l’accueil des migrants : une tradition française ?

Scris de **Admin** Dum Aug 23, 2015 11:24 am

http://ldh-toulon.net/migrants-en-Mediterranee-et.html
&
https://pateticoblog.wordpress.com/2015/08/23/laccueil-des-migrants-une-tradition-francaise/

« La France a déjà été confrontée à des vagues de “migrants”, de réfugiés, par exemple lors de l’arrivée des réfugiés espagnols en 1938-39, dans une situation de xénophobie très puissante dans la société française. Ou dans les années 1970, lorsqu’on a vu arriver dans des proportions beaucoup moins importantes des Chiliens ou des boat-people vietnamiens. Contrairement à ce que l’on pourrait croire, l’attitude des populations n’était pas toujours très compréhensive, rappelait récemment Benjamin Stora. Mais, en même temps, poursuivait-il, la France a toujours été caractérisée par une volonté, une capacité à accueillir les réfugiés, des migrants, des exilés politiques, qu’il faut préserver [1]. »
On peut se demander si cet esprit d’hospitalité perdure aujourd’hui...

A ceux qui me répètent qu’on ne peut pas accueillir “toute la misère du monde”

par Rachel Nef, Mediapart le 26 juin 2015

Parce que je n’en peux plus d’entendre, à chaque fois que je dis que je travaille dans l’accompagnement des demandeurs d’asile “Mais il sont vraiment trop nombreux, non ?” “Déjà que la France est un des pays les plus généreux en Europe ...” et autres “La France ne peut pas accueillir toute la misère du monde” ... j’ai décidé d’écrire ce texte, pour contenir ma frustration, mon indignation qui croît chaque jour en entendant les politiques nous abreuver de chiffres hors contexte censés nous démontrer que nous sommes une forteresse assiégée, et contenir ma tristesse de voir notre gouvernement de “gauche” si tétanisé par l’influence de l’extrême droite dans le champ politique qu’il finit par rentrer dans son jeu ... Je comprends que les gens finissent par s’y perdre et par se demander si, vraiment, on accueille trop de demandeurs d’asile en France.
Alors déjà pour ceux qui me citent la fameuse phrase de Rocard, il ne faudrait tout de même pas en oublier la seconde partie : « La France ne peut pas accueillir toute la misère du monde, mais elle doit en prendre sa part ».
Et pour ce qui est de prendre sa part, on va le voir, malgré son image de pays des Droits de l’Homme, la France est loin d’être exemplaire.
En ce qui concerne les demandeurs d’asile – c’est à dire des personnes ayant fui leur pays parce qu’elles y ont subi des persécutions ou craignent d’en subir et qui sont en quête d’une protection internationale – la France a enregistré 62 800 demandes d’asile en 2014, loin derrière les Etats-Unis (88 400) ou d’autres pays d’Europe comme l’Allemagne par exemple (202 700 demandeurs), la Suède (81 200) ou l’Italie (64 600) [2].
Et si on rapporte ce chiffre a la proportion de la population de chaque État membre de l’UE, ce qui est plus significatif, les taux les plus élevés de demandeurs ont été enregistrés en Suède (8,4 demandeurs d’asile pour mille habitants), devant la Hongrie (4,3), l’Autriche (3,3), Malte (3,2), le Danemark (2,6) et l’Allemagne (2,5). La France n’arrive qu’en douzième position (1 demandeur d’asile pour mille habitant).
La France est donc loin de “ployer” sous le poids des demandes comme on ne cesse de nous le répéter.
La France n’est pas non plus le pays qui accorde le plus de statuts de réfugié (ce qui constitue l’aboutissement “positif” de la demande d’asile) : en 2014, dans l’UE, 45% des demandes d’asile ont été reconnues positives. Le taux d’accord en France pour 2014 était quant à lui de 28% [3].
Donc pour la France si généreuse, on repassera.
Et si on regarde au niveau mondial, quel est selon vous, le pays qui accueille le plus de réfugiés ? _Ça doit être en Europe pour qu’on nous répète inlassablement que c’est un si lourd fardeau ... Et bien non, figurez vous ! C’est le Pakistan qui arrive en tête des statistiques du HCR (l’Agence des Nations Unies pour les réfugiés), avec 1,6 million de réfugiés, suivi de l’Iran avec 857 000 réfugiés et du Liban qui en compte 856 000.
Le Liban a, sur son sol, 178 réfugiés pour 1 000 habitants, ce qui, rapporté à la France, donnerait quelque 12 à 15 millions... Or, on estime à environ 165 000 le nombre de personnes disposant du statut de réfugié politique en France (0,29% de la population). C’est une goutte d’eau, nous sommes tout à fait en capacité de les accueillir.
Contrairement aux idées reçues, ce sont les pays en développement qui reçoivent la majorité des personnes en demande de protection – 90% des demandeurs d’asile et des réfugiés vont dans des pays proches ou frontaliers, donc l’Europe n’est absolument pas la zone du monde la plus affectée. Par rapport à la situation des réfugiés syriens par exemple, l’exemple est flagrant.Alors que le nombre de déplacés va bientôt atteindre la barre des 4 millions, l’ONU a demandé que 30 000 d’entre eux soient « réinstallés » dans des pays occidentaux. L’Allemagne a promis d’en accueillir 20 000, la Suède 1 200, la France, devinez combien ? ... 500. L’immense majorité de ceux-ci (97%) s’installent au Liban, en Jordanie, en Turquie ou en Irak. Nous sommes loin d’être envahis. Le monde entier ne rêve pas de rejoindre l’Europe. Relisez les chiffres ci-dessus pour comprendre à quel point c’est faux.
De plus, on réduit le migrant à son statut de migrant, comme si l’unique but de sa vie était de venir frapper à notre porte, mais derrière chaque demande d’asile se cache un homme ou une femme avec son histoire, son passé, un homme ou une femme qui a grandi quelque part, a eu une enfance, a des attaches, un endroit où il s’est sentí chez lui. Je me souviens de ce Monsieur tchétchène qui m’évoquait les larmes aux yeux les montagnes de son enfance, car jamais il n’aurait pensé ne pas vieillir a leurs pieds ou de ce Monsieur bangladais qui s’était effondré dans mon bureau car il venait d’apprendre la mort de son père au pays et savait qu’il ne pourrait même pas lui rendre un dernier hommage … Qui voudrait vivre ça ? Franchement, qui ? Sans parler des trajets abominables pour atteindre l’Europe tristement illustrés par les récents naufrages en Méditerranée… [4]
Vous pensez que quand on vient de pays comme la Somalie ou l’Erythrée on vient parce que le système d’allocations est plus avantageux en France que chez soi ? Il faut arrêter la plaisanterie, imaginez un instant ce que cela représente de tout quitter et vous comprendrez qu’on part parce qu’on n’a pas le choix.
Vous voudriez vous, rester dans un Etat où règne la terreur, la guerre, où vous avez peur chaque jour pour vos enfants ? Un Monsieur sri-lankais que je suivais et qui dormait dehors faute de solution d’hébergement m’a dit un jour “C’est très dur. Mais au moins ici je suis libre et je n’ai plus peur en permanence.”
Renseignez-vous sur les régimes politiques en Somalie ou en République Démocratique du Congo, demandez-vous si vous resteriez en Syrie dans la situation actuelle. Ou en Russie si vous êtes menacé de mort parce que vous avez écrit un texte qui déplaît aux autorités. En Guinée où votre fille se ferait potentiellement exciser comme vous dès le plus jeune âge.
L’espoir d’une vie meilleure est équitablement partagé sur notre planète et ne nous est pas réservé parce que nous sommes né du bon coté de la barrière.
Plus généralement, l’immigration est toujours présentée comme un problème, alors même que de nombreuses études indiquent que l’immigration est positive pour l’État français, en termes démographiques, en termes de croissance, de savoir, de diversité et qu’elle rapporte même de l’argent (12 milliards par an tout de même selon une équipe de chercheurs de l’Université de Lille) [5]. C’est donc le regard médiatico-politique sur les migrants qu’il faut réussir à changer. Et ne pas céder aux discours populistes qui prospèrent à l’aune de la montée du Front National qui trouve là un terrain fertile en ces temps de récession économique.
Nos démocraties peuvent tout à fait accueillir ces migrants, et au lieu de succomber à un populisme mortifère, devraient réfléchir à une politique migratoire de manière plus sereine et apaisée et arrêter de faire des migrants les boucs émissaire de nos sociétés.
Sinon c’est notre humanité qu’on perd peu à peu.
Propos recueillis par Jacky Naidja

P.-S.

