Minunea de Înviere: Micutzu preşedinte! Popa prostu' cu Florian, Codruţa şi Augustin -Micul Pentagon. Casa de nebuni (49)

Scris de **Admin** Joi Apr 25, 2019 9:25 pm

Curtea Bisericii Sfinţilor Freud şi Jung era plină ochi. Sute de lumânări ardeau în cimitirul de pe acoperişul spitalului, unde doctorii şi pacienţii veniseră să asiste la slujbă. Prea Puternicul paroh preluase de la Fan Curier felinarul cu sfânta lumină de la spitalul din Ierusalim, pe care la miezul nopţii o răspândise în mulţime. Smeriţi, drept-credincioşii aşteptau, ca în fiecare an, o minune.

Unii întinseseră grătare printre morminte, cu mici, cârnaţi şi pastramă de miel. La concurenţă cu speech-ul înaltului prelat, cineva dădu drumul la muzică. Refrenul lui Sorinel Salam vibră în boxe la unison cu pacienţii care apucaseră să tragă pe nas prafuri albe, psihotrope: Mama mea când mi-a dat viaţă / Şmecherii au luat vacanţă / Dumnezeu le-a dat un semn / S-a născut un fenomen! Prea Puternicul încercă să-şi păstreze calmul.

― Hristos a Înviat, iubiţi credincioşi!

― Adevărat a Înviat!

Se obişnuise ca pacienţii să-i strice slujba într-un fel sau altul. Cu toate astea, ştia că era mai important să-i ignore pe turbulenţi, decât să le dea satisfacţie implicându-se într-un conflict steril, fără miză.

La capătul de nord-est al cimitirului, liber-cugetătorii de la USR-Plus aveau gaşca lor de petrecăreţi. Veniseră la slujbă ca să bifeze condica de prezenţă în faţa alegătorilor. Călare pe balustrada de pe acoperişul spitalului, Dacian se aruncă în gol, legat de coarda elastică. Pariase cu Dan şi Cosette că poate sări cu lumânarea în gură, fără ca aceasta să se stingă. Pierdu pariul, ca de altfel şi Cosette, care se dezbrăcase de pijamale, le aruncase de la înălţimea spitalului şi plonjase după ele să-şi facă un selfie spectaculos.

La fel de rupţi de slujba de Înviere, pacienţii liberali ocupaseră zona centrală a cimitirului, unde într-o groapă proaspăt săpată Ludovic frigea un berbec la proţap. Încadrat de Adina şi Alina, bărbatul cânta la chitară ”Puştoiaco, tu ai sânge de viperă!”, în timp ce Klaus îşi umpluse buzunarele cu ouă roşii. Le ciocnea de capul consilierului pe probleme externe înainte de a le mânca, hrăpăreţ, cu tot cu coajă.

Izolaţi de enoriaşi, Codruţa, Florian şi Augustin jucau popa prostu' pe pedepse în cavoul agentului necunoscut, căzut la datorie pe frontul luptei anticorupţie. Supărată că Augustin tocmai trişase cu două dame ascunse-n chiloţi, Codruţa îl puse pe bărbat să înghită protocolul secret din 2009, dintre Serviciul Psihiatric de Informaţii şi Parchetul Psihiatric General. Florian ieşi învingător în următoarea rundă de popa prostu' şi-i ordonă Codruţei să arunce bufniţa lui Ghiţă în coşul de baschet improvizat dintr-un metru de cârnaţi de Pleşcoi.

Femeia se încruntă şi-l trase de perciuni pe general.

― Ştii ce, Floriane? Ajunge cu atitudinea asta misogină! M-ai pedepsit destul cât am fost vioara-ntâi la concertul vostru manelistic de zdrăngănit cătuşe. Şi poftim rezultatul! Ce-am fost şi ce-am ajuns!

Muşcă din cârnaţi şi împărţi cărţile, lasându-şi bluza de pijama să-i lunece, uşor, pe umărul stâng.

Doctorii din conducerea spitalului rămăseseră în apropierea scenei, unde Prea Puternicul îşi continua slujba de Înviere. Preotul paroh găsi momentul propice pentru a-i mulţumi preşedintelui Liviu.

― Iubiţi enoriaşi, dragi credincioşi, fără sprijinul necondiţionat şi dezinteresat al conducerii spitalului biserica noastră ar fi fost la fel de săracă şi modestă ca tânăra Monica înainte de-al cunoaşte pe Irinel...

Refrenul lui Sorinel Salam îi întrerupse discursul de mulţumire: Iar am pus-o, iar am pus-o / Vă dau clasă şi v-am spus-o / Iar am pus-o şi-am s-o pun / Ca să mă ştiţi de jupân.

Un prim imbold o determină pe Viorica să-l ia la dans pe doctorul Codrin, care adormise cu lumânarea-n mână. Însă preşedintele Liviu îi puse piedică, pe urmă urcă pe scenă lângă Prea Puternicul paroh. Corul de fluierături îl făcu să-şi înghită primele cuvinte, până când, în sfârşit, melodia lui Salam acoperi protestele pacienţilor.

― Hristos a Înviat, dragii mei!

Îi făcu semn să vină pe scenă lui Micutzu (un tip pirpiriu de la salonul 21-22 care se credea actor de comedie).

― Iată, continuă Liviu, ne îndreptăm cu paşi repezi spre un nou scrutin electoral. Aşa cum bine spunea un român stabilit în Italia, niciodată nu avem parte de mai multe minciuni decât în timpul războiului, în urma unei partide de pescuit şi înainte de alegeri...

Mort de oboseală după petrecerea de la Agenţia Naţională a Medicamentului, sprijinit cu fundul de-o cruce din lemn, doctorul Darius se trezi vorbind:

― Adevărat a Înviat!

Fără să-l bage-n seamă, Liviu încercă să-şi ducă ideea până la capăt.

― Se spun decât minciuni despre mine şi vreau să aflaţi adevărul din gura mea: nu voi candida la alegerile din toamnă, să fie clar! Am în schimb o soluţie după modelul spitalului din Kiev, unde în mod surprinzător a câştigat un biet actoraş... L-am adus în faţa voastră pe Micutzu, viitorul preşedinte! Aşadar, votăm Micutzu preşedinte! Aplauze!

Fluierăturile admirative fură mult peste nivelul huiduielilor. Mai sfios decât o maicuţă obligată să intre la saună cu un grup de interlopi, Micutzu îşi trase pantalonii deasupra burţii şi veni la microfon.

― Mersi de încredere, boss. N-am mai fost aşa emoţionat de când te-am făcut de căcat la televizor, să-mi trag una! Sper să mă ridic peste nivelul aşteptărilor şi să fiu mult mai comic decât actualul preşedinte, care din păcate este un trist.

Liviu îl privi contrariat, spera ca Micutzu să se fi referit la celălalt preşedinte, al Statului paralel. Îl îmbrăţişă sărutându-l pe gură, apoi încercă acelaşi gest cu Prea Puternicul. Părintele se eschivă în ultimul moment cu o mică glumă.

― Poate nu este locul potrivit, dar îmi amintesc că în prima zi când am ajuns la spitalul Micul Pentagon l-am întrebat pe un pacient dacă ştie cine sunt... Nu ştia. L-am lămurit şi omul m-a bătut pe umăr: Lasă, moşule, nu fi supărat. Te vindecă ăştia în doi timpi şi trei mişcări. Şi eu când am venit în spital credeam că sunt prinţesa Diana.

Prea Puternicul râse de unul singur. Pe turla bisericii apăru mesajul MICUTZU PREŞEDINTE scris cu laser.

― Iată minunea! exclamă preotul paroh. Dumnezeu ne dă un semn că mai există o brumă de speranţă. Votaţi speranţa! Votaţi Micutzu preşedinte!

https://www.gandul.info/puterea-gandului/minunea-de-inviere-micutzu-presedinte-popa-prostu-cu-florian-codruta-si-augustin-18101565