”Caci maine in zadar vei bate/ La porti de suflete pustii” – Omar Khayyam, Ulciorul

Scris de **Admin** Joi Sept 03, 2015 5:17 am

Inca din adolescenta, aveam un sentiment de mandrie vizavi de calitatea mea de european. Cu toate ca nu am fost niciodata rasist, aveam o stare de bine la ideea ca apartin rasei albe. Am ales sa ignor razboaiele, atrocitatile comise in zbuciumata istorie europeana si sa consemnez doar starea de pace si civilitatea din prezent, sa-i consemnez valorile si idealurile, sa-i consemnez contributia enorma la dezvoltarea umanitatii si a umanismului.

Australia, Canada, Noua Zeelanda, SUA, sunt doar cateva dintre fiicele batranului continent, fiice care se comporta uneori cu aceeasi ingratitudine ca cele doua fete mai mari ale regelui Lear. Pe masura ce am crescut, contactul cu alte culturi si civilizatii a facut ca mandria de a fi alb sa paleasca incetul cu incetul pana a disparut de tot. I-am cunoscut rand pe rand pe mayasi, pe egipteni, pe indieni, chinezi, japonezi, evrei si pe arabi, fiecare dintre aceste civilizatii avand specificul, farmecul si unicitatea ei, fiecare dintre aceste culturi avand profunzimea si universalitatea ei. Incetul cu incetul, cu cat citeam mai mult despre altii, cu atat incepeam sa inteleg mai mult conceptul de umanism in viziunea marilor culturi, foste si actuale ale lumii, cu atat mai mult imi iubeam natia. Mandria de a fi european a inceput sa se conjuge in mintea mea cu bucuria de a fi roman. Parca nicaieri nu am intalnit atata caldura si permisivitate, atata generozitate si intelegere, atata aroganta si nepasare la un loc. Sunt convins ca natia asta este capabila mai mult decat orice alta natie europeana sa gazduiasca si sa ingrjeasca nu o mie, doua, ci zeci de mii de refugiati. Natia asta va hrani din putinul ei pe nepastuitii si muritorii de foame veniti de pe toate coclaurile pamantului. Stim ca nenorcirea care i-a lovit pe oamenii astia a fost provocata de SUA si de cativa acoliti europeni pentru a le fura bogatiile. Stim ca noi nu avem nici o responsabilitate morala in ceea ce se petrece. Si totusi ne simtim obligati de propriul umanism sa le intidem o mana de ajutor. Evident ca printre cei care vor fi primiti aici se afla si soldati ai ISIS, dar nu cred ca unul dintre cele mai specializate servicii de informatii in spionarea propriului popor nu va gasi cateva microfoane in plus si pentru respectivii teroristi.

Sunt convins ca puterea de asimilare a natiei mele ii va romaniza in foarte scurt timp si pe cei mai ai dracu’ dintre ei. Am auzit in ultima vreme tot felul de afirmatii din partea unor lideri de opinie, afirmatii care exprimau pe undeva o legitima temere de eventuale acte teroriste pe teritoriul nostru, de cresterea numarului de refugiati prin aducerea neamurilor celor care s-au stabilit deja aici, de raspandirea islamului, ca avem practic de a face cu o invazie islamica, un fel de “Coraniada” dupa modelul cruciadelor crestine. Toate aceste temeri pot fi luate in calcul, dar nu in ceea ce priveste Romania. Din punct de vedere economic nu suntem un El Dorado pentru nimeni, iar din punct de vedere militar, daca un singur fir de par din capul unui copil roman ar fi atins, in maximum o saptamana, sub o forma sau alta, n-ar ramane picior de islamist pe aici. Toleranta natiei noastre s-ar transforma intr-o sete de sange care nu s-ar potoli decat odata cu exterminarea fizica a ultimului dintre ei, iar cei din ISIS stiu asta. Au oameni scoliti in marile universitati ale lumii, au sociologi, antropologi, istorici, fara indoiala si ei stiu ce s-a intamplat in 1990 cand armata romana a trebuit sa intervina cu tancurile pentru a opri sate intregi de tarani romani inarmati cu furci si topoare care o luasera spre Targu Mures pentru a pune lucrurile la punct. Asa cum aratam, suntem aroganti si nepasatori, nepasatori in fata pericolelor si aroganti cand se pune problema sa luam atitudine. De aceea cred ca, exceptandu-i pe amicii unguri, putini sunt cei care simt nevoia sa ne bage batul prin gard.