SCENARIUL DIN SPATELE UNUI ANUNT PRECIPITAT: DRAGNEA PENTRU COTROCENI

Sunt întrebări legitime și la care e greu de dat un răspuns precis în acest moment.

Măcar cîteva observații, însă, am putea face.

Prima dintre ele ar fi că e aproape certă condamnarea lui Liviu Dragnea.

Cel care dă semnalul cel mai clar e Dragnea însuși: după ce a anunțat în nenumărate rînduri că viitorul candidat al PSD, ori al PSD-ALDE, va fi decis pe baza unor analize și discuții temeinice după alegerile europene, acum tot el ne anunță, sec, că alesul va fi aflat chiar în seara alegerilor, mult înainte de a se fi terminat numărătoarea voturilor.

Adio analize ample, discuții temeinice, consultări cu liderii din teritoriu ori cu partenerii din ALDE.

Ceea ce nu poate semnifica decît că liderul PSD se va anunța pe sine, pentru a se putea victimiza a doua zi, după condamnare: ”Au vrut să mă elimine din cursă ca să-i facă drum lui Iohannis”.

Nu există pînă acum nicio informație cît de mică în măsură să arate că PSD a analizat serios și alți candidați, astfel că a pune pe masă alt nume decît Dragnea ar fi un gest la fel de aiuritor ca și desemnarea Sevilei Shaiddeh drept premier fără ca restul partidului să știe cine e aleasa.

Greu de crezut că s-ar putea reedita asemenea episod.

În plus, a arunca pe masă, intempestiv, un alt nume fix înaintea condamnării, ar echivala cu un steag alb al capitulării ridicat de PSD.

O altă observație e că PSD se îndreaptă spre cîștigarea alegerilor de duminică fără drept de apel, pe fondul unei prezențe la vot mult mai slabă decît cea dată de sondaje.

O demonstrează informații de culise din mai multe partide pe baza ultimelor sondaje de calibrare; o demonstrează scăderea vizibilă de turație și de entuziasm la PNL ori USR-PLUS, ca și faptul că subiectul venirii la guvernare după aceste la alegeri a fost deja îngropat. Nimeni nu mai vorbește de o victorie categorică în fața PSD, ca în săptămînile trecute, ci doar de un scor ”cît mai bun posibil” cum spunea azi Ludovic Orban.”Noi ne batem să obţinem cel mai bun scor posibil, să depăşim intenţia de vot din sondaje, care este încurajatoare şi, dacă este posibil, să putem să batem PSD”.

”În condiţiile unei prezenţe masive la vot, avem şansa de a câştiga aceste alegeri.” adăuga el.

”Dacă este posibil”, ”în condițiile unei prezențe masive” etc…

În opoziție pare să se fi așternut oarecum resemnarea.

Din acest punct de vedere, paradoxal, condamnarea lui Dragnea în ziua anunțării rezultatelor ar putea fi o mană cerească pentru opoziție și pentru Iohannis, pentru că ar estompa cît de cît dezastrul de la urne.

După ce s-au ”aruncat” cu mesaje aproape isterice anti-PSD și anti-Dragnea, ar fi o catastrofă pentru PNL și Iohannis să fie nevoiți a recunoaște că românii nu resping PSD și nici pe liderul lor.

Condamnarea lui Dragnea va da măcar o satisfacție parțială electoratului de dreapta și-l va face să mai uite de amărăciune.

Demobilizarea pe fond de depresie ar putea fi gravă pentru prezidențiale.

Există o teză intens vehiculată în ultima vreme, aceea că Dragnea va fi iertat de justiție într-o formă sau alta pentru că e contracandidatul ideal pentru Iohannis sau Cioloș.

Foarte corectă teză, în principiu.

Doar că ea omite un aspect: pot exista candidați chiar mai convenabili decît Dragnea.

Cum ar fi Viorica Dăncilă.

Rămasă președinte executiv și premier, după condamnarea actualului lider, Dăncilă ar concentra pe termen scurt suficientă putere ca să devină candidat. O pradă ușoară pentru Iohannis fie și numai pentru că e femeie, iar studiile și sondajele relevă că românii sunt încă departe de a fi pregătiți să accepte un președinte aparținînd sexului slab.

Pe de altă parte, Dragnea ridică probleme majore. Un scor foarte bun al PSD duminică ar semnifica un singur lucru: mesajul naționalist-populist și eurosceptic prinde puternic la români, ceea ce ar putea conduce în următoarele luni, pe fondul rezultatelor previzibile în europarlamentare care vor agita zdravăn UE în perioada care vine, la o situație dramatică pentru sistem.

Și, cînd spunem sistem, ne referim la acel mecanism pus pe picioare de servicii secrete, cercuri de interese majore și cancelarii externe care dictează cine iese președinte o dată la cinci ani.

Acea situație dramatică ar fi cea în care un candidat reușește să adune în alegeri mai multe voturi reale decît pot contrabalansa serviciile prin jocuri oculte.

Prin eliminarea lui Dragnea printr-o condamnare, acest risc nu mai există.

Cu Dăncilă candidat, dreapta își conservă șanse mari să dea iar președintele.

Desigur, rămîne de văzut dacă premierul chiar ar fi dispusă să candideze.

Recentul interviu dat ziarului ”Adevărul” elimină total și fără echivoc această variantă. ”Nici nu se pune problema. Eu deocamdată sunt ocupată cu Guvernul. Vreau să avem o guvernare bună şi să-mi duc mandatul la bun sfârşit.”

Fără a elimina varianta răzgîndirii, ar fi interesant dacă refuzul Vioricăi Dăncilă poate deschide drum unei candidaturi nu din PSD, ci din ALDE, recte Călin Popescu Tăriceanu, cel mai bine plasat în sondaje după Iohannis. Pentru că aceeași Dăncilă spunea că e adepta desemnării candidatului cel mai sus pus în sondaje: ”Eu cred că trebuie să candideze cel care va fi cel mai bine clasat în sondaje, dacă vrem să obţinem o victorie la alegerile prezidenţiale. Dar aceste discuţii cred că se vor purta după alegerile europarlamentare”.

Oricare dintre cei doi, Dăncilă ori Tăriceanu, are principii și idei asemănătoare cu ale lui Dragnea, dar la un nivel mult mai ponderat, totuși. Două versiuni mai ”umane”, să le spunem astfel.

Astfel încît, chiar și dacă ar cîștiga, nu ar prezenta niciunul pericolul de a consfinți nașterea unui nou Viktor Orban în estul Europei.

Și fie și doar asta ar putea fi de ajuns pentru marile cancelarii din Vest, pentru că noul președinte va avea misiuni imense pe umeri. În următorii cinci ani se poate reconfigura din temelii UE, se poate schimba configurația NATO – vezi scandalul Turcia, client militar al Rusiei – se poate naște o armată europeană, se va pune pe roate exploatarea de gaze din Marea Neagră, pot apărea noi Brexituri șamd.

În fine, să ne gîndim ce rol ar putea juca aducerea lui Radu Mazăre în această poveste?

Deocamdată, nu e deloc clar ce s-a întîmplat în cazul fostului primar.

În Madagascar e un președinte nou, Andry Rajoelina, din ianuarie. La finele lunii martie, respectivul președinte primește o delegație formată din ambasadorul român din Africa de Sud, care acoperă și Madagascarul, Marius Borănescu, adjunctul său, Ionel Alexandru și consulul onorific al României în Madagascar, Lăcrămioara Toader, fostă parteneră de afaceri a lui Mazăre. Cîteva zile mai tîrziu, BBC arunca în eter un scandal uriaș, dezvăluind că Rusia, un mare jucător politic în Africa, a avut implicări majore în alegerile prezidențiale malgașe, pompînd bani negri și consultanță în șase pînă la opt candidați diferiți prin intermediul unei rețele coordonate de Evgheni Prigojin, celebrul oligarh poreclit ”bucătarul lui Putin”. Pe lista de suspecți, la loc de cinste, e și noul președinte, care după alegeri se grăbește să strîngă relațiile cu Moscova. Despre Mazăre, s-au vehiculat unele informații că ar fi găzduit oameni ai lui Prigojin în resortul său din Madagascar. După 2-3 săptămîni, Mazăre e arestat în Madagascar în condițiile în care presa locală scrie că el a aplicat pentru azil politic, avea termen la dosar pînă pe 21 ianuarie 2020, iar pînă atunci ar fi trebuit să beneficieze de regulile impuse de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați, adică nu putea fi extrădat.

Și totuși, a fost adus în țară, în urma unei operațiuni care pare cel puțin la fel de ilegală ca și cea din cazul lui Hayssam.