AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.

Ludovic, umilit în ultimul hal la negocieri. Cum i-au întors spatele Kelemen, Victor, Călin şi Dan Micul Pentagon. Casa de nebuni (72)

In jos

Ludovic, umilit în ultimul hal la negocieri. Cum i-au întors spatele Kelemen, Victor, Călin şi Dan Micul Pentagon. Casa de nebuni (72) Empty Ludovic, umilit în ultimul hal la negocieri. Cum i-au întors spatele Kelemen, Victor, Călin şi Dan Micul Pentagon. Casa de nebuni (72)

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Oct 17, 2019 10:05 pm

De când şeful Statului paralel îl nominalizase, Ludovic apuca să doarmă doar trei ore pe noapte. Era foarte agitat. În sfârşit îşi vedea visul cu ochii. Astrele se aliniaseră perfect şi pentru el.
Se trezi brusc şi respiră grăbit, ca un ogar aflat pe urmele vânatului. În salon mirosea a fum. Apoi simţi o durere ascuţită. Se ridică în capul oaselor şi văzu beţe de chibrit arse între degetele de la picioare. Victor şi Traian râdeau pe înfundate, cu pătura pe cap.
― Glume de cretini! răbufni Ludovic.
Imediat îi păru rău că scăpase porumbelul. Avea nevoie de voturile lor ca de aer. Se uită la Victor, aflat pe punctul de a-i da o replică mai usturătoare decât beţele alea de chibrit.
― Scuze, Victoraş... N-am vrut să folosesc cuvinte atât de dure.
Coborî din pat, călcă pe-o coajă de banană şi căzu în fund spectaculos, ca într-un gag cu Stan şi Bran. Colegii râseră iarăşi, de data asta fără reţineri. Aveau să se distreze pe cinste, ziua începuse promiţător.
La baie, Ludovic se aşeză pe colac, trase apa şi-i pică în cap o cutie de vopsea metalizată. Un galben lămâie. Înjură zdravăn, ca ultimul taximetrist din Ferentari. Niciodată nu se simţise atât de neputincios, atât de expus. Era foarte aproape şi în acelaşi timp foarte departe de obiectivul său. Orice greşeală, orice ezitare îi puteau fi fatale.
Începu să se spele pe dinţi şi simţi un gust oribil, de motorină combinată cu ceai de coada calului. Altă glumă proastă a colegilor! De când fusese nominalizat să preia scaunul Vioricăi devenise ţinta predilectă a pacienţilor. Îl persiflau, îl luau la mişto de parcă s-ar fi tuns zero şi şi-ar fi tatuat pe chelie un buchet cu trei trandafiri.
Îşi clăti gura cu două găleţi de apă, îşi dădu jos vopseaua din păr şi reveni în cameră cu zâmbetul pe buze. Trebuia să salveze aparenţele, să le dea de înţeles că era prea puţin afectat de măgăriile lor.
Luă chitara sprijinită de perete şi merse să cânte lângă patul lui Cosette:
― Puştoaico, tu ai sânge de viperă / Puştoaico, am nevoie de inima ta / Da, da, tu, tu lasă-mi votul pe noptieră / Căci doar eu şi Rise Project te vom ajuta / Să i-o tragi în bot lui Dan şi să vii cu gaşca ta!
Încă somnoroasă, Cosette îşi lepădă bluza de pijama şi-şi puse sutienul cu push-up şi sigla USR. Ludovic reuşise s-o impresioneze la fel de tare ca un fotbalist de la FCSB forţat să spună Tatăl Nostru înainte de meci. Viitorul şef al spitalului se întrebă dacă nu cumva îşi cumpărase o pălărie mult prea mare. Adică una era să cânţi la mandolină şi să dansezi pe mese în Vama Veche şi alta să conduci ditamai instituţia. Responsabilitatea uriaşă începea să-l apese pe umeri mai ceva decât sentimentul de vinovăţie din ziua în care agenţii Statului paralel îl hărţuiseră cu false acuzaţii de corupţie.
Citi pe telefon SMS-ul primit de la doctoriţa Ursula: ”Felicitări, Ludovic! Trimite-mi repede un comisar destoinic la Bruxelles. De preferinţă femeie afro-americană, lesbiană, maghiară şi cu mici defecte de exprimare orală. Succes la vot! Te pup!”. Şterse mesajul de frică să nu-l vadă careva. Pe urmă scoase de sub saltea trei conserve de fasole, un borcan de magiun, două pâini, un pet de vin şi câteva pastile de Prozac.
― Vă invit pe toţi la masă, le spuse colegilor.

Kelemen, Victor, Traian, Dan, Cosette şi Călin ezitară în primă instanţă de spaimă să nu le fi pus Ludovic droguri în mâncare ca să-l voteze fără discernământ. Protejatul lui Klaus muşcă primul din franzelă risipind orice temeri. Simţi ceva tare printre dinţi. Scuipă pe jos trei bile de rulment, spre amuzamentul cuplului Victor-Traian. Făcuseră încă o glumă nesărată. Ludovic înghiţi în sec şi se pişcă de picior ca să-şi reprime riposta violentă.
Ciocniră pahare de vin.
― La mulţi ani! le ură Ludovic. Să fim sănătoşi şi s-o ducem mai bine sub conducerea mea.
Bău doar el şi făcu o grimasă. ”Glumeţii” înlocuiseră vinul din sticlă cu perfuzii de Laxacutin. În alte condiţii i-ar fi pocnit cu chitara-ntre picioare. Se stăpâni cu mari eforturi, conştient că ar fi fost greşit să reacţioneze. Trase pe nas două liniuţe de Prozac înainte de a lua cuvântul:
― Dragii mei, vă somez să-mi spuneţi ce vă doreşte inimioara. Am câteva posturi libere în Consiliul de Administraţie... Vorbim şi despre contracte, funcţii în eşaloanele doi şi trei, şedinţe de masaj erotic cu secretarele pesediştilor... orice! Cereţi-mi orice vă trece prin cap!
Primul care ridică două degete fu Traian.
― Eu m-aş băga, sincer. A trecut un timp de când n-am mai simţit cum este să fii mahmur când te trezeşti din beţia Puterii... Ludovic, vino să te îmbrăţişez, măi copile!
Se ridică să-l strângă în braţe, însă în ultima clipă se eschivă spre Cosette, sărutând-o pe gură. Femeia se şterse cu dosul mânecii şi-l privi ca pe-un moşuleţ impotent care trăia din amintirile orgiilor de altădată. Îi pălmui cu sete pe Traian şi pe Dan. Primul râse forţat, ca la un banc cu Petrov, în timp ce Dan ceru lămuriri:
― Să ştii că m-a durut. De ce m-ai lovit, colega?!
― Cum de ce?! Spitalul are nevoie de noi! Să-l ajutăm la greu pe Ludovic. Doar nu vrei să ne prindă Revelionul cu Viorica la butoane!
― Calculele sunt ceva mai complicate, stimată colega. Am impus nişte condiţii. Generalul Florian m-a sunat să-mi spună că aş fi cel mai mare idiot dacă m-aş băga alături de Klaus şi Ludovic... Le-a trebuit moţiune, să facă borş cu ea! Să-şi rupă gâtul, mie îmi convine! Îi aştept la cotitură.
Se ridică să plece împreună cu Kelemen, Victor şi Călin. Doar Traian şi Cosette rămaseră să-l susţină pe Ludovic. Bărbatul îşi luă chitara, iar cei doi colegi îl acompaniară cu vocea şi talentul lor:
― Aşa-mi vine câteodată, Klause / Să dau cu cuţâtu-n piatră, Klause / Că sunt singur ş-ostenit, Klause / Nimeni nu m-o sprijinit, Klause / Mai bine stăteam cuminte, Klause / Eu poet, tu preşedinte, Klause!      
https://www.gandul.info/puterea-gandului/ludovic-umilit-in-ultimul-hal-la-negocieri-cum-i-au-intors-spatele-kelemen-victor-calin-si-dan-18474711
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 8602
Data de înscriere : 05/11/2012

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum