Jesus Was a Circumcised Rabbi

Jesus Was a Circumcised Rabbi

And when eight days were accomplished for the circumcising of the child, his name was called Jesus, which was so named of the angel before he was conceived in the womb.

This man came to Jesus by night and said to him, “Rabbi, we know that you are a teacher come from God, for no one can do these signs that you do unless God is with him.” (John 3:2)

---

Nathanael answered him, “Rabbi, you are the Son of God! You are the King of Israel!” (John 1:49)

---

Jesus turned and saw them following and said to them, “What are you seeking?” And they said to him, “Rabbi”, “where are you staying?” (John 1:38)

---

Meanwhile the disciples were urging him, saying, “Rabbi, eat.” (John 4:31)

---

And when he came, he went up to him at once and said, “Rabbi!” And he kissed him. (Mark 14:45)

---

Judas, who would betray him, answered, “Is it I, Rabbi?” He said to him, “You have said so.” (Matthew 26:25)

Do not think that I have come to abolish the Law or the Prophets; I have not come to abolish them but to fulfill them. For truly, I say to you, until heaven and earth pass away, not an iota, not a dot, will pass from the Law until all is accomplished. Therefore whoever relaxes one of the least of these commandments and teaches others to do the same will be called least in the kingdom of heaven, but whoever does them and teaches them will be called great in the kingdom of heaven. For I tell you, unless your righteousness exceeds that of the scribes and Pharisees, you will never enter the kingdom of heaven. (Matthew 5:17-20)

We will have to deal with Christianity in a tougher way than hitherto. We must settle accounts with this Christianity, this greatest of plagues that could have happened to us in our history, which has weakened us in every conflict. If our generation does not do it then it would I think drag on for a long time. We must overcome it within ourselves. Today at Heydrich’s funeral I intentionally expressed in my oration from my deepest conviction a belief in God, a belief in fate, in the ancient one as I called him—that is the old Germanic word: Wralda. We shall once again have to find a new scale of values for our people: the scale of the macrocosm and the microcosm, the starry sky above us and the world in us, the world that we see in the microscope. The essence of these megalomaniacs, these Christians who talk of men ruling this world, must stop and be put back in its proper proportion. Man is nothing special at all. He is an insignificant part of this earth. If a big thunderstorm comes, he can do nothing about it. He cannot even predict it. He has no idea how a fly is constructed—however unpleasant, it is a miracle—or how a blossom is constructed. He must once again look with deep reverence into this world. Then he will acquire the right sense of proportion about what is above us, about how we are woven into this cycle.
Then, on a different plane, something else must happen: we must once again be rooted in our ancestors and grandchildren, in this eternal chain and eternal sequence. [ . . . ] By rooting our people in a deep ideological awareness of ancestors and grandchildren we must once more persuade them that they must have sons. We can do a very great deal. But everything that we do must be justifiable vis-à-vis the clan, our ancestors. If we do not secure this moral foundation which is the deepest and best because the most natural, we will not be able to overcome Christianity on this plane and create the Germanic Reich which will be a blessing for the earth.

Și când s-au împlinit opt ​​zile pentru împrejurarea copilului, numele său a fost numit Iisus, care a fost numit astfel de înger înainte de a fi conceput în pântece.

Acest om a venit la Isus noaptea și i-a spus: „Rabi, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, pentru că nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci decât dacă Dumnezeu este cu el.” (Ioan 3: 2)

---

Natanael i-a răspuns: „Rabi, tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Regele lui Israel! ”(Ioan 1:49)

---

Isus s-a întors și i-a văzut urmând și le-a spus: „Ce cauți?” Și i-au zis: „Rabi”, „unde rămâi?” (Ioan 1:38)

---

Între timp, ucenicii îl îndemnau și ziceau: „Rabin, mâncați” (Ioan 4:31)

---

Și când a venit, s-a urcat deodată la el și i-a spus: „Rabi! (Marcu 14:45)

---

Iuda, care avea să-l trădeze, a răspuns: „Oare eu sunt, Rabi?” El i-a spus: „Ați spus așa” (Matei 26:25)

Nu credeți că am ajuns să desființez Legea sau Profeții; Nu am venit să le desființez, ci să le împlinesc. Căci cu adevărat vă spun, până nu va trece cerul și pământul, nu o iotă, nu un punct, nu va trece de la Lege până când toate se vor împlini. Prin urmare, cine va relaxa una dintre cele mai mici din aceste porunci și îi învață pe alții să facă același lucru va fi numit cel puțin în Împărăția cerurilor, dar cine le va face și le va învăța va fi numit mare în Împărăția cerurilor. Căci vă spun, dacă dreptatea voastră nu o va depăși pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra niciodată în împărăția cerurilor. (Matei 5: 17-20)

Va trebui să ne ocupăm de creștinism într-un mod mai dur decât până acum. Trebuie să soluționăm conturile cu acest creștinism, cea mai mare dintre ciumele care ni s-ar fi putut întâmpla în istoria noastră, care ne-a slăbit în fiecare conflict. Dacă generația noastră nu o va face, aș crede că trageți mai mult timp. Trebuie să o depășim în noi înșine. Astăzi, la înmormântarea lui Heydrich, am exprimat intenționat, în orașul meu, din cea mai profundă convingere, o credință în Dumnezeu, o credință în destin, în cea veche așa cum l-am numit - acesta este vechiul cuvânt germanic: Wralda. Va trebui din nou să găsim o nouă scală de valori pentru oamenii noștri: scara macrocosmosului și a microcosmosului, cerul înstelat de deasupra noastră și lumea din noi, lumea pe care o vedem la microscop. Esența acestor megalomaniaci, acești creștini care vorbesc despre oameni care conduc această lume, trebuie să se oprească și să fie readus în proporția corespunzătoare. Omul nu este deloc special. El este o parte nesemnificativă a acestui pământ. Dacă vine o furtună mare, el nu poate face nimic în acest sens. Nici măcar nu-l poate prezice. El nu are idee despre cum este construită o muscă - oricât de neplăcut, este un miracol - sau despre cum este construită o floare. El trebuie să privească din nou cu adâncă reverență în această lume. Atunci el va dobândi sensul corect al proporției despre ceea ce este deasupra noastră, despre modul în care suntem țesute în acest ciclu.
Apoi, pe un plan diferit, trebuie să se întâmple altceva: trebuie să ne înrădăcinăm din nou în strămoșii și nepoții noștri, în acest lanț etern și în secvența eternă. [. . . ] Înrădăcinându-ne poporul într-o conștientizare ideologică profundă a strămoșilor și nepoților, trebuie să-i convingem încă o dată că trebuie să aibă fii. Putem face o afacere foarte mare. Dar tot ceea ce facem trebuie să fie justificat în raport cu clanul, strămoșii noștri. Dacă nu asigurăm acest fundament moral care este cel mai profund și cel mai bun pentru că cel mai firesc, nu vom putea să depășim creștinismul pe acest plan și să creăm Reich-ul germanic, care va fi o binecuvântare pentru pământ.