De ce atâtea eforturi în vederea izbânzii moțiunii de cenzură?

Plouă pe mai departe cu rezerve, pretenții imposibil de împăcat unele cu altele, indiferent dacă ele se referă la intrarea la guvernare ori doar la acordarea votului de învestitură, și garanții referitoare la susținerea parlamentară.

USR-PLUS, Alianța ce ar fi trebuit să fie aliatul firesc al PNL, prima de la care ar fi fost de așteptat să le sară liberalilor în ajutor, persistă în refuzul intrării la guvernare, spunând că o va face doar după alegeri care, obligatoriu, trebuie să fie anticipate. Se mai adaugă tot felul de alte pretenții în cazul neîndeplinirii cărora Alianța amenință, prin vocea d-lui Vlad Alexandrescu, că s-ar putea să nu acorde noului guvern nici măcar votul de învestitură.

Cum nu îmi este clar dacă cel numit de dl. Gabriel Liiceanu un „Neo-Păturică” vorbește în numele Alianței ori doar bazându-se pe propriul său orgoliu, așa cum a făcut-o și pe vremea când făcea parte din guvernul Cioloș (ocazie cu care, între altele, a pus pe butuci Opera Națională Română), cum Alianța USR-PLUS se dovedește incapabilă să își pună ordine în discurs și să comunice pe o voce unică, cer oare prea mult în clipa în care aștept ca oamenii d-lui Barna să aleagă soluția avantajoasă pentru țară, dacă nu cumva și pentru viitorul lor politic? Adică să înțeleagă că, deși aparent au dreptate atunci când susțin că, fără legitimitatea conferită de alegeri, atât USR-PLUS cât și celelalte partide din arcul anti- PSD riscă să repete istoria din decembrie 2016. Nu e defel exclus ca tocmai electoratul lor propriu să își piardă răbdarea, să le diminueze creditul și să se anuleze până și cea mai mică șansă a repetării succesului de la alegerile europarlamentare din mai 2019.

În pofida faptului că este vizibilă apariția unei distanțări dintre ceea ce a mai rămas din ALDE și partidul Pro România al d-lui Victor Viorel Ponta, nici dl. Tăriceanu nu se arată din cale afară de dispus la concesii. Spunându-și cuvântul mai vechile lui neînțelegeri cu dl. Ludovic Orban. Dl. Ponta este pe mai departe același om nesigur care își respectă cuvântul numai atunci când la mijloc se află îndeplinirea interesului propriu, UDMR nu va accepta în ruptul capului ca alegerile pentru primării și consilii județene să se desfășoare în două tururi de scrutin, fiindcă modificarea legii îi este evident nefavorabilă și din acest punct de vedere semănând cu PSD, PMP-ul d-lui Băsescu azi spune una, mâine alta.

Faptul că formarea noului guvern se petrece în plină campanie pentru alegerile prezidențiale explică în foarte bună parte refuzurile, pretențiile, rezervele cu care se confruntă dl. Orban. Președintele PNL este perceput de întreaga suflare a electoratului din România drept omul președintelui Iohannis. Implicarea d-lui Iohannis în operațiunile în urma cărora a căzut guvernul Dăncilă este în afara oricărui dubiu. Toate celelalte cinci partide care au pus umărul la succesul operațiunii au fie propriul candidat la prezidențiale, fie și-au declarat susținerea pentru unul dintre cei înscriși în cursă. O trecere fără probleme și „din prima’’ a guvernului condus de Ludovic Orban ar conta indubitabil în zestrea candidatului Klaus Iohannis. Iar zestrea înseamnă voturi.

Interesul diminuării zestrei în cauză explică multe reticențe. Atâta doar că astfel guvernul interimar PSD își păstrează toate șansele să organizatorul alegerilor. Ceea ce i-ar acorda șanse sporite d-nei Dăncilă să intre în turul al doilea al alegerilor. Dacă lucrurile vor sta astfel, atunci de ce a mai fost ea demisă? De ce eforturile în vederea izbânzii moțiunii de cenzură?