Is Dropping More Bombs on Syria the Way to Solve the Refugee Crisis?

Scris de MARTOLOG Mar Sept 08, 2015 6:30 am

http://www.informationclearinghouse.info/article42786.htm

We must resist attempts to turn humanitarianism into a pretext for war, says Kevin Ovenden, for it is wars, above all, which create refugees.

By Kevin Ovenden

September 07, 2015 "Information Clearing House" - "Stop the War Coalition" - FROM THE Greek island of Mytiliene to Munich we are seeing something of the power of ordinary people and a collective counterweight to racist exclusion, poverty and war.

In Britain, it has forced notoriously anti-migrant and anti-refugee papers, such as the Sun and Daily Mail, hypocritically to claim they care for those facing death in the Aegean. That has left the likes of Peter Hitchens on an ever diminishing island of bigotry, committed to the absurdity of Britain staying exactly as it is – or as he imagined it was.

Whatever contortions the tabloids and politicians make this weekend, it is not they who have led the upsurge of human solidarity.

First, the refugees and newcomers to Europe are fighting for their rights. And winning many battles. No state or inter-governmental agency airlifted or brought them to Munich or other European cities.

They themselves battled across one border after another to get there.

That, and the shocked reaction to the image of three-year-old Aylan Kurdi, has brought a groundswell of solidarity. That in turn is moving more people.

In Britain, there is a growing focus on those trapped at the Calais camp who would like to cross the Channel.

Governments across Europe are feeling some pressure and are having to work out what to do. David Cameron is cooking up a political response.

He and a section of the British establishment, including on the right of the Labour Party, are concerting an argument for bombing Syria. The latest is former Archbishop of Canterbury, Lord Carey.

The moral depravity of what Cameron is doing is sickening. He is not even trying to make a convincing case for how dropping more bombs on Syria will somehow bring to an end the many-sided war there, which the West’s policy has helped foment.

He knows there is no compelling case. That’s why he is so nervous about pressing ahead. Unlike Tony Blair over Iraq who went to war despite a deep division in parliament, Cameron says he will move only with parliamentary consensus.

So why push for bombing at all, with so much doubt even among the military top brass, and with an unworkable policy of both regime change and stopping ISIS?

At this moment, it is in order to avoid having to break with the inhuman asylum and immigration policy and to allow refugees in. Something that is 100 percent guaranteed to help and not to make matters worse.

It is to exploit the suffering of millions of people who are on the move in order to justify an enhanced British military presence in the Middle East, even though that will create more refugees. It is to use deaths such as Aylan’s to cement alliances with countries such as Saudi Arabia, which is bombing neighbouring Yemen and has not taken one single Syrian. Not one.

The callousness and cynicism are staggering. From ordinary people we are seeing a spontaneous upsurge of solidarity. Cameron is seeking to use the immediacy of the shock at what is happening to divert that solidarity into support for wider war.

That’s why it is absolutely right that the organisation of solidarity from below is going hand in hand with an argument to stop Cameron doing that and to force him to do at the very least what the German government has been obliged to do in accepting many more refugees.

Most people quite rightly smell the opportunism of politicians trying to exploit a tragedy. “Keep politics out of it” is an understandable reaction. But it is not enough to stop what Cameron is up to or to “keep the politicians out”.

That’s because with the likes of Lord Carey and a pliant media governments present bombing as a non-political humanitarian act. It is the opposition to bombing which is then rounded on as “bringing politics into it”. This is what they will try to do this coming week.

They will try to shift public opinion – which is very conflicted both over bombing and over taking more refugees (see the polls quoted in the article linked to) – politically to manipulate humanitarian instinct along pro-bombing lines.

Just saying keep politics out of it will not be enough to stop that. And it can end up echoing the right wing’s political attack on those opposed to war.

That’s what people like Bob Geldof and Bono have frequently ended up doing. I’m all for prominent figures and celebrities joining the solidarity movement. It’s great that the German football club, Bayern Munich, has followed the lead of a large section of its fans and is donating and making clear its support for refugees.

A major initiative from English football is in the pipeline.

But those things are different from celebrity politicos who are wheeled out to support an establishment argument. It’s because politicians are so generally distrusted that they so often these days have to rely on celebs to push a difficult political line.

The choice of who to focus on and what images to use in the media also subtly serves to frame the issues in ways which crop out the views of the people involved and the demands of the movement which is developing.

So there are few pictures right now of the second dangerous route, next to the crossing from Turkey to Greece, into Europe for people escaping war and devastation: from Libya across the Mediterranean.

Earlier this year two boats went down with many hundreds of people aboard within a few days of each other. Some of them will have been the same age as Aylan Kurdi.

Europe’s leaders do not want us to include those images – and the media follows that cue, because it maintains that what the politicians and celebrities say is more important than anything else.

The reason is that we have already bombed Libya. Four years ago the British government led the way in exploiting people’s heartfelt solidarity with those suffering in Libya in order for Nato to bomb, to enforce regime change and to… to end up with devastation and a refugee crisis from one end of the country to the other.

While the media has moved on from Libya and drawn a blanket over that Nato-made disaster, a lot of people in Britain and Europe have not.

There is a deep understanding among a section of the public that Western bombing will create more refugees not end the crisis.

That is true among people I know on the island of Mytilene (Lesvos) in Greece. They were charged with people smuggling because of their actions in helping refugees.

The campaign around their court case is what caused the current Greek government to change the law so that helping people ashore in the Aegean is not a crime.

The popular assistance for refugees in Greece which has been organised by ordinary people for many years has fought many political campaigns. It has resisted attempts to exploit suffering for military purposes.

So as this movement of solidarity builds towards a day of action across the continent on 12 September let’s follow that example.

That means choosing to listen to the voices from below across Europe. It means saying that we have a genuinely humanitarian politics, which will reject false attempts to separate those fleeing Western-stoked wars and disastrous interventions into “deserving” and “undeserving”.

And we will resist all attempts to turn humanitarianism into a pretext for war. For it is wars, above all, which create refugees.

Source: Stop the War Coalition

Scris de MARTOLOG Mar Sept 08, 2015 6:31 am

Este în scădere Mai multe bombe asupra Siriei cale de a rezolva criza refugiaților?

Noi trebuie să reziste încercărilor de a transforma într-un umanitarism pretext pentru război, spune Kevin Ovenden, pentru că este războaie, mai ales, care creează refugiați.

De Kevin Ovenden

7 septembrie 2015 "Informații Clearing House" - [size=24]"Opriți Coaliția de război" - din insula grecească Mytiliene la Munchen vedem ceva din puterea oamenilor obișnuiți și o contrapondere colectivă la excludere rasiste, sărăcie și război.[/size]

În Marea Britanie, le-a forțat de notorietate documente anti-migranți și anti-refugiați, cum ar fi soarele și Daily Mail, ipocrit să pretind că grijă de cei care se confruntă cu moartea în Marea Egee. Că a părăsit place de Peter Hitchens pe o tot mai insulă diminuarea bigotism, angajat la absurditatea Marea Britanie stau exact așa cum este - sau cum a imaginat că era.

Oricare ar fi contorsiuni tabloide și politicienii fac acest weekend, nu ei sunt cei care au condus avîntul de solidaritate umană.

În primul rând, refugiații și noii veniți în Europa se luptă pentru drepturile lor. Și de a câștiga multe bătălii. Nici o agenție de stat sau inter-guvernamentale airlifted sau le-a adus la Munchen sau alte orașe europene.

Ei s-au luptat peste o frontieră după altul pentru a ajunge acolo.

Că, și reacția șocat la imaginea de vârstă de trei ani Aylan Kurdi, a adus o Groundswell de solidaritate. Care, la rândul său este în mișcare mai multe persoane.

În Marea Britanie, există un accent tot mai mare pe cei prinși în tabără Calais care ar dori să treacă Channel.

Guvernele din Europa se simt o presiune și sunt nevoite să lucreze în ce să fac. David Cameron este gătit un răspuns politic.

El și o secțiune a unității britanic, inclusiv pe partea dreaptă a Partidului Laburist, sunt concerteaza un argument pentru bombardarea Siria. Cel mai recent este fostul Arhiepiscop de Canterbury, Lord Carey.

Depravarea morală a ceea ce Cameron face este dezgustător. El nici măcar nu încearcă să facă un caz convingător pentru modul în cădere mai multe bombe pe Siria va aduce într-un fel la un capăt războiului cu multe fețe acolo, care politica Occidentului a ajutat Foment.

El știe că există nici un caz convingător. De aceea el este atât de nervos despre presare înainte. Spre deosebire de Tony Blair peste Irak, care a mers la război, în ciuda unei diviziuni profunde în parlament, Cameron spune ca se va muta doar cu consensul parlamentar.

Deci, de ce presiuni pentru atentat la toate, cu atât de mult îndoială chiar și în rândul arama militar de top, precum și cu o politică nefunctional atât schimbare de regim și oprirea ISIS?

În acest moment, este pentru a evita să rupă cu politica inumană azilul și imigrația și pentru a permite refugiaților în. Ceva care este de 100 la suta garantat pentru a ajuta și de a nu înrăutăți lucrurile.

Acesta este de a exploata suferința a milioane de oameni care sunt în mișcare, în scopul de a justifica o prezență militară britanică consolidată în Orientul Mijlociu, chiar dacă va crea mai mulți refugiați. Este de a utiliza de decese, cum ar fi de Aylan a cimenta aliante cu țări precum Arabia Saudită, care este bombardarea Yemen învecinate și nu a luat un singur sirian. Nu unul.

Nesimțire și cinismul sunt uimitoare. De oamenii obișnuiți vedem o creștere spontană de solidaritate. Cameron încearcă să utilizeze imediat al șocului la ceea ce se întâmplă pentru a devia că solidaritatea în sprijin pentru război larg.

De aceea, este absolut corect că organizarea de solidaritate de la mai jos se va mână în mână cu un argument pentru a opri Cameron face asta și să-l forțeze să facă chiar la LEA T ceea ce guvernul german a fost obligat să facă în acceptarea mai multe refugiați.

Cei mai mulți oameni miros lovitura libera oportunismul politicienilor care încearcă să exploateze o tragedie. "Ține politică din ea" este o reacție de înțeles. Dar nu este suficient pentru a opri ceea ce Cameron este de până la sau la "menține politicienii din".

Asta pentru că, cu place de Lord Carey și un pliant guverne media bombardament prezent ca un act non-politic umanitar. Este opoziția față de bombardament care este apoi rotunjit pe ca "aducerea politică în ea". Aceasta este ceea ce ei vor încerca să facă acest lucru săptămâna următoare.

Ei vor încerca să schimbe opinia publică - ceea ce este foarte conflict atât pe bombardament și luați peste mai mulți refugiați (a se vedea sondajele citate în articol legat de) - punct de vedere politic pentru a manipula instinct umanitare de-a lungul liniilor de pro-bombardament.

Doar că ține politică din ea nu va fi suficient pentru a opri asta. Si poate ajunge ecou atac politic pe partea dreaptă de pe cele spre deosebire de război.

Asta e ceea ce oameni ca Bob Geldof și Bono s-au încheiat frecvent să faci. Sunt toate pentru figuri proeminente și celebrități se alătură mișcării de solidaritate. Este minunat că clubul de fotbal german, Bayern Munchen, a urmat exemplul o mare de fani sale și este donarea și de a face clar sprijinul pentru refugiați.

Un inițiativă majoră din limba engleză de fotbal este în curs de pregătire.

Dar aceste lucruri sunt diferite de politicos celebritate care au roti la susținerea unui argument unitate. Este pentru că politicienii sunt, în general, astfel încât acestea încredere în atât de des in aceste zile trebuie să se bazeze pe celebritati pentru a împinge o linie politică dificilă.

Alegerea care să se concentreze pe ceea ce și să utilizați imaginile în mass-media, de asemenea, subtil servește pentru a încadra problemele într-un mod care a culturilor din punctul de vedere al persoanelor implicate și cerințele mișcării care este în curs de dezvoltare.

Deci, există câteva poze chiar acum de-a doua căi periculoase, lângă trecerea din Turcia în Grecia, în Europa pentru persoanele care scapă de război și devastare: din Libia peste Marea Mediterană.

La inceputul acestui an două bărci au coborât cu mai multe sute de oameni la bord în termen de câteva zile de celălalt. Unii dintre ei vor fi fost de aceeași vârstă ca și Aylan Kurdi.

Liderii europeni nu ne doresc să includă acele imagini - și mass-media rezultă că tac, deoarece susține că ceea ce politicienii și celebrități spun este mai important decât orice altceva.

Motivul este că ne-am bombardat deja Libia. Acum patru ani, guvernul britanic condus la modul în exploatarea solidaritate sinceră a oamenilor cu cei care suferă în Libia pentru ca NATO să bombardeze, să aplice schimbarea de regim și să ... să se încheie cu devastarea și o criza refugiaților de la un capăt al țării la alte.

În timp ce mass-media a trecut de la Libia și trase o pătură peste care dezastru NATO-a făcut, o mulțime de oameni din Marea Britanie și Europa nu au.

Există o înțelegere profundă între o secțiune a publicului care bombardament de Vest va crea mai multe refugiați nu pune capăt crizei.

Acest lucru este valabil în rândul persoanelor care le cunosc pe insula Mytilene (Lesvos) în Grecia. Ei au fost acuzați de oameni contrabanda, din cauza acțiunilor lor în refugiați ajută.

Campania din jurul cazul lor instanța de judecată este ceea ce a cauzat guvernul grec actual de a schimba legea, astfel încât a ajuta oamenii pe uscat din Marea Egee nu este o crimă.

Popular asistență pentru refugiați din Grecia, care a fost organizat de către oamenii obișnuiți timp de mulți ani a luptat de multe campanii politice. Ea a rezistat încercărilor de a exploata suferință în scopuri militare.

Deci, ca această mișcare de solidaritate față de construiește o zi de acțiune pe continent la 12 septembrie să urmeze acest exemplu.

Asta înseamnă că alegerea de a asculta vocile de jos din Europa. Înseamnă a spune că avem o politică cu adevărat umanitare, care va respinge încercările false pentru a separa celor care fug războaie Vest-alimentata si interventii dezastruoase în "merită" și "nu merită".

Și vom rezista tuturor încercărilor de a transforma într-un umanitarism pretext pentru război. Pentru că este războaie, mai ales, care creează refugiați.

Sursa: Opriți Coaliția de război

Is Dropping More Bombs on Syria the Way to Solve the Refugee Crisis?

Is Dropping More Bombs on Syria the Way to Solve the Refugee Crisis?

google translate