Desfrâul pomanagiilor veșnic nesătuli…

Scris de **Admin** Mier Apr 07, 2021 4:26 am

https://ziarulnatiunea.ro/2021/04/05/desfraul-pomanagiilor-vesnic-nesatuli-cezar-adonis-mihalache/

Nu, nu este vorba despre Octavian Goga, poetul… Nici despre politicianul unor vremuri de panteon pentru Demnitatea și Onoarea noastră… Este doar un alt asalt împotriva noastră… Pe seama tăcerii, pe seama nepăsării, crescute din noi, hrănite din frică și supunere… Suntem în pragul unei noi etape… Una în care noi să devenim și mai mici, mai insignifianți, să dispărem din ultimele fundații-pilon ale permanenței noastre, iar „ei” să devină, nu mai acaparatori, mai prezenți în pretenții și impertinențe, căci sunt de multă vreme, ci râvnitori-stăpânitori pe seama rădăcinilor de ură viscerală pe care nu le-am retezat ca pe niște bălării de pe monumentele noastre, din dimprejurul Istoriei și Culturii noastre…

Suntem în fața unei ofensive… Prigoana lor, hrănită de neputințele și nepăsările noastre, infiltrată prin tumorile de lașitate din carnea și scheletul unui prezent trădat, mezat, abandonat… Iar totul este parte a unui scenariu care doar se repetă… Unul în care sunt parte și mari actori ai scenei desfrâului pomanagiilor veșnic nesătuli, dudui descălecate de pe piedestalurile săpate în sinceritatea și credulitatea noastră, dar și ipochimenii noștri, acești nenumărați cârpaci ai imposturii și fariseismului…

Scandalul nedovedit al sabotării bunului simț al unei actrițe evreice, și să nu-i rămână acesta marele merit „cum laude”, era doar un script premergător scandalului din jurul dezvelirii unui bust al omului de cultură, și politicianului vremurilor sale, Octavian Goga… Dar nu un scop în sine, o altă înlăturare grosolană a unui bust de patriot român, din panoplia Națiunii, devenită tarabă de vânzare pe seama unor sensibilități scârbavnice „de dânșii inventate”, ci, de declanșare a unei noi ofensive…

Epopeea bustului de la Iași a lui Goga este similar celor antonesciene… Iar reacția violentă a insuportatului institut-sinecură E-W este doar o scrijelire a notei de promovare a unei alte legi de prigonire a noastră… A noastră, nu doar ca neam, nu doar ca mase, ci a noastră ca oameni de cultură, ca opinenți, pe fond, creatori de delicturi de opinie, nu?!… Și va urma probabil o revizuire a mizeriei legislative emise cu deja cu mult prea mulți ani în urmă răbdați de noi pentru a ne opri în dreptul nostru de a ne aduce onorul unui mare Ostaș al Neamului Românesc… O greșeală a trecutului încă prezent, așa-zisa lege „anti-legionară” (217/2015), ce își arată colții într-o pagină ce ne va deveni un alt rechizitoriu…

Am tăcut atunci și am permis ca statuile, busturile, efigiile, și toate drepturile noastre de rememorare, de elogiere, să fie risipite… Mascate de cartoane și pânze-prapor ale drepturilor noastre la demnitate și onorarea înaintașilor, demontate apoi de pe socluri și ascunse în subsoluri…

Am acceptat atunci înlăturarea unui bust… Dar nu a fost vorba doar despre îndepărtarea unei sculpturi dedicate Mareșalului Ion Antonescu… Ci am deschis în noi o rană prin care putreziciunile repetitive ale iadului unei istorii de profitori au intrat adânc în trupul nostru… Și se lăfăie precum paraziții care mai au de acaparat un singur loc pentru a și vedea prada, noi-captivi, umilită, stinsă, devorată…

Ion Antonescu, Nicolae Paulescu, Eminescu, Zelea Codreanu… Busturi, monumente, piloni fundamentali de istorie și cultură ne-au fost fragmentate, strivite în reproșuri în încercarea de a ne dovedi că istoria noastră, noi în sine, suntem doar pietricele pe o alee a deznaționalizări… O alee pe care acum este azvârlit și bustul lui Goga, recent dezvelit la Iași, profanat prin hulire de acești profitori ai reproșurilor mascate în vinovății ale vremurilor trecute…

Jigodii și năpârci, opriți-vă! Nu-i mai prigoniți pe cei morți!… Nu vă mai luptați cu aceia care, credeți voi, nu mai pot vorbi… Căci, să vă ferească steaua voastră de momentul în care morții noștri nu doar vor vorbi, ci vă vor secera… Pentru că ei nu vor sta să vă dovedească vouă nevinovăția lor, ci vă vor preface în colțuri de fum și scrum… Și nu credeți că, de-i prigoniți pe cei vii, scriitori, oameni de cultură, președinți de foruri la care nici podelele nu ați fi buni să le ștergeți, cei morții vor rămâne cumva fără de veghe… Căci nu sunteți nimic altceva decât umbra unei istorii… Măreață cândva, scursură epigonică, acum…