Holocaust Liars

Scris de **Admin** Lun Apr 01, 2019 9:44 pm

By Eric Thomson

25 December 1999

On page 222 of the GESTAPO CHIEF, v.2,, the Zionists’ liar-for-hire, Dr. Christopher Browning, is unmasked in regard to his ex post facto interpretation of the minutes of a meeting attended by Third Reich officials. Browning made much of the “gas van” legend at his trial testimony in Toronto. Since revisionist testimony, which included the Leuchter findings, raised considerable doubts about the “gas chambers”, the Holohoaxers hopped onto the “gas van” myth, which allowed more latitude for statistic stretching. Walter Rauff supposedly had these vehicles built, which allegedly gassed unknown numbers of jews with an unknown number of “gas vans”, which sounds like the story about the infinite number of monkeys using an infinite number of typewriters to re-write all the great works of English literature, in an infinite amount of time. Browning offered as evidence some blurry photos of a truck which was reproduced from a Yad Vashem exhibit. What we do know from reliable evidence is (1) Gas chambers existed in ALL German camps, for the de-lousing of clothing with Zyklon B; (2) “Gaswagen” existed throughout wartime Europe. These vehicles used wood vapors brewed up by heating a large container of wood cubes with other wood cubes as the external heat source. The flammable vapors were run through the normal gasoline engines of trucks, cars & tanks. Blueprints exist for mobile disinfection trucks, again, for clothing, but I’ve seen no depictions of any “van” designed for gassing people. Once again, we are treated to a costly, inefficient, impractical, Rube Goldberg style means of killing allegedly large numbers of people. If one wanted to kill people much quicker & cheaper with a truck, one could crowd so many people into an airtight compartment that they would soon die of suffocation. Or, one could pack them in, open a trapdoor on top & drown everyone by using a railroad water spout.

I am disappointed that Gregory Douglas would carry on with the “gas van” nonsense at such length.

When Walter Rauff died, in Chile, I believe, the two major Canadian newspapers (Globe & Mail and The Toronto Star) ran pictures of Rauff’s funeral the same day. One newspaper reported that Rauff was responsible for killing around 200,000 people. The other printed that he’d killed over 300,000! Obviously, numbers aren’t important when it comes to Holohoaxers: just add some more zeros, & change the first number, as desired.

On page 193, the author claims that “over 350,000” jews were deported from Hungary, supposedly including the jewish population of Budapest. The Red Cross report of 1947, as I recall, claims that no such deportations from Budapest took place. When one considers the lack of rail transport for the job, I would believe the Red Cross which had representatives in Budapest.

I don’t know where Gregory Douglas got his numbers, for the total number of German concentration camp deaths totals barely 400,000, up from the Red Cross figure of 300,000 reported by the Canstatter Zeitung in 1952 (I’m not certain of the date, but I saw the article). Since the current official figure for deaths in the Auschwitz-Birkenau camp complex is 74,000, down from 4 million (!), it is hard to credit these jewish figures. Most camp inmates & internees were not jews, so it is impossible for the alleged jew dead to exceed the total number of alleged concentration camp deaths in any case. Obviously, the Holo-hoaxers need to invent more “gas vans”, “death camps” & additional Einzatzgruppen to maintain their “11 million” claim (6 million jew-dead + 5 million Goy-dead). They will also need to multiply the alleged number of jews who were supposedly within German jurisdiction, but this will be no problem, since the jews claim in their holy talmud that the Romans slew 400,000 or “some say” 4 billion jews at the Bar Kokhba siege!

The 6 million claim originally surfaced in October 31, 1919 in The American Hebrew. Since 6 million is a magical figure in cabalistic number-magic, it is possible to subtract 3,926,000 from 6 million & still obtain “6 million”! This is called jewish math.

Mr. Douglas covers many salient points of history which are still controversial. One alternative to the Hindenburg bomb theory is that someone fired one or more incendiary bullets at the airship as it was about to moor in Lakehurst, NJ. Müller raises an intriguing motive for the time-bomb: to collect someone’s life insurance after the airship exploded over the Atlantic on the return flight.

On page 47, the author states that Rudolf Hess’ death was a suicide. I have seen his son’s book which proves that it was impossible for an 80 year old to strangle himself by wrapping an electrical cord around his neck & pulling it tight with his own hands: Rudolf Hess could barely raise his arms to chest level, let alone above his shoulders & he could not have held the two ends of the cord in place long enough to strangle. His killers did not even bother to make a noose. Rudolf Hess was apparently beaten & then garrotted by his killers, judging from the forensic photos which appear in the book. British commandos are most suspect in this killing, for Gorbachev, supposedly intended to release Hess from Spandau as a goodwill gesture. He informed the West German government, which warned the British of Soviet intentions. That was Hess’ death warrant!

Müller may have been stating his personal opinion of Rudolf Hess’ heroic flight to Britain, but Otto Skorzeny may have put into perspective Hess’ failed attempt to convince the British of Germany’s peaceful intentions when he states that Hitler told him (Skorzeny) that if his attempt to rescue Mussolini were to fail, Hitler would declare Skorzeny to be “crazy”, like Hess.

The following appeared on David Irving’s website. It was in German and so I, Eric Thomson, took the time to translate it for the readers. Please note that in Germany “Holocaust Deniers” are called “Holocaust Liars”.

taz Berlin, December 17, 1999.

Zündel was a Precedent In the latest report, “Hate Online”, of the Anti-Defamation League: Two civil rights (consultants) discuss how dangerous are rightwing extremists on the Web, and the legal problems (involved). Alan Schwartz leads the research department of the international civil rights organization of the “Anti-Defamation League”. Jordan Kessler is responsible for Internet matters.

taz: As early as 1985, in your organization’s report, “Computerized Networks of Hate”, it is written that rightwing extremists readily use the computer networks. Your latest publication is entitled “Poisoning the Web: Hatred Online”. This article is available on your website www.adl.org. The Simon Wiesenthal Center in Los Angeles has publicized a CD-ROM which mentions (the existence) of 1,400 rightwing extremist Internet sites. Do you believe this number to be realistic?

Alan Schwartz: We don’t know the exact numbers. There are certainly 300 to 500 sites. The ADL has developed a so-called “Hate-Filter” with which parents can block such sites from their children. This filter blocks some hundred Homepages.

Jordan Kessler: For various reasons, I believe the figure of 1,400 hate pages to be unrealistic. On one hand, it is hardly possible to count such addresses, above all because of the constant changes: New ones come; others are thrown out by the providers and vanish. Aside from this: what do we understand to be a hate page – what is a Site, and what is Hate? Is a site with jokes about colored people a hate page or is Don Black’s neo-Nazi “Stormfront” site? Or: is “Stormfront” one or 15 websites, since it lists various other groups? A look at mere numbers hides the basic problem. If there were only 5 hatesites, they would be available to anyone who used the Internet. This problem remains, whether there are 5 or 5000. There is no doubt that such homepages have increased enormously and that all significant rightwing extremist groups in the U.S.A. are on the Net – always sufficient reason for concern. The German Constitutional Police count over 300 rightwing extremist websites today, in the German language. This includes those of Ernst Zündel, who went on the Web in 1995. This German-born (man) lives in Canada and stands once again before the courts, in Toronto. He must this time answer for his “Voice of Freedom” web-site. Until now, he has won all his trials.

taz: Could it be different this time?

Kessler: For years, the Canadian justice system has tried to achieve Zündel’s deportation. But all attempts over the past 15 years have failed.

Schwartz: Zündel will not admit to being solely responsible for the site. The American, Ingrid Rimland, functions as webmaster. Zündel alleges that Rimland produces the website in San Diego and that he has no direct influence. Rimland does not like being solely responsible as author. Nevertheless, she is a key figure, obviously.

Kessler: Rimland is entirely in accord with Zündel. Their biographies run parallel, above all, their being strongly influenced by their experiences of the lost world war. Rimland is a Ukrainian-born German, who left with her family in 1943, along with the retreating German Army. Here in the U.S.A. she studied education, graduated, and until now worked as a teacher and psychologist, principally with children. In this regard, she has often given lectures at various American universities. She has also made a name for herself as a novelist. Some of her books have even been outstanding.

Schwartz: She is, to that extent, typical of the domestic Holocaust-Liars who do not correspond to the traditional picture of the neo-Nazis. She wants to be seen as a legitimate thinker. Consequently, she does not expressly identify herself with militant extremists.

taz: And the provider?

Kessler: Certainly, the content is known by the servers, but there is no legal ground for getting rid of Zündel. Bigger providers may have a PR problem. The conclusion cannot be drawn that such firms support rightwing extremist homepages. One server with dozens of hatesites would be, for example, “Idlink” in Idaho, in the neighborhood of the Neo-Nazi Aryan Nations. Nevertheless, one cannot say for sure whether this provider is extremist-oriented or if it is simply the provider around the corner for rightwing extremists. There is no question that Don Black’s West Palm Beach, Florida, sites such as “White Pride Worldwide”, “Jew-watch” or Ku Klux Klan sites are some of the biggest rightwing extremist computer features these days.

taz: How great is Zündel’s influence, actually?

Schwartz: He plays an important role as a Holocaust-Liar. He is thus of peripheral significance in regard to groups which openly propagate violence or purely neo-Nazi doctrine.

Kessler: Many neo-Nazis dislike the Holocaust-Liars, above all, because they deem their activities to be a waste of time. They say: Forget the past. We must go forward. Zündel certainly gained in importance as the Internet became a more important medium over the years. In due course, Zündel became a precedent in Canada and Germany for intense discussions about freedom of expression on the Internet. Of greater worldwide importance, in the meantime, is English publicist David Irving. His “International Campaign for Real History” and his “Focal Point Publications”, including a small portion in German, are featured on an Internet homepage. Irving has won some awards before he became a Holocaust Liar, and he has unbelievably strong and deep connections with traditional neo-Nazism.

Schwartz: The decisive thing about Irving is that he clearly has more connections with reputable publishers and more influence as an opinion-shaper than Zündel. On the other hand, he clearly has contacts with rightwing extremists, and he is not shy about showing them. He recently spoke at a meeting of the Holocaust-Lying “Institute for Historical Review” in Newport Beach, California. No one who wishes to hide his sympathies would do this.

Kessler: But the mainstream (media) often see this differently. The New York Times has published an article about Irving’s lawsuit against the scientist, Deborah Lipstadt, in which Irving is made to appear as a hero. He is presented as the author of numerous successful books on the Second World War, who is being libeled by Lipstadt. It has come out in the trial that Irving has been called a Holocaust-Liar by Lipstadt, as well as by the ADL. Irving wants the book to be marketable after its publication, and because of strict English libel laws, he has some hope for success. This trial could have major effects: a victory for Irving would mean that the known facts about the Holocaust could be legitimately brought into question.

*** Interview: Thomas Pfeiffer Thomas. Pfeiffer-2@ruhr-uni-bochum.de

taz No. 6018 of December 16, 1999, page 17 Internet 237 Line, Interview Thomas Pfeiffer, c Contrapress media GmbH

December 17, 1999.

http://www.renegadetribune.com/holocaust-liars/

Scris de **Admin** Lun Apr 01, 2019 9:47 pm

http://www.renegadetribune.com/holocaust-liars/

Păcălitori de Holocaust

1 aprilie 2019 renegat 1 Comentariu

De Eric Thomson

25 decembrie 1999

La pagina 222 a GESTAPO CHIEF, v.2 ,, dr. Christopher Browning, sioniștii mincinoși, este demascat în ceea ce privește ex post facto-ul său interpretarea procesului-verbal al unei întâlniri la care au participat oficiali ai Treilea Reich. Browning a făcut o mare parte din legenda "van van" de la mărturia sa de probă din Toronto. Deoarece mărturia revizionistă, care a inclus constatările lui Leuchter, a ridicat îndoieli considerabile cu privire la "camerele de gaze", Holohoaxerii s-au repezit la mitul "gaz van", ceea ce a permis mai multă latitudine pentru întinderea statistică. Walter Rauff ar fi trebuit să construiască aceste vehicule, ceea ce presupunea că a gazează un număr necunoscut de evrei cu un număr necunoscut de "furgonete de gaz", care sună ca povestea despre numărul infinit de maimuțe care utilizează un număr infinit de mașini de scris pentru a re-scrie toate marile lucrări de literatură engleză, într-o perioadă infinită de timp. Browning a oferit ca dovadă niște fotografii neclare ale unui camion care a fost reprodus dintr-un expoziție Yad Vashem. Ceea ce știm de la dovezi fiabile este că (1) camerele de gaz au existat în TOATE taberele germane, pentru dezosarea îmbrăcămintei cu Zyklon B; (2) "Gaswagen "a existat pe tot parcursul Europei de război. Aceste vehicule au folosit vapori de lemn preparați prin încălzirea unui container mare de cuburi de lemn cu alte cuburi de lemn ca sursă externă de căldură. Vaporii inflamabili au trecut prin motoarele normale pe benzină ale camioanelor, autoturismelor și rezervoarelor. Există modele pentru camioanele mobile de dezinfecție, din nou, pentru îmbrăcăminte, dar nu am văzut nici o descriere a vreunei "van" concepute pentru a gazeza oameni. Încă o dată, suntem tratați într-un mod costisitor, ineficient, nepractic, de tip Rube Goldberg, de ucidere a unui număr presupus de oameni. Dacă cineva dorea să omoare oameni mult mai rapid și mai ieftin cu un camion, s-ar putea aduna atât de mulți oameni într-un compartiment etanș, încât ar muri în curând de sufocare. Sau, le-ar putea împacheta, deschide o capcană deasupra și se înece pe toată lumea, folosind un canal de apă de cale ferată.

Sunt dezamăgit de faptul că Gregory Douglas va continua cu prostiile de tip "gas van" cu o asemenea lungime.

Când Walter Rauff a murit, în Chile, cred că cele două mari ziare canadiene (Globe & Mail și The Toronto Star) au fotografiat înmormântarea lui Rauff în aceeași zi. Un ziar a raportat că Rauff a fost responsabil pentru uciderea a aproximativ 200.000 de persoane. Celălalt tipărit că a ucis peste 300.000! Evident, numerele nu sunt importante atunci când vine vorba de Holohoaxers: adăugați doar niște zerouri și schimbați primul număr, după cum doriți.

La pagina 193, autorul susține că "peste 350.000" evrei au fost deportați din Ungaria, presupunând că includea populația evreiască din Budapesta. Raportul Crucii Roșii din 1947, după cum îmi amintesc, susține că nu au avut loc astfel de deportări din Budapesta. Când se ia în considerare lipsa transportului feroviar pentru această slujbă, cred că Crucea Roșie, care avea reprezentanți la Budapesta.

Nu știu unde a obținut numerele lui Gregory Douglas, pentru că numărul total al deceselor din lagărele de concentrare germane se ridică la doar 400.000, în urma cifrei de 300.000, raportată de Canstatter Zeitung în 1952 (nu sunt sigur de data, dar am văzut articolul). Deoarece actuala cifră oficială pentru decesele din complexul de tabără Auschwitz-Birkenau este de 74.000, în scădere de la 4 milioane (!), Este greu să credem aceste cifre evreiești. Majoritatea deținuților din lagăr și internii nu erau evrei, deci este imposibil ca presupusul evreu mort să depășească, în orice caz, numărul total de decese din tabăra de concentrare. Evident, Holo-hoaxerii trebuie să inventeze mai multe "camionete de gaz", "lagăre de moarte" și alte Einzatzgruppen să-și mențină revendicarea "11 milioane" (6 milioane de evrei-morți + 5 milioane Goi-morți). Ei vor trebui, de asemenea, să înmulțească numărul presupus de evrei care se presupune că se aflau în jurisdicția germană, dar acest lucru nu va fi o problemă, deoarece evreii pretind în talmul lor sfânt că românii au ucis 400.000 de evrei sau 4 miliarde de evrei în Bar Kokhba asediu!

Cele 6 milioane de revendicări apărute inițial în 31 octombrie 1919 în The American Hebrew. Din moment ce 6 milioane sunt o figură magică în magia numelui cabalistic, este posibil să scadă 3,926,000 de la 6 milioane și să obțină încă "6 milioane"! Aceasta se numește matematica evreiască.

Domnul Douglas acoperă multe puncte importante ale istoriei, care sunt încă controversate. O alternativă la teoria bombei de la Hindenburg este că cineva a concediat una sau mai multe gloanțe incendiare la aeronavă, pe măsură ce era pe cale să moară în Lakehurst, NJ. Müller ridică un motiv interesant pentru bomba cu timp: să colecteze asigurarea de viață a cuiva după ce airship-ul a explodat peste Atlantic în zborul de întoarcere.

La pagina 47, autorul afirmă că moartea lui Rudolf Hess a fost o sinucidere. Am văzut cartea fiului său care dovedește că era imposibil pentru un bătrân de 80 de ani să se stranguleze prin împachetarea unui cablu electric în jurul gâtului și să-l tragă strâns cu propriile sale mâini: Rudolf Hess abia ridică brațele la nivelul pieptului, ca să nu mai vorbim deasupra umerilor și nu putea să țină cele două capete ale cordonului în poziție suficient de lungă pentru a strangula. Ucigașii lui nici măcar nu s-au deranjat să facă o fâșie. Rudolf Hess a fost aparent bătut și apoi ucis de ucigașii săi, judecând după fotografiile legale care apar în carte. Comandoanele britanice sunt cele mai suspecte în această ucidere, deoarece Gorbaciov intenționa să-l elibereze pe Hess din Spandau ca un gest de bunăvoință. El a informat guvernul vest-german, care a avertizat britanicii cu privire la intențiile sovietice.

