Dreaming of Those Beautiful Islands in the Sun.

Scris de **Admin** Mier Aug 05, 2015 8:03 am

&

https://simtenormsivazmonstruos.wordpress.com/2015/08/05/dreaming-of-those-beautiful-islands-in-the-sun/

Dog Poet Transmitting…….

Just because you can’t see it doesn’t mean it isn’t there and just because you can doesn’t mean it is.

Every now and then some of those moments comes around and you segue off into one of those exits of the imagination and you find page after page of impossible reaches into some dreamscape. We’re all searching for some sort of serenity. We get the idea it must be, ‘out there’ somehow but… it’s not. It could be out there but you’d have to bring ‘in there’ along because otherwise you get reminded all the time about something vague and undefined that’s missing.

It’s not all that hard to understand the fascination of money, when it can land you in some sparkling oasis, somewhere far away from everything else, in the Caribbean, the South Pacific… the world’s clutter is nearly everywhere you go. It’s also flammable. The combustibility of the material plane is not in doubt. California is burning right now. In the burgeoning urban wastelands, all manner of fiery circumstance is smoldering beneath the paint rags in the corner of that dark basement, that sits beneath all the gaudy Hollywood fronts up top. Some of the fronts are not so gaudy. They are in serious disarray, a kind of torn and tattered dishabille, of disharmonious and threatening cityscapes, filled with brutalized and boarded up buidings and long narrow shadows that move in synchronicity with the deadly disenfranchised of the American nightmare. From Chicago to Baltimore and curling around like the Fingers of Sauron reaching along the super highways to East St. Louis and beyond, reaching on to the low rider Hells of Riverside and everywhere that the psychopathic social experiments of the self styled elite are having their moments of disorder, before desert gets served; some kind of flambe, I’m guessing.

It is a fitting irony that all that intensifying desire and the frustrations of unreachable objects and objectives, would begin to experience spontaneous combustions because of the pressure of millions of bodies, pressing up against each other in a writhing and twisting frenzy of misdirected need and greed. They aren’t getting anything and they aren’t going anywhere, except back and forth from the apartment to the treadmill. The favored, of course, will have a better success rate. They’ll be knocking them back at those watering holes of privilege, rubbing each other on the back with that ‘hail fellow, well met’ thing, there amidst all of the other slithering snakes of quid pro quo.

Around the world the desperate wanting festers in massive population zones like Karachi, Mexico City, Bejing. You can’t know what it’s like unless you’ve been there. In Mexico City, packs of feral and ravenous dogs eat the unwary.

Because the system is based on separations of class, determined by the fortunes of birth and association, it eventually results in too few in possession of too much and too many in possession of nothing at all. Everything functions, when it functions, on the principle of balance. As long as some balance is retained, some semblance of order exists. This is not to say that justice plays any part in it. This is only to say that as long as balance is greater than imbalance, there is the appearance of some kind of sustainable routine.

In Iraq, the children bear radioactive water home in abandoned Jerry cans and whatever containers they can find. Anti personnel mines and cluster bombs blow up at random intervals, attended by blasted limbs, twisting in the air for a moment, until they land somewhere in the poisoned dust. I close my eyes and see some private island, winking in a turquoise sea. It does not wait there for me. It waits for those who have skimmed and scammed the finances necessary to acquire them. They are a breed apart. I don’t know these people, our lives are so very, very different but… my life is nowhere near as bad as some already mentioned here.

During the horrible Iraq/Iran war with all that poison gas and the millions who went down in the conflict, the rats grew to be up to 26 pounds. There was so much to eat. It was a never ending vermin banquet. Far away from most of us, human tragedies of epic proportion take place and we barely hear about them. East Timor was nothing more than a speed bump on the way to some dark Rothschild Rio Tinto fantasy.

Today, in The Congo, Coltan Fever is epidemic. The conditions are a complexity of bandit hordes, killing with impunity. Before that was Rwanda and all over the dark continent, darkness is in a full blown sway over the flyblown landscape. At the heart of it all is the lust for resources in western culture. Let us not forget The Sudan. It’s hard to imagine the reality of what takes place in these locations. It’s not just Africa. It’s all over the place and because of what is happening there and in countries near about, there is a swarm of refugees taking every imaginable risk, in order to reach some point of safety and I dream about some unattainable island in the Caribbean, when I am already on an island and though my circumstances are generally more iffy than stable, they are nothing like the unfortunate state of so many others. Uncertainty and dire impoverishment might threaten me but neither have actually knocked on the door yet.

I’ve dreamed of these islands for many years; something intensely private and mostly deserted. I think it is more of an inner world that one sometimes visits in dreams, more so than in reality. I’ve lived in the Caribbean. I lived for months on a beach on Andros Island; the least populated and largest island in the Bahamas chain. When I was there it was primitive and desolate. There were towns that were a little more than ten miles apart and people in one town that had never been to the other in their whole lives. I lived with my girlfriend in a tent on the beach where I also built one of those tropical structures out of palm fronds and bamboo, or whatever it was. It was a glorious period and maybe it is the memory of that that keeps returning to my mind but… as I said, maybe it’s just an interior place yet to be opened for residence because I have it right here already, sort of. Of course… there is a lot of that materialism here but you can’t see it from my driveway and you got to drive for awhile before you get there.

