O victorie cât o înfrângere pentru Iohannis sau un armistițiu?

Scris de **Admin** Vin Oct 22, 2021 2:43 am

O victorie cât o înfrângere pentru Iohannis sau un armistițiu?
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/o-victorie-cat-o-infrangere-pentru-iohannis-sau-un-armistitiu
Soluția Nicolae Ciucă – premier este ceea ce președintele și-a dorit încă din decembrie. Este o soluție bună? Cred că răspunsul nu poate fi decât unul nuanțat.
În termeni absoluți, adică în condiții normale, din punct de vedere sanitar, economic, un militar de-abia trecut în civilie este o soluție discutabilă, privită cu rezerve în democrațiile occidentale.
Nu pentru că haina militară ar fi o problemă în sine, dimpotrivă, ci pentru că sistemul de gândire și acțiune din Armată se bazează pe subordonare și ordine clare, ceea ce în viața politică poate intra în coliziune cu democrația. Și când ești format așa, e dificil să devii foarte democratic de azi pe mâine.
În termeni relativi, situația concretă a României este una disperată pe toate palierele. Suntem foarte departe de condiții normale.
Există o logică pentru care în aceste vremuri să pui un om obișnuit cu actul de comandă în condiții extreme, obișnuit să își asume decizii oricât de grele și de impopulare, ca pe front. Noi am ajuns unde am ajuns și din cauza lipsei de asumare.
Nu în ultimul rând, România trece printr-o criză uriașă de încredere în autorități, atât de mare încât poate duce chiar la insubordonare civică.
Dincolo de bulele inflamate de pe Facebook, există un electorat foarte mare pentru care Armata este un reper de credibilitate. Din punctul de vedere al acestor oameni, haina militară pe care dl Ciucă de-abia a dezbrăcat-o este un atu, nu un dezvantaj. Ei nu înțeleg multă politică, dar vor puțină disciplină, puțină coerență și puțină siguranță pentru viața lor amărâtă.
În plus, în electoratul AUR, tradiționalist, ultraconservator, nu ar fi deloc bine primit atacul la un general român, care a luptat pe front, nu vreun “izmenar”. Ceea ce va pune în dificultate AUR.
În paranteză fie zis, poate că dacă dl Ciucă ar fi fost din decembrie premier, situația nu ar fi fost la fel de gravă cum a ajuns.
Guvernul minoritar PNL susținut de PSD care se profilează este însă problematic pentru dl Iohannis din mai multe motive.
1. Dl Iohannis a decontat cel mai mult criza politică, ia apă prin toate fisurile și este într-o situație fără precedent. Ar fi avut nevoie de o relansare. Dl Ciucă putea fi așa ceva, din motivele arătate, dar nu în combinație cu PSD.
Dacă USR rămâne în afara guvernării, dl Iohannis va atrage, după cum se vede deja, un val de furie împotriva domniei sale.
Dacă lista de guvern care se vehiculează se va adeveri, cu multe soluții inacceptabile sau discutabile, lucrurile se vor agrava și mai mult pentru dl Iohannis.
Guvernarea minoritară nu poate fi stabilă, prețul plătit PSD pentru ea va fi mare și pe toate le va deconta dl Iohannis. Sigur, nu mai are alegeri în față, dar nu știu dacă își dorește să termine cele două mandate în genunchi.
2. N-a trecut un an de când președintele Iohannis a rostit ultima dată “pe-se-de”, o formulă din care și-a făcut cea mai importantă platformă electorală. A se baza acum pe PSD, a recrea USL, este o uriașă înfrângere politică și o mare dezamăgire pentru electoratul său.
Cel mai grav este că efectul va fi creșterea AUR, care după unele sondaje deja e pe la 20%.
De ce a făcut-o atunci? Pot exista două explicații:
1. Fie ura față de USR, care i-a stricat “jucăria”, este atât de profundă încât îl împinge la mari erori politice.
Guvernul minoritar PNL ar deconta toată iarna, toate măsurile impopulare, toți morții, iar USR ar crește liniștit ca singură opoziție frecventabilă, trăgând din toate pozițiile în Guvern.
2. Fie a fost nevoit la un armistițiu cu gruparea Cîțu. Până miercuri seara, Florin Cîțu a sperat să păstreze nominalizarea de premier. Când a pierdut-o defintiv, a apărut soluția Ciucă, dar numai ca guvern minoritar.
Ea îi permite dlui Cîțu să nu pară învins de USR - plec și eu, plecați și voi - dar, mai ales, să își păstreze puterea politică în PNL. Va așeza fidelii în poziții cheie și, la fel ca dl Orban în decembrie, speră că premierul nu va scapa din îndiguire.
Lista Guvernului a fost anunțată de oamenii săi în presă înainte ca dl Ciucă să fi fost desemnat. Mesajul este că dl Ciucă nu contează, tot Cîțu face jocurile. Dl Cîțu i-a spus personal lui Dacian Cioloș că nu e nevoie de USR în Guvern. Iar faptul că dl Vîlceanu apare la Finanțe transmite că tot dl Cîțu va fi șeful banilor.
Gruparea Cîțu a folosit o pârghie despre care știe că e de mare succes în partid. Nu e un secret pentru nimeni, cel mai detestat adversar al PNL este USR.
Când Florin Cîțu s-a grăbit să anunțe că va fi un guvern minoritar susținut de PSD, știa că este exact ceea ce majoritatea liberalilor vor să audă.
Luptele din PNL se vor accentua. Deja listele care circulă în spațiul public arată ca o împărțire a prăzii între grupările echipei câștigătoare, cu câteva concesii făcute pentru oamenii președintelui: premier, justiție, externe, educație.
Dacă Guvernul va trece, va urma o luptă internă inclusiv în Guvern, între oamenii lui Cîțu, care vor încerca să-i plătească datoriile politice, și grupul Ciucă, care nu știe să joace așa.
Deși poate să nu pară așa, nici situația PSD nu este foarte veselă. Deja curg acuzațiile care îl vulnerabilizează cel mai mult pe dl Ciolacu – este omul lui Iohannis. De aici accentuarea faliilor din partid.
Așa cum arată schița de Guvern, PSD va fi nevoit să învestească un ministru de Finanțe pe care l-a demis, ceea ce e penibil. Dl Ciolacu spunea la Europa FM, cu numai 2 săptămâni în urmă, că orice guvern minoritar este “o tâmpenie” și este exclus ca PSD să susțină așa ceva.
Marcel Ciolacu încearcă să fie dur. Refuză să discute cu președintele PNL, până când partidul nu scoate din statut interdicția colaborării cu social-democrații și se arată dispus la discuții numai cu dl Ciucă, ceea ce îi potențează acestuia poziția.
Deși a făcut un mic pas înainte, România este încă prizoniera ambițiilor unui grup, care nu se dă dus de la șefia PNL, nu pentru că ar avea cine știe ce proiecte, ci pentru că vrea să aibă ce împarți și din ce se înfrupta.