieni în timpul ocupației germane a Ucrainei. Deschiderea acestui subiect ar dezvălui publicului rolul criminal jucat de comisarii sovietici evrei în tragedia provocată de Ucraina în 1930. Rolul jucat de acei comisari evrei sovietici a fost decisiv pentru producerea Holocaustului indus de poporul Ucrainei.

După 1990, istoricii sioniști au recurs la o minciună complementară pentru a obține un număr mai mare de victime evreiești susținând că românii au ucis nu numai evreii deportați din România în Transnistria, ci și faptul că românii au ucis și evreii locali, Cetățeni sovietici și ucraineni.

Din nefericire, în detrimentul evreilor care discută Holocaustul, evreii care se presupune că au murit în Transnistria nu au lăsat nici o urmă de tragedie în discuție. Nici chiar cadavrele lor. Nu s-au descoperit morminte comune cu aceste cadavre. Nici măcar unul mic, cu 3-4 persoane. La această obiecție - unde sunt aproape 300.000 de cadavre? - răspunsurile date de reprezentanții celor care ne acuză de aceste infracțiuni, inclusiv răspunsurile date în dezbaterile publice la televiziune, au răspuns cu toată seriozitatea, aceste răspunsuri au susținut că "cadavrele evreiești au fost mâncate de câini"!

Alți evrei susțin că alți evrei au avut o "soră" mai bună, "cadavrele lor au fost mâncate de alți evrei", după ce s-au înnebunit de foamea care era endemică în lagărele transnistrene.

Astfel, la întrebarea unde sunt cadavrele evreilor uciși în Transnistria, aproximativ 300.000 de cadavre, răspunsul zionist este "cadavrele au dispărut pentru că au fost mâncate"! Mulți dintre ei au fost mâncați de ceilalți evrei care puteau supraviețui numai în acest fel. Restul cadavrelor au fost mâncate de diverse animale: câini, șobolani, vulturi, corbi, lupi, hienas ... Nu a mai fost nevoie de morminte comune .

Acesta este nivelul lor de seriozitate atunci când se discută acuzația de genocid, cea mai gravă acuzație care poate fi adusă la om, la un popor.

Nota bene: evreii care s-au angajat în această activitate de defăimare a poporului român sunt puțini în număr și au un nivel intelectual foarte scăzut. Chiar dacă pretind că sunt istorici și specialiști, până în 1990 au fost ocupați cu propagandă comunistă, marxist-leninistă, în esența sa, bazată pe minciuni. După ce au rămas fără ocupație după 1990, au descoperit o altă minciună, pe care să-l poată câștiga și să prospere, și anume Holocaustul în România. În acest moment pierd teren, din cauza pierderii credibilității. Nu acceptă nici o dezbatere publică despre subiectul Holocaustului și, ajutat de politicieni corupți, încearcă să introducă un regim de teroare, să-și ostraleze oponentul în idei, să producă legi pe care le-au copiat din Occident, legi care condamnă denierii Holocaustului produs de Germania nazistă .

Acest subiect - Holocaustul nazist este necunoscut pentru noi. Știu doar că, în ciuda nenumăratelor filme de la Hollywood făcute de marii regizori, acest Holocaust este contestat de unii ingineri anonimi. Nu vrem să avem nimic de-a face cu această poveste, în aceeași măsură în care Ion Antonescu a refuzat să trimită evreii români în lagărele naziste. "Fiecare popor cu proprii evrei" le-a spus Marshall Antonescu. Acesta este și principiul nostru: fiecare dintre noi este responsabil pentru Holocaustul de care este acuzat!

Cea mai mare greșeală pe care au făcut-o inventatorii Holocaustului transnistrean în România constă în faptul că, pentru noi, neînsuflețirea acestui Holocaust transnistrean este ușor de demonstrat. Odată ce ideea Holocaustului transnistrean este respinsă, mulți vor concluziona că, ca un gest reflex, ar putea să nege sau măcar să se îndoiască de faptul că Holocaustul german, Holocaustul german, a existat vreodată. Acest lucru este numit în limba română, ca voulu, George Dandin! ... Nu este vina noastră dacă textele noastre vor fi utile și altor adversari ai sionismului.

Noi, fiind aceia care neagă Holocaustul transnistrean, nu trebuie să recurgă la o expertiză tehnică, bazată pe cunoștințe inginerice laborioase, oricât de insuficient de convingătoare ar fi cea referitoare la camerele de gazare, cuptoarele de incinerare Auschwitz sau Buchenwald, etc. Suntem în situația confortabilă de a neagă capacitatea câinilor din Transnistria de a mistui 300.000 de cadavre evreiești. Este o sarcină ușoară pentru noi! Deoarece nu se poate observa că evreii se contrazic între ei, unii dintre ei susținând că erau constrânși să mănânce câini vagabonzi pentru a-și potoli foamea ... Alții pretindeau că, datorită foamei lor, ei erau chemați să mănânce nimic, cadavrele au inclus evreii morți.

Considerăm că este mult mai ușor să negem Holocaustul transnistrean decât pentru cei care neagă existența camerelor de gaze sau capacitatea cuptoarelor din Ausschwitz de a arde milioane de cadavre. Această situație ne pune împotriva voinței noastre, în avangarda negaționiștilor. Aceasta este o poziție pe care nu am ales-o, dar în care prostia și imprudența sioniștilor ne-au adus pentru că ne-au acuzat că am făcut ceva ce nu am făcut-o.

Dumnezeu va pedepsi evreii pentru că le-a fost greu să arate recunoștință pentru umanitatea tradițională românească, pe care le-au bucurat nu numai în perioada Holocaustului european. Acei evrei care cunosc adevărul și care, în loc de a arăta adevărul, în loc să ne aducă recunoștință atât Românilor, cât și evreilor, pentru a salva de la uitare nenumăratele "scene de solidaritate între români și evrei în momentele cele mai dificile ale naziștilor imperiu în Europa ", epigonele lui Filderman și Carmilly Veinberger s-au luptat unul cu celălalt pentru a inventa scene abject, infamii paranoice, odioase, veritabile, care puneau în rușine chiar numele de" om ", de" evreu "!

Numele acestor oameni, printre care nu numai evrei, nu merită nici măcar să menționăm acest text.

Dar cea mai odiosă înșelătorie pe care susținătorii unei teorii care pretinde existența unui Holocaust Transnistrean și a unui genocid românesc, care s-au înclinat să construiască, a fost să distrugă, să fure sau să ascundă documentele care reflectă situația reală a evreilor din România la acea dată Timpul ajungem la acest moment cel mai scandalos capitol al diversității numit Holocaustul românesc.

Există o presă bogată și activă produsă de evrei în acei ani. Această presă, după 1990, nu mai putea fi consultată de nimeni. Nimeni nu știe unde a fost ascuns. Până în 1990 a fost lăsată în custodia Federației Comunităților Evreiești din România. Dar, deoarece câțiva ani buni, presa evreiască din timpul războiului și cea a anilor care au urmat războiului, a fost imposibil să se consulte de nimeni. Și acest lucru se datorează faptului că în presa contemporană acelor evenimente, nu există nici o scriere care să se găsească despre un genocid sau un Holocaust, adică zeci de mii de evrei asasinați în Transnistria, pe un treadmill.

Nu se poate discuta un subiect de istorie recentă, un subiect de dimensiuni asemănătoare genocidului, fără a avea acces la documente. Și printre documente, presa contemporană evenimentelor examinate, are o valoare de prim rang ca sursă de informare. Nu se poate realiza un studiu, un raport asupra Holocaustului în România, fără a cerceta în presa acelor vremuri ecoul unei astfel de tragedii, rapoartele care fac faptele în mod direct, introducându-ne la conturile martorilor date de acele victime sau informații date de diverse alte tipuri de rapoarte. Cu toate acestea, istoricii mercenari care au produs binecunoscutul "raport" al lui Elie Wiesel pe această temă, nu au fost cel puțin deranjați de faptul că li sa refuzat accesul la presa evreiască contemporană acelor evenimente .

În acest mod de gândire, într-un anumit moment, existența unui Jurnal a fost descoperită la Paris, scrisă de Wilhelm Filderman însuși ... .Ce este un document istoric, de o valoare inestimabilă! Acest jurnal, conform intențiilor autorului, a fost destinat să intre în posesia Academiei Române, după moartea autorului. Dar a aterizat în Tel Aviv pentru că Mossad a furat manuscrisul Jurnalului lui Wilhelm Filderman și nimănui nu i se permite să o citească de atunci nici măcar "istoricii" evrei, dedicați studiului Holocaustului. Nota bene, să nu uităm detaliile care dau cea mai mare valoare posibilă acestui Jurnal: autorul său a fost mulți ani lungi, liderul comunității evreiești care trăiește în România. Nici măcar o persoană ca Filderman nu poate fi citată ca martor al suferinței evreiești în acei ani? Este acceptabil să se ascundă declarațiile acestui martor prin intermediul unei activități teroriste exercitate de statul Israel?

O altă rogieră sionistă. Imediat după război, în 1945, Congresul Mondial Evreiesc a acționat în modul cel mai rațional și cel mai corect: a pus la punct un chestionar cu aproximativ o sută de întrebări privind suferința evreiască din România sub guvernarea lui Antonescu. Întrebările au fost concepute astfel încât nici un aspect să nu fie lăsat neregistat sau neconfirmat de istorie, niciun aspect care să nu descrie capitolul dureros al suferințelor evreiești îndreptate de evreii săraci în timpul războiului. Tot ceea ce poate fi imaginat în acest subiect a fost formulat printre întrebările sale.

Chestionarul a luat forma unei broșuri A5, cu 20 de pagini, numită Suferințele Familiei Evreiești. În acest fel au fost colectate multe zeci de mii de dosare, un material informativ de primă mărime în termeni de autenticitate.Deoarece, pe baza acestui material, pe baza declarațiilor oneste ale sutelor de mii de evrei, implicați direct în evenimente, nu se putea dovedi existența vreunui genocid, a oricărui Holocaust, acea arhivă de bază a fost distrusă după 1990.

Iar ultimul truc odios pe care vrem să-l menționăm aici: ori de câte ori sioniștii sunt constrânși să recunoască faptul că Ion Antonescu era corect față de evrei, ei pretind că atunci când a văzut că Hitler avea să piardă războiul, Antonescu a înțeles că merge pentru a fi asumat răspunderea pentru faptele sale după război, în anticiparea prudentă, a schimbat și tratamentul său față de evrei.

Există ceva adevărat în această idee deoarece, într-adevăr, Ion Antonescu era conștient de faptul că, în momentul în care se va instaura pacea, el ar fi fost atras să ia în considerare deciziile sale, indiferent de concluziile finale ale războiului. De fapt, el a pus laolaltă două cazuri pline de documente referitoare la politica guvernului său față de evrei. Aceste documente, în loc de aterizare în Arhivele Naționale, au fost confiscate cu forța de către sovietici după război și au fost ținute secrete. Profesorul Gheorghe Buzatu, care știa despre existența acestor "cazuri" pline de documente, a încercat să le urmărească în timpul vizitelor la Moscova. El nu a reușit să afle ce conține aceste documente, dar a aflat de unde au aterizat după 1990, deoarece statul Israel, profitând de totalul tulburărilor dominante în primele luni de la prăbușirea URSS, le-a cumpărat de la custodia lor temporară. Cel mai probabil, prețul care a fost oferit pentru o astfel de achiziție, a învins orice posibilă rezistență. Poporul român este lăsat doar cu speranța că rușii au reușit să copieze această comoară a informațiilor pe care rușii nu aveau dreptul să o înșele sau să o înstrăineze.

De fapt, aceste documente sunt făcute inaccesibile chiar și pentru istoricii evrei specializați în Holocaust. De ce?Pentru că nu este exclus faptul că la un moment dat, un astfel de istoric va fi depășit de rușine, va avea dureri de conștiință și va dezvălui adevărul istoric. Jean Ancel a fost la doar un pas distanță de o astfel de încercare.

Lista documentelor distruse de activiștii evrei care susțineau că a existat un Holocaust în Transnistria este mult mai lungă. Vorbim de documente care afirmă clar că în România, în Transnistria, nu a existat niciodată un Holocaust.Cu toate acestea, eforturile făcute de sioniști, chiar de statul Israel, de a distruge dovezile nevinovăției noastre, sunt, într-un sens, lipsite de sens. Pentru că noi, românii, nu avem nevoie de nici o dovadă. Conform regulilor jocului, nu este datoria noastră, datoria românilor, a acuzatului, să demonstrăm că nu am ucis 270.000 de evrei, dar obligația acuzatorilor de a aduce argumente convingătoare pentru a-și susține acuzații. Ceva ce nu sa întâmplat până în prezent.

.

Nu am putut demonstra, fără o anumită dificultate, că nu l-am ucis pe JFKennedy, dacă cineva mă acuza că sunt asasinul lui. Mi-ar fi greu să demonstrez că în acea zi nu eram în Dallas. Nu pot dovedi că eram într-o altă parte a lumii. Așadar, voi folosi un principiu juridic etern și îl voi cere pe acuzatorul meu să-mi dovedească faptul că eram în acel loc, în Dallas, în acea zi.

Bazându-mă pe același principiu, îl voi invita pe acuzatorul meu să ne prezinte dovezile, să ne aducă argumentele serioase care ar trebui să demonstreze realitatea indubitabilă a Holocaustului în România și vinovăția implicită a poporului român care rezultă din el.

Bine, au fost foarte pricepuți să distrugă dovada nevinovăției noastre! Dar acest lucru nu este suficient. Mai presus de toate, vor trebui să aducă dovezile care demonstrează culpa noastră.

Cu toate acestea, ele au venit până acum doar cu acuzații, repetate de mii de ori de mai multe ori într-un mass-media pe care o controlează în totalitate. Tot ce fac ei sunt acuzați și asta e. Ei refuză orice confruntare publică a argumentelor și dovezilor. Pentru că avem nenumărate dovezi pentru distrugerea și ascunderea documentelor care ne dezincrimină. Documente care ne dovedesc nevinovatia! Se dovedește că există crime grave comise astăzi, în aceste vremuri. Pentru că nu există o crimă mai mare decât a acuza pe cineva că a comis o crimă, pe cineva despre care știi foarte bine, să fii nevinovat.

Să înțelegem în mod clar: crimele pe care i le atribuie evreii seamănă cu mici delicte copilărești în comparație cu crimele comise de evreii sioniști, care aduc acuzații false românilor și fac tot posibilul să ascundă faptul că Românii i-au salvat în vremuri grele, că românii i-au dat o mână de ajutor, riscă foarte mult să facă acest lucru.

Pe scurt, acei evrei care ne acuză de genocid, fără a avea o dovadă serioasă pentru acest lucru, contra-acuzăm de săvârșirea de sperjur, de obstrucționare a justiției prin obstrucționarea adevărului istoric. Și avem dovezi pentru asta, de mii de oameni! E adevărat, nu sunt atât de mulți ca numărul victimelor făcute de poporul român de minciunile sioniste.

***

În concluzie, trebuie să răspundem la o întrebare cheie: ce anume ar putea explica acest comportament aberant, atât de neobișnuit pentru natura umană? Ce a determinat pe evrei - să spunem, unii evrei - să se abată atât de dramatic de la moralitatea propriei identități? De la principiile ilustrate de-a lungul istoriei, de alți evrei, de numeroși evrei?

Cei care au comentat această întrebare au oferit mai multe explicații. Explicații, nu justificări! Unul dintre ei nu lipsește niciodată în nici un comentariu serios asupra disputelor româno-evreiești. Acesta este așa-numitul proiect ISRAEL IN ROMANIA!

Recent, unul dintre comentatorii Holocaustului a susținut că istoria modernă și contemporană românească nu poate fi separată de antisemitismul românesc.

Acest lucru este foarte adevărat! Dar numai parțial adevărat! Pentru că trebuie să menționăm și cauza acestui antisemitism: intenția și efortul evreilor din lume de a construi un stat evreu pe teritoriul României. Această intenție a început să se manifeste după 1829, când a început să producă evenimente sociale și politice,

Din 1829 până în prezent, proiectul Israel în România a adus diverse evenimente istorice, unele dintre ele, evenimente majore și, în fiecare caz, poporul român a fost victima lor. Ultima dată când sa întâmplat acest lucru, a fost în decembrie 1989, după care anii "revoluției" și "tranziției" care au urmat, au făcut schimbarea statutului României, și anume statutul de stat liber, România și-a schimbat statutul de stat colonie a Statului Israel, pe punctul de a fi pe deplin realizată în zilele noastre.

Vom reveni la acest subiect în scrierile noastre viitoare, deoarece este cel mai dureros subiect din istoria modernă a României ..

Ion Coja

Scrisă în numele Comisiei Anti-Wiesel

15 august 2015

„And we, the Jews, are and remain grateful to the Romanian people”

„And we, the Jews, are and remain grateful to the Romanian people”

" Și noi, evreii, suntem și rămânem recunoscători poporului român" Holocaustul în România - o minciună riscantă pentru sioniști