Méditerranée : environ 2 200 migrants secourus

Les échos, le 22 août 2015

Les garde-côtes italiens tentaient samedi de secourir jusqu’à 3 000 migrants en Méditerranée, au large des côtes libyennes.
Lire la suite

Notes

[1] L’Express du 19 juin 2015 : "Des menaces sur la tradition française d’hospitalité"
[2] Chiffres Eurostat
[3] Chiffres Ofpra
[4] A ce propos, lire le magnifique livre de Fabrizio Gatti Bilal sur la route des clandestins, éd. Liana Levi, 2008.
[5] Courrier international, “Les très bons comptes de l’immigration”, 27/04/2012

Scris de **Admin** Dum Aug 23, 2015 11:44 am

primirea migranților: o tradiție franceză?

l’accueil des migrants : une tradition française ? Rubon19-8261a

"Franța a fost confruntă cu valuri de" imigranți ", refugiați, cum ar fi în cazul în care sosirea refugiaților spanioli în 1938-1939, într-o situație xenofob foarte puternic în societatea franceză. Sau în anii 1970, când am văzut întâmpla în proporții mult mai mici de chilieni sau persoane cu barca vietnamez. Contrar a ceea ce s-ar putea gândi, atitudinea oamenilor nu a fost întotdeauna foarte înțelegere, a amintit recent Benjamin Stora. Dar, în același timp, a continuat el, Franța a fost întotdeauna caracterizată de o voință, capacitate refugiaților bun venit, migranții, exilați politice, care trebuie să fie păstrate [1]. "

Unii se întreabă dacă acest spirit de ospitalitate continuă și astăzi ...

Pentru cei care repeta la mine că nu poate găzdui "toate mizeria lumii"

Rachel Nave, Mediapart 26.06.2015

Pentru că nu pot sta să audă, de fiecare dată când spun că lucrez în asistarea solicitanților de azil "Dar există într-adevăr prea multe, nu?", "Deja că Franța este una dintre țările cele mai generoase din Europa ... "și alte" Franța nu poate găzdui toate mizeria lumii "... m-am decis să scriu acest text, să conțină frustrarea mea, indignarea mea este în creștere de zi cu zi audiere politicile am bea din cifre context așteptat să demonstreze că suntem o cetate asediată, și conțin tristețe meu pentru a vedea guvernul nostru "stânga" dacă paralizat de influența extremei drepte în politică în cele din urmă el a reveni la jocul său ... Am înțeles că oamenii în cele din urmă se pierde și ne întrebăm dacă, într-adevăr, noi bun venit solicitanții de azil în Franța prea.
Deci, pentru cei care citează deja ma fraza celebra Rocard, ar trebui să nu uităm totuși partea a doua: "Franța nu poate găzdui toate mizeria din lume, dar trebuie să joace rolul."
Iar când vine vorba de a lua mâna, așa cum vom vedea, în ciuda imaginii sale ca o țară a Drepturilor Omului, Franța este departe de exemplar.
În ceea ce privește solicitanții de azil - care este, oameni care au fugit din țara lor, deoarece ei vor fi suferit persecuție sau teama de a suferi și care sunt în căutare de protecție internațională - Franța are înregistrat 62,800 cereri de azil în 2014, cu mult în urma Statelor Unite (88400) sau în alte țări europene, cum ar fi Germania (202,700 solicitanți), Suedia (81200) și Italia (64 600) [2].
Și dacă această cifră se referă la proporția populației din fiecare stat membru al UE, care este mai semnificativ, cele mai ridicate rate de solicitanți au fost înregistrate în Suedia (8,4 la mie de solicitanți de azil ), urmată de Ungaria (4.3), Austria (3,3), Malta (3.2), Danemarca (2.6) și Germania (2,5). Franța se afla pe locul numai poziția a douăsprezecea (un solicitant de azil la mie cap de locuitor).
Franța este atât de departe de "cot" sub greutatea de cereri așa cum ne repetăm mereu.
Franța nu este țara acordare a statutului de refugiat mai (care este rezultatul "pozitiv" al cererii de azil): în 2014, în UE, 45% din cererile de azil au fost recunoscute pozitiv. Rata acord în Franța pentru anul 2014 a fost de 28% între timp [3].
Atât de generos pentru Franța ar putea folosi ceva de lucru.
Și dacă ne uităm la nivel global, ce credeți că țara care găzduiește cele mai multe refugiații? _Ça Fi în Europa așa că repetă neobosit că este o povară grea ... Ei bine, nu, îți dai seama! Acest lucru este Pakistan se află în fruntea statisticilor UNHCR (Agenția ONU pentru Refugiați), cu 1,6 milioane de refugiați, urmată de Iran cu 857,000 de refugiați și Liban care numara 856 000 .
Liban, pe teritoriul său, 178 de refugiați la 1 000 de locuitori, care, în ceea ce privește Franța, da unele 12-15 milioane ... Se estimează la aproximativ 165000 numărul de persoane cu statut de refugiat politic Franța (0,29% din populație). Aceasta este o picătură de apă, suntem destul de capacitatea de a le potrivi.
Contrar credintei populare, este în curs de dezvoltare care primesc cea mai mare parte a oamenilor cer protecție - 90% din solicitanții de azil și refugiații sunt rude sau în țările vecine, astfel încât Europa nu este absolut zona cea mai afectată a lumii. Comparativ cu situația refugiaților sirieni de exemplu exemplu flagrant.Alors este faptul că numărul persoanelor strămutate intern va atinge în curând pragul de patru milioane, ONU a solicitat ca 30.000 dintre ei au fost "relocați" în țările occidentale. Germania a promis pentru a se potrivi 20000, Suedia 1200, Franța, ghici cât de mult?... 500. Marea majoritate a acestora (97%), stabilit în Liban, Iordania, Turcia și Irak. Suntem departe de a fi invadat. Întreaga lume nu visează să ajungă în Europa. Revedeți numerele de mai sus pentru a intelege cum acest lucru este greșit.
În plus, reduce migrantul pe statutul de migrant, ca în cazul în unicul scop al vieții sale a fost de a veni să bată la ușa noastră, dar în spatele fiecare cerere se ascunde un bărbat sau o femeie cu istoria sa, trecutul său un bărbat sau o femeie care a crescut undeva, a avut o copilărie, elemente de fixare, un loc în care Senti acasă. Îmi amintesc că domnul cecen evocând lacrimi în ochii mei munții din copilărie, pentru că nu s-ar fi gândit să nu vârstă la picioarele lor sau de ce domnul Bangladesh care sa prabusit in biroul meu, pentru că a avut pentru a afla de moartea tatălui său la domiciliu și știa că nici măcar nu a putut plăti ultimul omagiu ... Cine ar vrea să-l trăiască? Sincer, cine? Nu mai vorbim de călătoriile groaznice să ajungă în Europa din păcate ilustrat de recentele naufragiile din Mediterana ... [4]
Crezi că atunci când vin din țări precum Somalia și Eritreea este doar pentru că sistemul de beneficii este mai profitabil în Franța decât acasă? Noi trebuie să oprească gluma, imaginați-vă pentru un moment ce înseamnă să lase totul și să înțelegeți că avem în comun, deoarece nu avem de ales.
Ce-ar vrea sa stai intr-o stare în care nu există teroare, război, în cazul în care în fiecare zi vă temeți pentru copiii voștri? Dl A din Sri Lanka Am urmat și am dormit în afara de lipsa de hosting soluție dată mi-a spus: "Este foarte greu. Dar cel de aici, la Sunt liber și nu mă tem în orice moment. "
Întrebați despre regimurile politice din Somalia sau Republica Democrată Congo, întrebați-vă dacă ați rămâne în Siria, în situația actuală. Sau Rusia dacă sunt amenințați cu moartea pentru că ai scris un text care nemultumeste autoritățile. În Guineea, în cazul în care fiica ta ar fi potențial excizat ca tine la o vârstă fragedă.
Speranța unei vieți mai bune este împărtășită echitabil pe planeta noastră și nu este rezervat pentru noi, deoarece ne naștem pe partea bună a gardului.
Mai general, imigrația este întotdeauna prezentat ca o problemă, chiar dacă multe studii indică faptul că imigrația este pozitiv pentru statul francez, din punct de vedere demografic, în termeni de creștere, cunoștințe, diversitate și chiar face bani (12 miliarde de euro pe an încă în conformitate cu o echipa de cercetatori de la Universitatea din Lille) [5]. Prin urmare, este aspectul-media politic la migranții care trebuie să reușim să schimbare. Și să nu dea în la discursul populist care prospera în lumina de creștere a Frontului Național, care este un teren fertil în aceste vremuri de recesiune economică.
Democrațiile noastre pot saluta destul de acești migranți, în loc de a ceda la un populism de moarte ar trebui să ia în considerare politica de migrație într-un mod mai senină și odihnit și a opri a face migranții capră emisar în societățile noastre.
În caz contrar, este umanitatea noastră care pierde încet.
Interviu realizat de Jacky Naidja

PS

Marea Mediterană: aproximativ 2.200 de imigranți salvat

Ecouri, 8.22.2015

Garda de Coasta italian a încercat sâmbătă să salveze pana la 3000 de migranți în Marea Mediterană, în largul coastelor libiene.
Citește mai târziu

Note

[1] expres din 19 iunie 2015: "Amenințările la tradiția franceză de ospitalitate"
[2] Cifrele Eurostat
[3] Cifre OFPRA
[4] În acest sens, a citit cartea minunata de Fabrizio Gatti Bilal pe drum ilegal, ed. Liana Levi, 2008.
[5] International Mail, "Conturile de imigrare mari", 27/04/2012