In the war torn regions the idea of materialism is their own dream of islands. This is understandable when you are hungry and poor and live under the threat of death and worse at all times and where there is litle in the way of health care and a great deal in the way of pestilence. Follow the money and you know who is responsible for these things and those responsible don’t live there. They live in London and New York, Brussels and Tel Aviv. They are the bankers who print the currencies and they are all the rest of them who live in pursuit of the currency. They are monsters and a sizable portion of them are Ashkenazi Klingons birthed from the hemorrhoidal regions at the ass end of the universe and they have come here because this is their time. Certain lifeforms prosper in certain environmental climates.

Well… I didn’t stay long studying those islands. I’m back here now, on my own island, which is itself on an island, far out in the Pacific and about as far away from anything else as you can get, which is certainly a part of its charm. When the system collapses this will not be the easiest place to get to.

I supppose what I am writing about today is to count your blessings. Never forget all of what is taking place outside of your sight line. Live in comparative awareness and be grateful. Be very, very grateful.

End Transmission…….

I’ll try to get that radio broadcast up for those of you with any interest. Revisit this space later for a link.

Scris de **Admin** Mier Aug 05, 2015 8:05 am

Reflecții intr-un vas Petri - 04 august 2015

Câine Poet transmitere .......

Doar pentru că nu se poate vedea nu înseamnă că nu este acolo și doar pentru că nu înseamnă că este.

Fiecare acum și apoi unele din acele momente vine în jurul valorii și segue off în una dintre aceste ieșiri ale imaginației și veți găsi pagină după pagină a ajunge imposibile în unele de vis. Suntem toți în căutare de un fel de liniște. Am prins ideea trebuie să fie, "acolo", într-un fel, dar ... nu e. Ar putea fi acolo, dar tu ar trebui să aducă "acolo" de-a lungul pentru că altfel te amintit tot timpul despre ceva vag și nedefinit, care lipsește.

Nu e tot așa de greu de înțeles fascinația de bani, atunci când vă pot ateriza în unele oaza spumante, undeva departe de orice altceva, în Caraibe, Pacificul de Sud ... dezordine din lume este aproape peste tot te duci. Este, de asemenea inflamabil.Inflamabilitatea de planul material nu este pusă la îndoială. California arde acum.În înmugurire pustii urbane, tot felul de circumstanțe foc mocnit este sub zdrențele vopsea în colțul care subsol întunecat, care se află sub toate fronturile de prost gust de la Hollywood până sus. Unele dintre fronturile nu sunt atât de prost gust. Ele sunt în dezordine grave, un fel de îmbrăcăminte sumară rupte și zdrențuite, de cityscapes dizarmonioase și amenință, umplut cu brutalizat și urcat sus cladiri si umbre lungi înguste care se mișcă în sincronicitate cu mortale defavorizati de coșmar american. De la Chicago la Baltimore și curling în jurul ca degetele de la Sauron ajung de-a lungul super autostrăzi către East St. Louis și dincolo, ajungând la călăreț redus Hells de Riverside și peste tot că experimentele sociale psihopatice ale elitei auto stil sunt cu momentele lor de tulburare, înainte de desert se servesc;un fel de flambate, bănuiesc.

Este o ironie potrivit ca tot ceea ce intensificarea dorință și frustrările de obiecte și obiective de neatins, ar începe să experimenteze combustii spontane din cauza presiunii de milioane de organisme, apăsând până împotriva celuilalt într-o zvârcolire și răsucirea frenezie de nevoie gresit si lacomia . Ei nu primesc nimic și nu sunt nicăieri, cu excepția înainte și înapoi de la apartament la banda de alergat.Favorizat, desigur, va avea o rată de succes mai bun. Vor fi bate-le înapoi la acele udare gauri de privilegiu, frecare reciproc pe spate cu care "grindină colegi, bine cunoscut" lucru, nu în mijlocul toate celelalte șerpi slithering de quid pro quo.

În jurul lumii disperate festers doresc în zonele masive de populație, cum ar fi Karachi, Mexico City, Bejing. Nu poți să știi cum e, dacă nu ai fost acolo. În Mexico City, cutii de sălbatici și câini răpitori mănâncă cei creduli.

Deoarece sistemul se bazează pe separări de clasa, determinate de soarta de naștere și de asociere, în cele din urmă duce la prea puține în posesia prea mult și prea multe în posesia nimic. Totul funcții, atunci când funcționează, pe principiul echilibrului. Atâta timp cât un echilibru este păstrat, o aparență de ordine există.Acest lucru nu este să spun că justiția are nici o parte în ea. Aceasta este doar pentru a spune că, atâta timp cât soldul este mai mare decât dezechilibru, există aspectul de un fel de rutină durabile.

În Irak, copiii poartă acasă apă radioactivă în bidoane abandonate și orice containerele pot găsi. Mine personal anti și bombe cu dispersie arunce în aer la intervale aleatorii, la care au participat membrele șutat, răsucirea în aer pentru un moment, până când ateriza undeva în praful otrăvit. Închid ochii și să vedem o insulă privată, clipire într-o mare turcoaz. Ea nu așteaptă acolo pentru mine. Se așteaptă pentru cei care au degresat și scammed finanțele necesare pentru a le achiziționa. Ele sunt o rasa aparte. Nu știu acești oameni, viețile noastre sunt atât de foarte, foarte diferit, dar ... viața mea e nici pe departe la fel de rău ca unii deja menționate aici.

În timpul războiului din Irak oribil / Iran, cu toate că gazele otravă și milioanele de oameni care au mers în conflict, șobolanii au crescut pentru a fi de până la 26 de lire sterline. Nu a fost atât de mult să mănânce. A fost un banchet paraziți se termină niciodată. Departe de cele mai multe dintre noi, tragedii umane de proporții epice avea loc și abia auzim despre ele. Timorul de Est a fost nimic mai mult decât un cucui de viteză pe drumul spre întuneric unele Rothschild Rio Tinto fantezie

Astăzi, în Congo, Coltan Febra este epidemie. Condițiile sunt o complexitate de hoarde bandit, ucide cu impunitate. Înainte de asta a fost Rwanda și peste tot continentul întunecat, întunericul este într-o stăpânire deplină cu sufletul la gură peste peisaj flyblown. La centrul de toate este pofta de resurse în cultura occidentală. Să nu uităm Sudan. E greu de imaginat realitatea a ceea ce are loc în aceste locații. Nu este vorba doar Africa. E peste tot și din cauza a ceea ce se întâmplă acolo și în țările în apropiere aproximativ, există un roi de refugiați care au fiecare risc imaginabil, pentru a ajunge la un anumit punct de siguranță și visez o insulă de neatins în Caraibe, atunci când am Sunt deja pe o insulă și, deși circumstanțele mele sunt, în general, mai mult de iffy stabile, ele sunt nimic ca starea nefericită a atât de multe altele. Incertitudinea și sărăcire dire s-ar putea amenința pe mine, dar nici nu s-au bătut la ușă, de fapt încă.

Am visat din aceste insule pentru mulți ani; ceva intens privat și cea mai mare parte pustiu. Cred că este mai mult o lume interioară care unul, uneori, vizite în vise, mai mult decât în realitate. Am trăit în Caraibe. Am trăit de luni de zile pe o plajă de pe insula Andros; insula puțin populate și cea mai mare în lanțul Bahamas. Când am fost acolo a fost primitiv și pustiu. Au fost orașe care au fost un pic mai mult de zece mile distanță și de oameni într-o singură localitate care nu au fost la alta în viața lor întregi. Am trăit cu prietena mea într-un cort pe plajă în cazul în care am construit, de asemenea, una dintre aceste structuri tropicale din frunze de palmier și bambus, sau orice ar fi fost. A fost o perioadă glorioasă și poate că este amintirea că păstrează revenirea la mintea mea, dar ... cum am spus, poate e doar un loc interior încă să fie deschise pentru ședere pentru că am avea aici deja, un fel de. Desigur ... există o mulțime de care materialism aici, dar nu se poate vedea de la aleea mea și ai de a conduce pentru un timp înainte de a ajunge acolo.

În regiunile rupte de război ideea materialismului este propria lor visul de insule.Acest lucru este de înțeles atunci când sunt foame si saraci și să trăiască sub amenințarea morții și mai rău în orice moment și în cazul în care există litle în modul de ingrijire a sanatatii si o mare în calea ciumă. Urmați banii și știi cine este responsabil pentru aceste lucruri și cei responsabili nu locuiesc acolo. Ei trăiesc în Londra și New York, Bruxelles și Tel Aviv. Ei sunt bancherii care imprimă monedele și toate sunt ceilalți care trăiesc în urmărirea a monedei. Acestea sunt monstri si o parte considerabilă dintre ele sunt Ashkenazi klingonieni nascut din regiunile hemoroidale la sfârșitul fundul universului și au venit aici pentru că aceasta este timpul lor. Anumite forme de viață prosperă în anumite climate de mediu.

Ei bine ... Nu am stat mult studierea acestor insule. M-am întors aici, singur insulă, care se află pe o insulă, departe în Pacific și despre cât mai departe de orice altceva, după cum puteți obține, ceea ce este cu siguranță o parte din farmecul său. Când sistemul se prăbușește acest lucru nu va fi cel mai usor loc pentru a ajunge la.

Cred că ceea ce am scris despre ziua de azi este de a conta binecuvantarea ta. Nu uita tot ceea ce are loc în afara liniei vedere. Live in conștientizare comparativ și să fie recunoscător. Să fie foarte, foarte recunoscător.

End transmisie .......

Voi încerca să obțineți că radio a pentru cei dintre voi cu nici un interes.Revizuiască acest spațiu mai târziu pentru un link.

Sursă

Dreaming of Those Beautiful Islands in the Sun.

Dreaming of Those Beautiful Islands in the Sun.

Dreaming of Those Beautiful Islands in the Sun.

GOOGLE TRANSLATE - Dreaming a frumoase insule din Soare