AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

DAN CRISTIAN TURTURICA,UN TONOMAT DE-AL LUI SOV CU NUME DE PASARICA,O FOST PRINS CU SUTE DE MII DE EUROI IN CIOC!

In jos

DAN CRISTIAN TURTURICA,UN TONOMAT DE-AL LUI SOV CU NUME DE PASARICA,O FOST PRINS CU SUTE DE MII DE EUROI IN CIOC! Empty DAN CRISTIAN TURTURICA,UN TONOMAT DE-AL LUI SOV CU NUME DE PASARICA,O FOST PRINS CU SUTE DE MII DE EUROI IN CIOC!

Mesaj Scris de Admin Dum Noi 14, 2021 3:11 am

Cotidianul Curentul a dezvăluit câteva dintre contractele încheiate de firmele lui Sorin Ovidiu Vîntu cu diverşi jurnalişti, majoritatea lor devenind, ulterior,  tonomate. Unii dintre ei (Turturică, Buşcu, Ursu, Nistorescu, Mihaiu, CTP, Drăgotescu, Săraru, Creţulescu) sunt persoane care şi-au vândut, astfel, mult prea scump, pentru valoarea lor reală, conştiinţele. Grav este nu că au încasat sute de mii de euro, unii chiar milioane de euro de la Sorin Vîntu, ci faptul că sub masca independenţei, ei au susţinut interesele politico-finaciare ale celui care i-a plătit. Ei au promovat, ca moderatori de emisiuni tv, jurnalişti sau lideri de opinie, puncte de vedere subiective, împotriva interesului public. Nimeni nu dă sute de mii de euro unui jurnalist, doar ca să susţină interesul public, să-i informeze corect pe oameni. Plata este exclusiv pentru dezinformare, pentru manipularea opiniei publice. Situaţia presei din ultimii ani, populată cu tonomate, este tocmai rezultatul implicării directe, pe piaţa media, a unor samsari de conştiinţe precum Vîntu, Voiculescu sau Patriciu care, prin astfel de contracte, precum cele dezvăluite în presa, au corupt şi alterat, pentru totdeauna, conştiinţele unora.Ale unora pentru că nu toţi cei listaţi s-ar putea lăuda că ar mai fi avut aşa ceva când l-au cunoscut pe SOV.
Cea mai interesantă dintre situaţiile prezentate de Curentul mi s-a părut a fi, de departe, cea a lui Dan Cristian Turturică, un individ care, pentru banii primiţi de la SOV ar fi fost în stare să-şi vândă şi tatăl, dacă l-ar fi preţuit vreodată.
Spun asta pentru că, în urmă cu mulţi ani, pe când eram colegi la Evenimentul Zilei, individul l-a dat afară din birou, cu brutalitate, pe taică-său, doar pentru că omul a făcut imprudenţa să-i mărturisească faptul că, în urmă cu zeci de ani, fusese turnător la Securitate. Scriitorul Constantin Turturică venise să-şi anunţe fiul că a publicat un volum în care a descris coşmarul acelor ani, „Nu eşti obligat să mori tâmpit (mărturia informatorului)” – foto dreapta.
L-am văzut întâmplător pe bătrân, chiar atunci, cum stătea încremenit pe culoarul de la Evenimentul Zilei. Avea lacrimi în ochi, neştiind încotro să apuce. Ţinea în mâini cartea pe care i-o adusese juniorului. L-am întrebat ce se întâmplase şi nu mi-a zis decât că baiatul lui l-a dat afară din birou. L-am invitat la mine (ne cunoşteam de mai mulţi ani), în biroul Sectiei Investigatii, si am stat de vorba. Avea păcatele lui, destule, dar luase decizia să le mărturisească în scris, să se împace cu el însuşi dar, mai mult, să se împace cu lumea. Reuşise, doar că mai greu decât orice i se părea împăcarea cu fiu’său care ajunsese redactor şef la cel mai important ziar din ţară şi nu putea să rişte să se compromită cu un tată turnător al Securităţii…
Mi-a oferit mie cartea, adusă atunci pentru fiu-său, şi mi-a scris şi o dedicaţie. Apoi a plecat. Era 14 decembrie 2000.
 
Atunci am înţeles, pentru prima oară, că sub masca individului cu trăsături de puştan se ascunde o mare jigodie. Un oportunist. Un individ frustrat, incapabil să realizeze ceva de unul singur. Nu-l crezusem pe Adrian Sârbu, boss-ul de la ProTv atunci când, pe la începutul lui 1998, spunea că, în urmă cu câţiva ani, acelaşi Dan Cristian Turturică îi trăsese o ţeapă de câteva mii de dolari. Motivul? Îl trimisese în SUA să ia un interviu cu Pacepa, pentru că se lăudase că-l poate obţine, iar el se întorsese cu un interviu luat altei persoane. Revenise, evident, fără bani!
Acum, văzând cum l-a alungat pe bătrânul de 67 de ani care avusese nenorocul să-i fie şi tată, am priceput cu cine aveam de-a face...Doi ani mai încolo, pe motiv că eu sunt „omul lui Vîntu”, deoarece refuzasem să-l mai atac la comandă, mi-a sugerat să-mi dau demisia. Asta s-a întâmplat la ceva vreme după ce l-a invitat pe Sorin Ovidiu Vîntu în redacţie, la el în birou (acelaşi birou de redactor-şef de unde îl izgonise pe taică-său) pentru a purta o discuţie amicală cu mine după ce tocmai dezvăluisem intenţiile tatălui FNI de a prelua controlul SIF-urilor. Turturică zicea apoi că m-a cumpărat Vîntu. Că mafiotul mi-ar fi cumpărat maşină (!) şi că, în plus, îmi renovează apartamentul. Sigur, jigodia cu mască de copil nu avea nicio dovadă, îi plăcea să interpreteze după mintea lui de zeţar pus şef peste jurnalişti, dar ştampila avea să persiste. E drept, după 2005 aveam să lucrez pentru două publicaţii ale lui SOV (Gardianul şi Bilanţ), cu un salariu de 600 de euro lunar. Eram, evident, „omul lui SOV”. Numai că… Acum aflu însă, după atâţia ani, că Turturică junior a încasat de la „mafiotul” – cum îi zicea el atunci – Sorin Ovidiu Vîntu, ca să parăsească Evenimentul Zilei, peste 10.700 de euro lunar. Asta oficial, deoarece nu ştim cât a primit el ca „primă de instalare” la Realitatea TV. Pentru ce ştie să facă individul cu nume de păsărică o asemenea sumă este incredibilă.
Pentru Vîntu însă, afacerea mituirii lui Turturică, pentru că despre asta este vorba, a fost una extrem de convenabilă. Cu câteva sute de mii de euro, cât l-a costat sclavul, a reuşit să creeze mari probleme ziarului care era, atunci, un critic de temut pentru Adrian Năstase. Ştim cu toţii că DCT a părăsit EvZ, după ce a înţeles că va fi schimbat din funcţie pentru incompetenţă, şi a luat cu el 80 de jurnalişti care i-au fost fideli, dar care n-au ştiut despre înţelegerea lui anterioară cu Sorin Ovidiu Vîntu. Circul mediatic făcut atunci de Turturică şi adulatorii lui de la EvZ, prin proteste de stradă şi scandări în faţa ambasadei Elveţiei, cu lozinci de genul „Ringier, Ringier, libertate nu mai e!”, sau „Ringier, nu uita, presa nu-i moşia ta!”, este deja antologic. În paralel cu asta, „protestatarul ” cu nume de păsărică negocia, în secret, cu Sorin Vîntu.
Pe 5 ianuarie, după conferinţa de presă, Turturică a semnat oficial pactul cu „mafiotul” de odinioară. Preţul a fost de 10.780 euro lunar.
Cum l-a plătit însă, Vîntu, pe fostul redactor şef de la Evenimentul Zilei? Prin trei contracte de cesiune drepturi de autor cu trei firme ale mogulului în devenire, care au totalizat 10.780 euro:  
„Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO,
Global News SRL (CUI  16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4.110 EURO şi  
Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO„.
1.    „Ce coincidenţă… Şi iată cum, în loc să dea câteva zeci de milioane de euro ca să cumpere „Evenimentul Zilei“, Vântu i-a oferit lui Turturică 10.780 EURO pe lună şi, brusc, Ringier a constatat că valoarea ziarului a scăzut simţitor, Vântu chiar oferindu-se să-l cumpere. GENIAL! Vântu, nu Turturică, pentru că la scurt timp, în august 2005, Turturică şi-a încasat-o şi el de la SOV, care i-a redus contractele de la 10.780 EURO lunar la 2.223 EURO lunar. Trebuie subliniat că toate contractele au încetat, prin acte adiţionale, la 01 martie 2009. În acelaşi pachet, Vântu, prin unul dintre avocaţii săi, Florea Felix, i-a înfiinţat şi o firmă lui Turturică, Media Analyst, în ianuarie 2005, declaraţia de asociat unic fiind atestată sub numărul 76 în 28.01.2005 la cabinetul avocatului, ca şi contractul de comodat pentru sediul din bld. Tineretului, firmă cu care, în 2005, Global Video Media SA încheie un contract de consultanţă şi promovare pentru Realitatea TV. Contractul prevedea: „1. Consultanţa pentru studiul de piaţă privind poziţionarea societăţii Realitatea Media S.A. şi găsirea de soluţii pentru creşterea audienţei şi a vânzărilor.
2. Propuneri privind grila de programe şi promovarea produsului Realitatea Media. 3. Consultanţă privind managementul postului Realitatea.
4. Consultanţă privind strategia de comunicare cu publicul.
Consultanţă privind managementul informaţiei“.
Din clauzele contractuale reiese că Turturică nu prea avea încredere în Vântu, aşa că a pus o clauză fulminantă: „În cazul în care Clientul va întârzia plata preţului cu mai mult de 15 zile faţă de termenele prevăzute la articolul 6, Consultantul va putea rezilia unilateral prezentul contract, fără obligaţia de a returna sumele de bani primite până în acel moment şi fără obligaţia de a presta servicii în schimbul sumelor de bani deja primite“. Adică banii i se cuvin orice ar fi.
Valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a lui Media Analyst a depăşit, în 2005, 200.000 EURO”.
Aşadar, numai în 2005, Turturică a încasat peste 200.000 de euro de la Sorin Ovidiu Vîntu, scrie cotidianul citat. Sigur, trecând peste cameleonismul şi lipsa lui de caracter, ar trebui felicitat pentru o asemenea performanţă.
Personal, ştiam de aceste contracte încheiate de Turturică pe moşia lui Vîntu, dar nu m-a interesat cazul pentru că nu mi-am închipuit că e vorba de sume atât de mari, care depăşesc 10.000 de euro lunar, adică de zece ori mai mult decât salariul Preşedintelui României.
Astăzi am verificat, rapid, în câteva baze de date şi am constatat că Turturică are foarte multe de ascuns. El a încercat, totuşi, să-şi şteargă nişte urme, dar n-a reuşit pe deplin. Spre exemplu, pentru că dăduse lovitura cu SOV, dar trebuia să-şi justifice într-un fel banii primiţi pe sub mână, ferit de ochii colegilor pe care-i dezrădăcinase de la Evenimentul Zilei şi care nu aveau bani de pâine, Turturică a ales calea comună a celor care au bani dar nu-i pot cheltui fără să atragă atenţiacreditul la o bancă. A făcut, adică, un credit măricel la o bancă. Asta a fost, probabil, pentru a justifica achiziţionarea unui imobil, pentru că jurnalistul avea să se mute apoi într-o vilă de lux din Piaţa Domenii, sector 1. Suma contractată, pe 27 iunie 2005 a fost de 80.000 euro.
Consultând documentele publice aferente acestui credit, am aflat şi despre contractele încheiate cu firmele lui Vîntu, dar şi despre cele 11 conturi deschise de stimabil. Iată un extras din convenţia de garantare a creditului luat de la BRD-Grup Societe Generale, sucursala Dorobanţi:
„GARANTIE REALA MOBILIARA PE SUME DE BANI VIITOARE ASUPRA SUMEI 87.649 EUR (OPTZECISISAPTEMIISASESUTEPATRUZECISINOUA EUR) CE URMEAZA A FI INCASATA IN CONTURILE DESCHISE PE NUMELE DEBITORULUI GARANT LA BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. (CONTURI CURENTE SV15363204450, SV 25411214450, SV 29790784450, SV 30448804450/ CONTURI DE DEPOZIT TD 35622314450, TD 35037684450, TD 37761254450, TD 41199954450/ CONTURI DE CARD 3150830010, 3158810014, 13188790011/ ALTE TIPURI DE CONTURI), SUME CE AR PUTEA PROVENI DIN CONTRACTE INCHEIATE DE ACESTA (DIVIDENDE, CHIRII, ETC), PRECUM SI DIN ALTE ACTIVITATI (DREPTURI SALARIALE – IN PREZENT VENITURI SALARIALE OBTINUTE DE LA SC REALITATEA MEDIA SRL, DREPTURI DE AUTOR IN PREZENT OBTINUTE DE LA SC GLOBAL PRODUCTION SRLSC GLOBAL NEW SRL SI SC GLOBAL CABLE NETWORK SA, RENTE VIAGERE, ETC) IN VEDEREA ASIGURARII INDEPLINIRII OBLIGATIILOR DE RESTITUIRE A TUTUROR ANGAJAMENTELOR (CREDITE / COMISIOANE / DOBANZI / CHELTUIELI DE EXECUTARE, ETC) FATA DE BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A PRIN SUCURSALA DOROBANTI (DOBANZILE PRODUSE DE SUMELE DE BANI CE CONSTITUIE OBIECTUL GARANTIEI REALE MOBILIARE SUNT CONSIDERATE GARANTII REALE MOBILIARE CONSTITUITE IN FAVOAREA CREDITORULUI), GARANTIE CONSTITUITA CONFORM CONTRACTULUI DE GARANTIE REALA MOBILIARA PE SUME DE BANI VIITOARE NR. 1087 / 27.06.2005, ACCESORIU LA CONTRACTUL DE CREDIT NR. 3653 / 20.06.2005 PRIN CARE A FOST ACORDAT DNULUI TURTURICA DAN-CRISTIAN UN CREDIT IN SUMA DE 80.000EUR(OPTZECIMIIEUR).
Dacă se oprea aici avea, poate, o scuză. El însă nu s-a mulţumit cu banii lui Vîntu. Deja credea despre el că este un jurnalist valoros pentru că dacă există un fraier care-ţi da, pentru valoarea ta (chipurile!), o sumă pe care n-o poţi câştiga într-o viaţă de om, ţi se urcă la cap şi crezi că eşti buricul pământului. Aşa s-a întâmplat şi cu impostorul.
Deşi a fost plătit de Vîntu până în 1 martie 2009 (deci cu încă vreo 85.000 de euro, conform cifrei avansate de Curentul), el a mai păcălit cel puţin doi oameni de afaceri (grecul Georgios Christoforidis – de la săptămânalul Prezent şi germanul de origine română Dan Adamescu – de la România liberă), în vreme ce nevastă-sa (Laura Lică -Turturică), o jurnalistă cu picioare lungi, s-a mişcat cu graţie între buzunarul lui Taher şi al aceluiaşi Adamescu. Conform unor zvonuri, preţul plătit de Adamescu şi Waz pentru serviciile turturicilor ar fi fost de 15.000 euro lunar, deşi mă cam îndoiesc de faptul că Adamescu poate fi atât de risipitor. Dacă, totuşi, suma ar fi cea reală, atunci înseamnă că, în ultimii doi ani jumătate, cei doi au mai încasat încă 450.000 de euro…Oricum, din ce se ştie, pe unde a trecut Turturică a făcut prăpăd.
La începutul anilor 2000, când eu şi ceilalţi colegi de la secţiile de investigaţii şi economic (amintesc doar pe Paul Cristian RaduO.C.HogeaNicoleta SavinSorin OzonŞtefan Cândea şi Ovidiu Zară) eram nucleul de bază al Evenimentului Zilei, salariile noastre  nu depăşeau 10-12 milioane lei vechi. N-am ştiut niciodată cât câştiga Turturică. Acum, vâzând cu cât l-a plătit Vîntu, mi-am aruncat o privire în bilanţurile firmelor lui şi am văzut, la capitolul venituri, sume imense pentru acei ani.
Astfel,
– pe 1 octombrie 2001, Turturică a înfiinţat firma West Media SRL, cu acţionar unic şi cu sediul în B-dul Tineretului nr.9, bl.23, sc.1, et.7 apt.43, Sector 4. În timp ce el îşi crea portofelul în care să-i intre banii, eu publicam materialul despre luxul în care se lăfăia tatăl FNI, cu titlul „Cel mai bogat om din ţară” şi, mai apoi, arătam cum şi-a protejat Vîntu, averea, de portărei (Sechestru pe vînt). Ce făcea Turturică atunci? Încasa profituri pe firmă. De unde? Habar n-am. Cert este că, în doar trei luni (octombrie, noiembrie şi decembrie), firma West Media a avut un profit net de 139 milioane lei, la o cifră de afaceri de 186 milioane lei. În 2002, cifra de afaceri a lui Turturică a crescut la 453 milioane lei, el având venituri înregistrate pe firmă tot de 453 milioane lei. Dacă aceşti bani i-ar fi intrat exclusiv din salariu, atunci înseamnă că salariul lui de redactor şef ar fi fost de 37,8 milioane lei (1.500 euro), aproape de patru ori mai mare decât al meu, care eram încadrat ca publicist comentator, adică cel mai înalt grad profesional din presa scrisă. În 2003, veniturile lui Turturică, pe firmă, au fost de 419 milioane lei. Bani frumoşi pentru vremurile acelea.
– în 2005, acelaşi Turturică a înfiinţat o nouă firmă, Media Analyst SRL, pentru a încasa banii de la Sorin Vîntu. Şi pe această firmă au fost venituri frumoase, dar de alt calibru. Astfel, în primul an de funcţionare, firma lui Turturică a consemnat, ca venituri, 7,3 miliarde lei, adică exact 201.000 euro (la cursul mediu anual al BNR). Este, cum se observă, aceeaşi sumă avansată de Curentul. În 2006 veniturile Media Analyst au fost de 2,68 miliarde lei, adică 76.000 euro, pentru ca în 2007, când Turturică (uitaţi-vă la zâmbetul lui nevinovat! – foto stânga) a trecut la România liberă, via „Prezent„, firma să fie trecută pe datorii şi apoi desfiinţată.
La asemenea sume, deja nu mai suntem în domeniul presei, ci al mafiei. E ceva în neregulă atunci când tu, care habar n-ai să faci o investigaţie adevărată, primeşti 10.000 de euro lunar, iar un jurnalist adevărat este plătit cu un salariu de douăzeci de ori mai mic!
Proaspătul om de afaceri Turturică, îmbogăţit peste noapte de Sorin Vîntu a găsit însă, în timp ce lucra şi pentru SOV, un nou fraier pe piaţă, tocmai bun de ţepuit. Este vorba despre Georgios Christoforidis (dreaptafoto: Sorina Andreica, Money Express) , managerul Alexandrion, dornic să  deschidă un săptămânal (Prezent) prin care să-şi consolideze poziţia pe piaţa românească. Turturică, ales nu se ştie pe ce criterii, a fost desemnat să se ocupe de lansarea şi conducerea revistei „Prezent”. În acest scop el a înfiinţat, în septembrie 2005 două societăţi, Greek Media Group SRL şi Greek PR SRL.
Evident, Turturică era doar paravanul pentru că, la puţin timp de la înfiinţare a plasat 85% din acţiuni grecului Christoforidis, iar apoi, câteva luni mai încolo, când s-a retras definitiv din afacere, acţiunile au fost preluate de o firmă londoneză, controlată de acelaşi grec, GMG Publishers Limited.
După ce a dat chix cu revista Prezent, şi l-a lăsat pe grec „în izmene”, Turturică l-a agăţat pe Dan Adamescu, acţionar semnificativ la România Liberă. Numit, iniţial, director de dezvoltare, el a preluat apoi conducerea editorială a ziarului. Şi-a adus cu el şi nevasta, pe Laura Lică, chipurile „specialistă” în domeniu.
Dacă tot am ajuns aici e cazul să fac o corectură în biografia oficială a nevestei lui Turturică. Ea a scris undeva că a lucrat ca reporter de investigaţii la Evenimentul Zilei în perioada 1998-2004. E un fals grosolan, nevasta turturelului habar n-are despre munca de investigaţii (dacă nu socotim, fireşte, biroul lui Turturică). Deşi a fost colegă cu mine la EvZ, i-am tras odată un perdaf destul de dur datorită faptului că nu ştia să scrie un text. Fătuca m-a raportat imediat la turturelul ei, care a făcut spume de supărare că mi-am permis să-i jignesc protejata sau, mă rog, viitoarea nevastă. M-ar fi dat afară, dacă ar fi putut, doar ca să-i facă pe plac turturelei cu nurii iritaţi.
Marea surpriză vine însă atunci când afli că jurnalista cu picioare lungi este foarte apreciată de familia Adamescu (unii şoptesc ca aprecierea vine de la fiul lui Adamescu, Bogdan), ea fiind, zice, director editorial la Medien Holding, societate ce controlează nu numai România Liberă ci şi alte publicaţii autohtone. Tot Laura Lică se laudă că este autoarea unui concept detaliat pentru noul site romanialibera.com.
Astfel s-a împlinit marea dorinţă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, din 2001, de a controla ziarul care declanşase cea mai mare campanie mediatică împotriva sa.
Încet, dar sigur, pe modelul Turturică, Vîntu îi înghiţise pe toţi cei care mai contau.
Cornel Nistorescu (fostul director de la Evenimentul Zilei) care era de multă vreme sclavul lui SOV, a devenit chiar vecinul acestuia de moşie, în Petreşti, iar pensionarul Petre Mihai BĂCANU, la fel.
SOV a vrut să şi-i aibă aproape, şi i-a avut. Pe toţi. Inclusiv pe-ai lui Voiculescu sau Patriciu. Că tocmai de aia scrie pe ei tonomate, în limba rusă.
Adică Музыкальный автомат…
Sau, tradus în limba tonomatelor, JOS BĂSESCU!
Dan Badea
PS. Ulterior, turturelul si-a schimbat azimutul…
 
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 10766
Data de înscriere : 05/11/2012

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum