Liviu Ornea: 217/2015 – o lege inutilă

Scris de MIKUTZA CE KURAI Joi Aug 27, 2015 9:42 am

http://foaienationala.ro/liviu-ornea-2172015-o-lege-inutila.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+foaienationala+%28Foaie+Nationala%29

Tare nu-mi place legea asta nouă-veche, 217/2015, care incriminează „promovarea persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război“ şi „interzice organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob“.

Nu-mi place, în primul rînd pentru că nu ştiu ce înseamnă a promova cultul cuiva sau a ceva şi n-am văzut sintagma definită în lege; nu ştiu ce înseamnă simbol cu caracter rasist sau xenofob. Înţelesul unui semn, al unui simbol depinde de context. Steaua lui David, desenată în fugă peste numele meu de pe un afiş, se vrea o marcă, eventual injurioasă, a evreităţii mele şi, deşi afirmă un adevăr, o socotesc o expresie a antisemitismului celui care-a desenat-o; dar steaua lui David nu e un simbol cu caracter rasist. Am voie să spun că Troţki a fost un om inteligent? Dar o carte sau un articol care să discute despre mişcarea legionară are voie să scrie cineva, nu cumva e promovare a ei? Să spun că bine a făcut Antonescu că a lichidat rebeliunea şi i-a închis pe legionarii pe care i-a prins, am voie, sau lucrez astfel la cultul lui? În al doilea rînd, cine stabileşte cine s-a făcut vinovat de genocid sau de crime împotriva umanităţii (crimele de război, să zicem că le-a calificat Nürnbergul)? Legea condamnă „cultul persoanelor care s-au făcut vinovate de apartenenţa la mişcarea legionară şi au fost condamnate“. De cine? Ne bazăm pe sentinţele tribunalelor din deceniile cinci şi şase? Mi-e teamă să nu se ajungă la vină colectivă, ca atunci. Mi-e teamă să nu se ajungă la exagerări scandaloase (exemplele de aplicabilitate a legii pe care le-a dat Alexandru Florian: placa lui Nichifor Crainic pusă de Academie şi bustul lui Mircea Vulcănescu – are şi stradă – sînt cel puţin neinspirate şi dau apă la moara celor care văd condamnarea legionarismului drept o acţiune antiromânească, eventual impusă din afară, expresie a intereselor evreieşti).

În al treilea rînd, nu-mi place legea asta pentru că nu mi se pare aplicabilă. Avem, cu siguranţă, legi care interzic scuipatul pe stradă şi aruncarea de hîrtii pe trotuar. Nu am auzit să fi luat cineva amendă pentru gesturile astea cotidiene. La fel va fi şi cu legea 217/2015. La urma urmei, legea (o ordonanţă de urgenţă) există din 2002, acum doar au completat-o şi precizat-o, şi nimeni n-a reacţionat la scrierile şi zicerile legionare, antisemite sau antirrom care umplu Internetul şi chiar presa scrisă.

Îi vor amenda, oare, pe toţi tinerii care poartă tricou cu Che Guevara (dacă nici ăsta n-a ucis oameni…)? Vor închide discotecile „El comandante“ şi vor interzice melodia aceea lăcrămoasă care-l preamăreşte? Vor interzice reeditarea lui Mircea Eliade, a lui Noica? Sper că nu, ar fi absurd, nu cred că s-a gîndit cineva la asta. Dar mă tem că textul legii îngăduie orice fel de interpretare, îngăduie abuzuri oricît de absurde. Lucrurile sînt atît de delicate, încît, de teamă, absolut firească, să nu greşească, nimeni nu va risca să condamne pe cineva, chiar şi cînd delictul (în raport cu această lege) ar fi evident.

Ca să aplici această lege, trebuie, printre altele, să rezolvi complicata problemă a separării biografiei de operă – artistică, ştiinţifică. Cine se va încumeta s-o facă?

De altfel, nici nu cred că ar trebui reacţionat aşa, pedepsind. Nu sub ameninţarea pedepsei va scădea numărul de antisemiţi – dimpotrivă. Legea asta nu va face decît să alimenteze antisemitismul latent, filolegionarismul, care-şi va scoate şi el puţica lui verde, în semn de democraţie a naturii, va face să strălucească şi mai abitir nimbul „martirilor“ legionari. Iar dacă, prin extensie (încă neclară, din păcate, nestatuată explicit), se va aplica şi crimelor comuniste, atunci va spori numărul nostalgicilor care-şi vor aduce aminte sau doar îşi vor imagina ce bine era pe vremea lui Ceauşescu, cînd toţi aveau de lucru şi mergeau cu bilet prin sindicat la mare. Deja, reacţiile sînt virulente, citiţi-l pe Marcel Răduţ (preot şi jurnalist) în Adevărul, de exemplu – şi eu mă menajez, n-am cont de Facebook şi nu deschid, profilactic, bloguri ca ale fraţilor Roncea (nu de teama legii ăsteia o să-l închidă ei, o vor da pe pamflet, vor găsi ceva) şi evit revistele prolegionare, ca Rost, de pildă (sper că nu le-am promovat, Doamne, iartă-mă!, numindu-le).

Legea aceasta păcătuieşte vrînd să reglementeze prea mult, fiind prea ambiţioasă. Poţi interzice, prin lege, amplasarea în oraş a unui bust al lui Antonescu sau al lui Zelea Codreanu. Dar nu le poţi interzice oamenilor să creadă că Antonescu şi Zelea Codreanu sînt martiri ai neamului şi binemerită, de fapt, acele busturi. Poţi interzice partidele care au în statut elemente ale doctrinelor fascistă şi legionară (şi încă: cine poate defini limpede doctrina legionară?). Dar nu poţi interzice oamenilor să adere, măcar în forul lor interior, la aceste doctrine. Iar dacă aceştia sînt mulţi, foarte mulţi (ce rost are să faci legi pentru cîteva cazuri?), atunci avem o mare problemă, care nu prin asemenea legi se va rezolva. Sentimentele legionare, antisemite, xenofobe, refulate undeva, în subconştientul colectiv, vor răbufni la un moment dat, şi explozia poate fi cumplită.

Putem, însă, încerca să educăm, să convingem. E mult mai greu, şansele de izbîndă sînt, cred, mici. Dar merită încercat, în măsura în care nu sîntem de tot mizantropi. Antisemitismul, rasismul, xenofobia, primitivismul, prostia – tot atîtea boli care nu se vindecă prin ucaz. Poate că nici nu se vindecă. (autor: Liviu Ornea, sursa: Observator Cultural, 27 august 2015)