„Serviciile au subordonat fiscul şi justiţia, au decis cine trebuie să moară şi cine să trăiască” Micul Pentagon. Casa de nebuni (43)

Scris de **Admin** Vin Mar 15, 2019 1:52 am

https://www.gandul.info/puterea-gandului/serviciile-au-subordonat-fiscul-si-justitia-au-decis-cine-trebuie-sa-moara-si-cine-sa-traiasca-17913326

Se apropiau alegerile şi cele trei principale tabere aflate în conflict ideologic dispuneau de unelte disproporţionate de propagandă. Conducerea spitalului avea la dispoziţie postul Demenţial TV. Mai departe, liderii Dan şi Dacian mizau pe reţeaua Madbook, în timp ce apropiaţii grupării Klaus-Ludovic încropiseră televiziunea Sănătatea TV. Emiteau clandestin dintr-un studio aflat pe acoperişul spitalului, într-o criptă din cimitir. Ca să urmărească emisiunea preferată simpatizanţii Statului Paralel îşi făcuseră antene speciale din două furculiţe furate de la cantină şi o pereche de chiloţi de damă mărimea 42. Le scoseseră afară, la geam, aşa că pentru orice observator neavizat era uşor să-şi dea seama în care dintre saloane se aflau prietenii lui Klaus.Personal, nu agream niciunul dintre posturile TV. Mi se păreau la fel de nocive pentru echilibrul psihic (şi aşa fragil) al oricărui telespectator. Ambele angajaseră comentatori fără scrupule, dispuşi să încalce nu doar reguli elementare de etică profesională, dar şi propriile principii (în cazul, fericit, în care le-ar fi avut vreodată). Propaganda mincinoasă devenise cutumă, nicidecum excepţie. Scopul final era unul singur: preluarea conducerii spitalului cu orice preţ.

Ca să dea aparenţa unei normalităţi, a unui echilibru, preşedintele Liviu acceptase tacit să emită şi postul Sănătatea TV, deşi îi stătea în puteri să-l închidă în doi timpi şi trei mişcări. Pentru şeful Micului Pentagon era benefic ca duşmanul să se exprime liber. Să fie văzut în carne şi oase. Să atace sub centură şi să-şi dea arama pe faţă. Doar aşa îi putea ţine în priză şi mobiliza pe proprii simpatizanţi – arătându-le cât de pervers, cinic şi nemilos era inamicul.

Existau pacienţi care se uitau, non-stop, la acelaşi post TV. Ca atare, nu aflau decât o singură faţetă a adevărului, cea mai apropiată de convingerile lor. Iar faţeta aia era, în plus, mult distorsionată. Talk-show-urile deveneau, inevitabil, anoste, foarte plictisitoare în lipsa unor opinii contrare celor lansate de invitaţi.

Ideea preşedintelui Liviu de a organiza, în premieră, o dezbatere la care să participe moderatori de la ambele televiziuni fusese primită cu entuziasm. Urma ca eu să prezint mega-show-ul aparent imposibil de realizat, dar extrem de incitant pentru pacienţii Micului Pentagon.

Pe un teren neutru, studioul TV înfiripat în doar 24 de ore era supraaglomerat. Din partea Demenţial TV veniseră comentatorii Mihai şi Mugur, în timp ce Sănătatea TV miza pe carisma lui Rareş şi prezenţa de spirit a Denisei. În gradene luaseră loc invitaţii: preşedintele Liviu, Viorica, dr. Tudorel, dr. Carmen, asistenta Olguţa, dr. Darius, pacienţii Klaus, Ludovic, Dan, Dacian, Cosette, Traian şi Victor.

După calupul de publicitate, regizorul de emisie îmi suflă în căşti că a venit momentul să intru în direct.

O fac cu aplomb:

― Stimaţi doctori, dragi pacienţi, astăzi avem o emisiune specială. Am reuşit să aducem în acelaşi studio două tabere care, deşi nu o recunosc explicit, se duşmănesc de moarte. Vrem să aflăm ce anume îi desparte şi dacă există o mică şansă de reconciliere în interesul general al spitalului nostru. Conform tragerii la sorţi, primul cuvânt îl au invitaţii de la Demenţial TV. Mihai, Mugur, vă rog.

Discret, îi trag un cot lui Mugur, care se aplecase sub masă cu un singur scop: să se uite sub fusta Denisei. Până se dezmeticeşte, intervine colegul său, Mihai.

― Din punctul nostru de vedere, problema este simplă. Cu sprijinul diplomaţiei occidentale şi al unor servicii secrete din afară s-a dorit îngenuncherea mediului privat autohton, eliminarea magnaţilor locali pentru a li se face loc mafioţilor cu gulere albe din multinaţionale. S-a trecut la înlocuirea doctorilor patrioţi cu cei vânduţi intereselor străine...

Din gradene, Victor huiduie copios. Se ridică şi face semne obscene.

Mugur îl apostrofează:

― Apropo, Victore, şi tu ai pus umărul la statul poliţienesc. Nu degeaba eşti pacient acoperit. După ce-ai furat cot la cot cu Sebi, te-au şantajat serviciile, aşa că le-ai trimis pe capul amicului tău, ca să-i facă de petrecanie... Şi lui, şi altor patrioţi.

În replică, Victor îi aruncă două roşii în plină figură. Intervin ca să calmez spiritele. Ratingul emisiunii doboară toate recordurile. Denise a intrat şi ea sub masă, vrea să regleze conturile cu Mugur. O aud cum ţipă.

― Dacă îmi permiteţi şi mie, îndrăzneşte Rareş, cumva timorat. Aceşti mercenari de la Demenţial TV sunt plătiţi ca să-i facă pe plac preşedintelui Liviu. Nu am absolut niciun dubiu. Furtul este furt, ca să fie clar! Aşa cum spunea marele nostru înaintaş, liberalul Brătianu, la spital avem nevoie de o cârmuire a demnităţii şi a cinstei.

Transpirat, cu faţa roşie, Mugur scapă din mâinile Denisei şi iese la timp de sub masă. Îl priveşte pe Rareş de sus, cu un aer superior.

― Uite cine vorbeşte despre furt! Omul care funcţionează într-o televiziune plină de datorii. Mă întreb când o să plătiţi curentul, apa şi căldura furate din cimitirul spitalului.

― Nu-i treaba ta! Denisa, te rog închide-i gura. Fraierul ăsta debitează numai prostii.

Încerc să păstrez dialogul în limitele decenţei.

― Stimaţi invitaţi, fără injurii, please!

Îl văd pe Mihai pregătit să-i dea o replică tăioasă lui Rareş. Se descheie la nasturii de sus ai pijamalei, trage pe nas o linie de substanţe psihotrope şi reia ofensiva:

― Serviciile s-au băgat cu cizmele în viaţa noastră privată. Au subordonat fiscul şi justiţia, pe urmă au decis cine trebuie să moară şi cine să trăiască. În spitalul ăsta, toţi am furat: pijamale, halate, medicamente, mâncare, ce ne-a căzut la mână. Pentru că aşa sunt legile, proaste. Şi pentru că a fost multă sărăcie după 50 de ani de comunism. Dar mă întreb de ce serviciile au acţionat selectiv şi au decapitat doar pe cine au vrut ele. Şi ce caută armata, ce caută agenţii secreţi în dosare de abuz în serviciu? Poate ar vrea să se bage şi la divorţuri, nu-i aşa, Rareş? Eu zic să le dăm voie. Pasul următor ar fi dictatura cu pistolul pe masă.

― Scuză-mă, Mihai, dar eşti urechist.

― Şi tu un mare profitor! Măcar bine că n-ai dat din gură degeaba. Te trimite Klaus la Bruxelles.

Atins la punctul sensibil, Ludovic sare ca ars din tribune. Vrea să vină spre Mihai şi să-i ardă una cu piciorul pe care tocmai l-a smuls de la scaun. Klaus reuşeşte, cu greu, să-l potolească.

Supărată că nu a fost lăsată să se desfăşoare, Denise se retrage în public, lângă Traian. Îşi ridică fusta şi îi arată locul unde a zgâriat-o Mugur. Impresionat, Traian o invită la un suc de portocale.

Trebuie să anunţ două minute de publicitate, moment ideal ca invitaţii să se încaiere. Viorica îi arde o tigaie lui Klaus, Ludovic îi face chitara guler lui Darius, Dacian şi Tudorel se strâng de gât, Cosette şi Olguţa se trag de păr, iar Liviu şi Victor se îmbrăţişează şi îşi fac selfie pupându-se pe gură.

În platou, Mugur şi Mihai îl forţează pe Rareş să-şi dea jos pantalonii de pijama. Mi-e imposibil să continui emisiunea. Este ora 15. Iau şi eu o pauză de 15 minute până se liniştesc apele.