USR- Sfârșitul iluziei?

Atunci, în februarie 2018, protestele de stradă din iarna anului precedent erau de multă vreme de domeniul trecutului, societatea civilă românească dădea semne că ar fi incapabilă să se mai coaguleze și un fel de apatie și de resemnare păreau a se fi instaurat peste întreaga societate.

Cu totul alta era situația în tabăra stângii. La Congresul PSD care a avut loc la foarte puțină vreme după ce eu îmi pusesem semnătura pe respectiva inițiativă legislativă, Dragnea a dat, cum nu se poate mai sigur pe el, semnalul că PSD și el făcuseră pact cu veșnicia. Că România și românii sunt sortiți să fie conduși mulți ani din acel moment încolo de PSD. Că suntem într-o situație fără ieșire. PSD avea planuri legate nu doar de politica din interiorul țării, ci și în privința poziționării viitoare pe harta Europei a României. O poziționare care era din ce în ce mai contrară politicilor specifice unei țări membre a Uniunii Europene. Îmi amintesc cu cât elan comenta atunci la televiziunile aservite PSD (România tv și Antena 3) analistul contra cost Bogdan Chirieac clarviziunea noii strategii de politică externă expusă de la “ înalta tribună a Congresului” de dl. Liviu Dragnea. Vremea ceaușismului dădea numeroase semne că este pe punctul să revină.

Probabil că revenirea respectivă era astăzi de domeniul realității dacă românii ar fi votat altfel la alegerile europarlamentare din mai 2019. Guvernarea PSD-ALDE comisese, între timp, colosala greșeală din după-amiaza și seara zilei de 10 august 2018, intențiile totalitare ale lui Liviu Nicolae Dragnea erau deja de domeniul evidenței. Așa cred că se explică votul masiv dat de români tinerilor din USR. M-am numărat printre votanții cu pricina.

Mă așteptam ca după acel moment de grație USR să crească. Să-și întărească și să-și articuleze discursul, să își formuleze o doctrină clară, să găsească soluțiile prin care să contrazică acuzele atât de neo-marxism cât și cele de neo-fascism ce veneau din felurite zone ale spectrului politic, dar și dinspre unele organisme și organizații media. Celor deja amintite asociindu-li-se voios iresponsabil dar cu scop Realitatea tv a lui Cozmin Gusă și gugumăniile debitate acolo de caraghiosul Octavian Hoandră, Evenimentul zilei, îndeosebi prin vocea mizeră a insului pe nume Mirel Curea, TVR prin pestilențiala emisiune România 9. Firesc era ca proeminența liderilor USR să crească, ca ei să nu mai emită mesaje contradictorii, încâlcite, normal era ca partidul să vorbească pe aceeași voce.

Nici urmă de toate acestea. În plus, USR a comis greșeala capitală de a convoca un congres în plină perioadă de campanie electorală, punând astfel la îndoială legitimitatea d-lui Dan Barna ce fusese desemnat candidatul Alianței USR-PLUS la alegerile prezidențiale. Lipsa de charismă a acestuia, incapacitatea lui funciară de a intra în dialog cu oamenii simpli, aceasta în pofida faptului că a bătut țara mai mult chiar decât d-na Viorica Dăncila și dl. Klaus Iohannis la un loc, jacobinismul de care s-a dat dovadă în relația cu PNL și piedicele, rezervele, condițiile puse dorinței acestuia de a alunga de la putere guvernul condus de V. V. Dăncilă, toate conjugate cu proasta alegere a momentului Congresului și cu acuzele de fraudă în operația de alegere a liderului ce au fost aduse de atât de vorbăreața doamnă Cosette Chichirău explică neintrarea în turul al doilea al Prezidențialelor a d-lui Dan Barna. În ceea ce mă privește, nu cred în intervenția Serviciilor, a generalilor care au făcut ca în turul al doilea președintele Iohannis să se confrunte cu d-na Dăncilă.

Au urmat noi agitații post-vot, dar și reconfirmarea în funcție a d-lui Dan Barna. Cu toate acestea nici vorbă despre revenirea păcii mult așteptate. A intervenit așa-numitul caz “Oli Ardelean”, au urmat excluderi. USR pare a fi în pragul imploziei ori al disoluției. Sondajele îi sunt tot mai defavorabile.

Să fie oare vorba despre sfârșitul unei iluzii?