Müller ar fi putut să-și exprime opinia personală despre zborul eroic al lui Rudolf Hess către Marea Britanie, dar Otto Skorzeny ar fi putut pune în perspectivă încercarea eșuată a lui Hess de a convinge pe britanici de intențiile pașnice ale Germaniei atunci când declară că Hitler ia spus (Skorzeny) încercarea de salvare a lui Mussolini ar fi eșuat, Hitler ar declara Skorzeny "nebun", ca Hess.

Următoarele au apărut pe site-ul lui David Irving. A fost în limba germană, așa că eu, Eric Thomson, mi-am acordat timpul să o traduc pentru cititori. Vă rugăm să rețineți că în Germania "Denierii Holocaustului" se numesc "hoardele holocaustului".

taz Berlin, 17 decembrie 1999.

Zündel a fost un precedent În cel mai recent raport, "Hate Online", din Liga anti-defăimare: Două drepturi civile (consultanți) discută cât de periculoși sunt extremiștii de dreapta pe Web și problemele legale (implicate). Alan Schwartz conduce departamentul de cercetare al organizației internaționale pentru drepturile civile a "Ligii anti-defăimare". Jordan Kessler este responsabil pentru problemele legate de Internet.

taz : încă din 1985, în raportul organizației dvs., "Rețele computerizate de ură", este scris că extremiștii de dreapta folosesc cu ușurință rețelele de calculatoare. Ultima ta publicație este intitulată "Otrăvirea pe Web: Ura pe Internet". Acest articol este disponibil pe site-ul dvs. www.adl.org. Centrul Simon Wiesenthal din Los Angeles a publicat un CD-ROM care menționează (existența) a 1.400 de site-uri internet extremiste de dreapta. Credeți că acest număr este realist?

Alan Schwartz : Nu știm numărul exact. Există cu siguranță 300 până la 500 de site-uri. ADL a dezvoltat un așa-numit "Filtru de ură", prin care părinții pot bloca astfel de site-uri de la copiii lor. Acest filtru blochează câteva sute de pagini de pornire.

Jordan Kessler: Din diverse motive, cred că cifra a 1.400 de pagini de ură este nerealistă. Pe de o parte, este greu de numărat astfel de adrese, mai ales din cauza schimbărilor constante: apar noi; altele sunt aruncate de furnizori și dispăreau. În afară de aceasta: ce înțelegem pentru a fi o pagină de ură - ceea ce este un Site și ce este Hate? Este un site cu glume despre oameni colorați o pagină de ură sau este site-ul neo-nazist "Stormfront" al lui Don Black? Sau: este "Stormfront" unul sau 15 site-uri web, deoarece enumeră diverse alte grupuri? O privire asupra numerelor simple ascunde problema de bază. Dacă ar exista doar 5 ură, ar fi disponibile pentru oricine care a folosit Internetul. Această problemă rămâne, fie că există 5 sau 5000. Nu există nicio îndoială că astfel de pagini de pornire au crescut enorm și că toate grupurile extremiste de dreapta din SUA sunt pe Internet - întotdeauna un motiv suficient de îngrijorare. Poliția constituțională germană numără peste 300 de site-uri extremiste de dreapta astăzi, în limba germană. Acestea includ pe cele ale lui Ernst Zündel, care a mers pe Web în 1995. Acest om născut în Germania locuiește în Canada și se află încă o dată în fața instanțelor din Toronto. El trebuie să răspundă de data aceasta pentru site-ul său "Vocea Libertății". Până acum, el și-a câștigat toate încercările.

Taz : Ar putea fi diferit de data asta?

Kessler : De ani de zile, sistemul de justiție canadian a încercat să obțină deportarea lui Zündel. Dar toate încercările din ultimii 15 ani au eșuat.

Schwartz : Zündel nu va recunoaște că este singurul responsabil pentru site. Americanul, Ingrid Rimland, funcționează ca webmaster. Zündel susține că Rimland produce site-ul în San Diego și că nu are nicio influență directă. Rimland nu-i place să fi singurul responsabil ca autor. Cu toate acestea, ea este o figură cheie, evident.

Kessler : Rimland este în întregime în acord cu Zündel. Biografiile lor paralele, mai presus de toate, fiind influențate puternic de experiențele lor din războiul mondial pierdut. Rimland este un german născut în Ucraina, care a plecat cu familia în 1943, împreună cu armata germană retrasă. Aici, în SUA a studiat educația, a absolvit și până acum a lucrat ca profesor și psiholog, în principal cu copiii. În acest sens, ea a adus adesea prelegeri la diferite universități americane. De asemenea, ea și-a făcut un nume ca romancier. Unele dintre cărțile ei au fost chiar restante.

Schwartz : Este, în această măsură, tipică pentru hoardele domestice ale Holocaustului, care nu corespund imaginii tradiționale a neo-naziștilor. Vrea să fie văzută ca un gânditor legitim. În consecință, ea nu se identifică în mod expres cu extremiștii militari.

Taz : Și furnizorul?

Kessler : Desigur, conținutul este cunoscut de servere, dar nu există niciun temei juridic pentru a scăpa de Zündel. Furnizorii mai mari pot avea o problemă PR. Nu se poate trage concluzia că astfel de firme susțin pagini de pornire extremiste. Un server cu zeci de hatezi ar fi, de exemplu, "Idlink" în Idaho, în vecinătatea națiunilor ariene neo-naziste. Cu toate acestea, nu se poate spune cu certitudine dacă acest furnizor este orientat spre extremiști sau dacă este pur și simplu furnizorul de la colț pentru extremiștii de dreapta. Nu există nicio îndoială că site-urile precum "White Pride Worldwide", site-urile "Jew Watch" sau Ku Klux Klan sunt unele dintre cele mai mari caracteristici ale computerului extremist de dreapta din zilele noastre.

taz : Cât de mare este influența lui Zündel?

Schwartz : El joacă un rol important ca un Lăcaș de Holocaust. El are astfel o importanță periferică în ceea ce privește grupurile care propagă în mod deschis violența sau doctrina pur neo-nazistă.

Kessler : Mulți neo-nazi nu-și plac mincologii Holocaustului, mai ales pentru că consideră că activitățile lor sunt o pierdere de timp. Ei spun: Uitați de trecut. Trebuie să mergem înainte. Zündel a câștigat cu siguranță importanța, deoarece internetul a devenit un mediu mai important pe parcursul anilor. În timp, Zündel a devenit un precedent în Canada și Germania pentru discuții intense despre libertatea de exprimare pe Internet. O importanță mondială mai mare, între timp, este publicistul englez David Irving. "Campania internațională pentru istoria reală" și publicațiile sale "Focal Point Publications", inclusiv o mică parte în limba germană, sunt prezentate pe o pagină de internet de pe Internet. Irving a câștigat câteva premii înainte de a deveni Liar al Holocaustului și are legături incredibil de puternice și profunde cu neo-nazismul tradițional.

Schwartz : Lucrul decisiv cu Irving este că el are în mod clar mai multe legături cu editorii de renume și mai multă influență ca un formator de opinie decât Zündel. Pe de altă parte, el are în mod clar contacte cu extremiștii de dreapta, și nu se simte timid să le arate. El a vorbit recent în cadrul unei întâlniri a Institutului pentru Revizuirea Istorică a Holocaustului din Newport Beach, California. Nimeni care nu dorește să-și ascundă simpatia va face asta.

Kessler : Dar mass-media (media) văd adesea acest lucru în mod diferit. New York Times a publicat un articol despre procesul lui Irving împotriva omului de știință, Deborah Lipstadt, în care Irving este făcut să apară ca un erou. Este prezentat ca autor al numeroaselor cărți de succes ale celui de-al doilea război mondial, care este libeled de Lipstadt. În proces a apărut că Irving a fost numit Liar de Holocaust, de Lipstadt, precum și de ADL. Irving dorește ca această carte să poată fi comercializată după publicarea ei, iar din cauza legilor stricte în legătură cu calomnia engleză, are niște speranțe de succes. Acest proces ar putea avea efecte majore: o victorie pentru Irving ar însemna că faptele cunoscute despre Holocaust ar putea fi aduse în mod legitim în discuție.

*** Interviul: Thomas Pfeiffer Thomas. Pfeiffer-2@ruhr-uni-bochum.de

taz Nr. 6018 din 16 decembrie 1999, pagina 17 Internet 237 Linie, Interviu Thomas Pfeiffer, c Contrapress media GmbH

17 decembrie 1999.

Holocaust Liars

Holocaust Liars

Re: Holocaust Liars