AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.

Paul Goma ’84 - Un Soljenițîn român

In jos

Paul Goma ’84 - Un Soljenițîn român Empty Paul Goma ’84 - Un Soljenițîn român

Mesaj Scris de Admin la data de Lun Dec 02, 2019 2:36 am

Se spune că la apariția romanului „Ostinato” în 1971, editat în Germania Federală la „Suhrkamp Verlag” și, în scurt timp, în franceză la Paris și în limba olandeză (1974), după ce acesta fusese respins de cenzură în România pe motiv că depunea mărturii false și denigratoare despre închisorile comuniste, Paul Goma a fost numit „un Soljenițîn român”[1]. Și nu fără temei.
Născut pe 2 octombrie 1935 ca al doilea copil al unei familii de învățători din satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei din România interbelică, Paul Goma ilustrează pregnant tragicul destin al Basarabiei, aflată mereu „sub vremi”, el fiind creatorul tipului de personaj răzvrătit, nonconformist și totalmente diferit de personajele resemnate conform proverbului „Capul plecat, sabia nu-l taie”, demonstrând că se poate de trăit cu demnitate chiar și în comunism, iar capul este tăiat, de cele mai multe ori, tocmai fiindcă e plecat.
Odată cu anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în urma notelor ultimative din 26-28 iunie 1940, familia Goma a fost nevoită să se refugieze în România, unde tânărul Paul se remarcă, în scurt timp printre susținătorii cauzei luptătorilor anticomuniști: elev fiind în clasa a X-a la liceul „Gh. Lazăr”, a fost „convocat” în mai 1952 la Securitatea din Sibiu și „reținut” timp de opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară.
A reușit să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953, iar un an mai târziu a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București (filologie, română) și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”, reușind la amândouă și alegând Institutul.
S-a remarcat în zilele revoluției maghiare din 1956, fiind condamnat în martie anul următor la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava (1957) și Gherla (1958), după care a fost trimis în domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, unde a rămas până în 1964. După eliberare, a continuat să înfrunte regimul cu o tenacitate incompatibilă cu prudența, manifestându-și cu voce tare atitudinea civică. Și-a câștigat existența lucrând ca muncitor, fotograf ambulant, trompetist, tehnician la Buhuș, Făgăraș, Segarcea și Brașov. În 1965 și-a reluat studiile la Universitatea din București, fiind însă nevoit să le abandoneze în urma hărțuielilor la care era supus. A debutat în revista „Luceafărul” cu povestea „Cum bate toba” (1966), colaborând inclusiv la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Ateneu”, iar debutul editorial s-a produs în 1968 cu volumul de nuvele „Camera de alături”.
În 1968, entuziasmat de faptul că N. Ceaușescu condamnase invazia Cehoslovaciei, a devenit membru al P.C.R., atașamentul său față de regim fiind însă de scurtă durată. În 1971 i-a apărut, în Germania, apoi și în Franța, romanul „Ostinato”, cu care a inaugurat în literatura română tema sistemului concentraționar comunist. La târgul de carte, din acel an, de la Frankfurt pe Main, romanul lui Paul Goma a apărut la stand cu genericul „carte interzisă în România”, fapt care a condus la excluderea sa din partid, dat fiind că „a pus în mâna dușmanului o armă cu care să lovească în patria noastră, România”.
Sfidând toate interdicțiile și impedimentele, prozatorul a continuat să lupte cu aceeași îndârjire pentru dreptul de a gândi liber, după principiul: „eu nu cunosc limba lui Esop, deci nu o folosesc”. În 1972, la aceeași editură vest-germană „Suhrkamp Verlag” i-a apărut romanul „Ușa”, reluat în 1974, în franceză, la Gallimard. Prin acele cărți, Paul Goma a intrat în circuitul intelectual european, ajungând însă într-un conflict deschis cu autoritățile comuniste de la București. A devenit singurul disident român anticomunist omologat la nivel mondial, inițiind „Mișcarea Goma” pentru drepturile omului din primăvara anului 1977, în semn de solidarizare cu Carta ʼ77, - o inițiativă civică, de rezistență anticomunistă din Cehoslovacia, reprezentată de Václav Havel.
Într-o scrisoare adresată lui Ceaușescu, Paul Goma i-a cerut să se solidarizeze cu autorii Cartei ʼ77: „Toți vecinii noștri se mișcă, își cer drepturile care li se cuvin. Până și rușii strigă în gura mare că sunt neliberi, că drepturile le sunt călcate în picioare. Numai noi, românii, tăcem. Și așteptăm să ni se dea totul de-a gata”. Goma mai scria, adresându-i-se lui Ceaușescu, că în România erau doar două persoane care nu se temeau de Securitate: „Domnia Voastră și cu mine. Dar, numai cu două semnături... Există însă o soluție: solidaritate individuală. Eu expediez o scrisoare cu semnătura mea olografă. Numai că gestul meu nu va împrăștia teama concetățenilor noștri de a se alătura celor care cer drepturi. Cu totul și cu totul alta ar fi situația dacă Domnia Voastră a-ți trimite o asemenea scrisoare. O declarație de susținere a Cartei 77. Sunt ferm convins că milioane de români vă vor urma și se vor solidariza cu cehii și slovacii. Făcând acest lucru, veți arăta că sunteți consecvent cu declarațiile din 1968”.
Contrar speranțelor și așteptărilor lui Paul Goma, acel demers fără precedent a prozatorului a stârnit o reacție dură a autorităților, autorul fiind persecutat de Securitate, maltratat și amenințat cu moartea. La finele anului 1977, i s-a permis să părăsească România, stabilindu-se împreună cu soția și copilul său la Paris, unde a continuat lupta împotriva regimului comunist. Așa cum consemna „Le Nouvel Observateur” în acele zile, „în 1977, România a cunoscut două cutremure: unul de pământ în martie, și altul al oamenilor, prin Mișcarea Goma”.
Stabilit din 1977 la Paris, marele prozator a editat unul după altul romanele: „Gherla” (1976), „În cerc” (1977), „Garda universală” (1979), „Culoarea curcubeului” (1979), „Patimile după Pitești” (1981), „Soldatul câinelui” (1985), „Bonifacia” (1986), ultimul apărând la București abia în 1991. A editat inclusiv romanul autobiografic „Din calidor. O copilărie basarabeană” (1989), apărut la București și la Chișinău în 1990.
Cu toate că în Franța, spre deosebire de confrații săi de litere din R.S.R. și din R.S.S.M. s-a bucurat de marea șansă de a-și edita nestingherit lucrările în condițiile unei depline libertăți a creației, în afara canoanelor realist-socialiste care au schilodit gândirea și creația majorității scriitorilor din spațiul românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea, statutul de „azilant politic” l-a lipsit, în schimb, de avantajele creației în cuprinsul Patriei sale. Ca urmare a acestui fapt și în pofida notorietății europene și mondiale de care s-a bucurat și se bucură în prezent, pentru cei mai mulți cititori din Republica Moldova, dar și din România în egală măsură, creația lui Paul Goma rămâne încă aproape necunoscută. Așa cum pe bună dreptate afirmă criticul literar Aliona Grati, scriitorul Paul Goma nu prea a avut parte de interpretări, sinteze și aprecieri pe potriva talentului și tocmai aceste lacune au periclitat serios receptarea lui, din care considerent, „cunoașterea lui Paul Goma este un imperativ al zilei, care trebuie realizat la modul serios și plenar, deoarece scriitorul este șansa noastră de a intra în contact și în rezonanță cu literatura (post)modernă contemporană”. Academicianul Mihai Cimpoi afirmă, la rândul său, că Paul Goma este „basarabeanul afirmat în afara contextului dramatic basarabean, iar pentru literatura română este scriitorul cu cărțile scrise în afara țării și, pe deasupra, editate târziu”[2].
Urmărind, în această ordine de idei, recuperarea și valorificarea plenară a unor importante valori culturale și literare și în contextul aniversării scriitorului, publicistului și disidentului politic Paul Goma, care, la 2 octombrie curent, a împlinit vârsta de 84 de ani, la Academia de Științe a Moldovei a fost lansat un amplu și consistent volum omagial de studii „Paul Goma: cuvântul basarabeanului răzvrătit” din seria „Personalități notorii”, prefațat, selectat și coordonat de dr. hab. Aliona Grati[3].
Noua apariție editorială este importantă nu numai pentru specialiștii preocupați de creația marelui prozator, ci și în egală măsură utilă publicului cititor, prin calitatea studiilor care îl readuc pe meleagurile natale pe basarabeanul răzvrătit. Precedat de o biobibliografie scrisă de însuși Paul Goma, - în care sunt descrise evenimente autobiografice începând cu 20 ianuarie 1909, când se naște, în satul Ciocâlteni, județul Orhei, Basarabia, pe atunci în componența Rusiei, Eufimie, cel de-al doilea fiu al Nataliei și al lui Chirilă Goma, și până în 2018, când i s-a conferit Premiul Opera Omnia al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, - volumul constă din patru capitole (I. Analize și interpretări; II. Biblioteca Paul Goma - cronici, studii; III. Paul Goma prin el însuși; IV. Viața în imagini), - cuprinzând exegeze despre toate operele literare ale lui Paul Goma. Așa cum notează prefațatoarea ediției, criteriul de selecție al studiilor și articolelor a fost dictat de intenția de a pune în evidență evoluția exegezei asupra creației lui Paul Goma, de la primele recenzii la cărțile scriitorului de la Mana, semnate, în 1968, de Valeriu Cristea în „Amfiteatru” și de Lucian Raicu în „Gazeta literară”, și până la cele mai importante și edificatoare sinteze ale unor importanți critici, istorici literari și scriitori contemporani.
Considerând că valoarea estetică este condiția sine qua non a literaturii și fără a neglija aspectele destinului său de-a curmezișul istoriei, cu accentul pe opoziția politică, autorii volumului - critici și istorici literari de mare valoare – insistă pe necesitatea reabilitării depline a lui Paul Goma, pe stimularea receptării favorabile a operei sale și a efortului de sinteză și de apreciere globală, relevând legendaritatea și singularitatea cazului său de rezistență adevărată, nu doar prin cultură, și evidențiind, totodată, amploarea pe care a produs-o scriitorul la nivel de țară, generând fenomenul și mișcarea ce-i poartă numele.
Constituind o primă și reușită încercare academică de valorificare multiaspectuală a creației remarcabilului scriitor basarabean, volumul „Paul Goma: cuvântul basarabeanului răzvrătit” relevă marele merit al lui Paul Goma, constând în promovarea adevărului întreg,  mărturisit până în pânzele albe și exprimat, așa cum afirmă acad. Mihai Cimpoi, cu o autenticitate ce nu admite nici o notă de contrafăcut și cu o ardoare etică ce nu permite nesocotirea măcar parțială a lui., - imperativ categoric, în lumina căruia scrisul lui Goma capătă calitatea cea mai de preț.
---------------------------------------
[1] Dicționarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006 / Muzeul Literaturii Române „M. Kogălniceanu”. Coord.: Valeriu Nazar, Editura Prut Internațional, Chișinău, 2007, p. 223.
[2] Ibidem, p. 224.
[3] Paul Goma: cuvântul basarabeanului răzvrătit - Prefață, selecție și coord. de Aliona Grati, Întreprinderea Editorial-Poligrafică Știința, Chișinău, 2019, 344p.
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 8689
Data de înscriere : 05/11/2012

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum