LUDOVIC ORBAN, DE PE CAI MARI, SARE ÎN DRIC

Sunt primul analist care a prognozat căderea vertiginoasă a lui Ludovic Orban și ieșirea sa cu picioarele înainte din politică, iar asta s-a întâmplat cu mult înainte ca PNL, sub conducerea lui, să piardă alegerile parlamentare. Am spus că se va întâmpla, ceea ce acum chiar se întâmplă, atunci când Ludovic Orban era cu adevărat pe cai mari. Era premier, avusese o contribuție decisivă la alcătuirea Guvernului, controla, în calitate de președinte, PNL și, implicit, majoritatea parlamentară. De ce anunțam, într-un asemenea moment, apropiatul și dramaticul sfârșit politic al lui Orban?

Am avut un singur motiv să procedez astfel. Și, desigur, mai multe argumente. Pe fond, o tendință extrem de periculoasă s-a accentuat sub mandatul de președinte al lui Ludovic Orban. Partidul își pierdea văzând cu ochii și mult mai vizibil decât sub președinia anterioară, deținută de Alina Gorghiu, substanța liberală și substanța națională. Numele PNL nu mai era acoperit de realitate. Iar dincolo de firma devenită astfel falsă, PNL se îndepărta în mod accelerat de propriul bazin electoral. În mod tradițional, votanții PNL puteau fi regăsiți printre cei mai autentici patrioți ai României și luptători pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Ceea ce presupunea și lupta pentru o justiție echitabilă, neinfluențată și nedirijată politic. Exista o deosebire fundamentală între retorica și practica PNL și retorica și practica PSD. Dreapta se deosebea de Stânga și devenea opozanta autentică a Stângii, pentru că milita pentru dezvoltarea accelerată a capitalului național și pentru investiții reprezentând o parte însemnată a Produsului Intern Brut, aducătoare de plusvaloare și direcționate către firmele românești. Acest obiectiv a fost treptat atenuat sub președinția Alinei Gorghiu, probabil sub influența nefastă a lui Klaus Iohannis și cu totul și cu totul abandonat încă din primele zile ale dublului mandat al lui Ludovic Orban. Cel de premier și cel de președinte PNL. Chiar înainte ca Orban să fie desemnat prim-ministru de către Klaus Iohannis și votat în Parlament, devenise clar pentru unul ca mine, atașat de 30 de ani valorilor liberale autentice, că programul politic al PNL și apoi, încă și mai grav, programul politic al coaliției era de tip neomarxist, partizan vădit și radical al globalismului și inamic al oricăror valori naționale. Deși – și aceasta este o scurtă paranteză – practica de verticalitate politică din multe state demonstrează că globalismul poate coexista în bune condiții cu suveranismul.

Simpla lectură a acestor programe politice mie unul mi-a fost suficientă pentru a trage concluzia că PNL a deraiat. Iar această deraiere nu avea cum să nu antreneze răspunderea conducătorului de locomotivă. Poate că cititorii mei sau telespectatorii care m-au urmărit în diverse dezbateri ale televiziunilor de știri politice au avut impresia că am ceva personal împotriva lui Ludovic Orban. Nici vorbă de așa ceva. Am fost prieteni, ne-am întâlnit deoseori pe parcursul ultimilor 30 de ani, am purtat împreună numeroase discuții interesante, am și ciocnit câte un pahar de vin și niciodată nu m-am aflat în conflict cu Ludovic Orban, până când acesta nu a luat-o razna. Când am văzut că-i trădează pe români, am înțeles că trădează și relația noastră de prietenie. Deci nu a fost ceva personal. Și cred că am lămurit și argumentele care m-au condus la prognoza pe care am făcut-o.

Acum, de pe cai mari, Ludovic Orban zboară direct pe dric. Va ieși cu coada între picioare din politică. Iar vinovat nu este decât el însuși. Pentru că a cedat cântecelor de sirenă ale lui Klaus Iohannis și influenței oficialilor unor state europene, care au avut și vor avea tot interesul să scoată un profit tot mai mare de pe urma României. De aceea nu ați văzut niciun fel de reacție a ultimelor două guverne la dramaticele despăduriri, la atacurile deseori încununate de succes împotriva multiplelor bogății ale solului și subsolului acestei țări, ale platformei sale maritime și în primul rând asupra bogăției umane pe care aceste guverne o risipesc cu nesimțire, cu inconștiență și într-o lipsă totală de respect față de valorile României. Praful se va alege din omul politic Ludovic Orban, după ce, spre rușinea acestei țări, timp de un an, el a fost gratulat de mai marii Europei cu titulatura Orban cel Bun, pentru a-l deosebi legat de obediența sa de Viktor Orban al Ungariei, supranumit Orban cel Rău, pentru că a promovat valorile naționale și tradiționale ale statului vecin și i-a apărat în multiple feluri interesele.

Rușine, Ludovic Orban! Și, după tine, potopul! Pentru că Florin Cîțu este preferat atât de factorul intern, cât și de factorul extern și este promovat în locul tău, nu fiindcă ar fi mai bun ca tine, ci fiindcă este și mai rău. (Sorin Roșca Stănescu)