Turkey’s Terrorism: What Will Russia Do?

Scris de ce e val ca valul trece Dum Noi 29, 2015 5:07 am

https://www.darkmoon.me/2015/26818/

This 2-part presentation consists of two short articles by two different writers, Finian Cunningham and Dan Glazebrook, giving their separate viewpoints on the current conflict between Russia and Turkey which threatens to escalate into a major confrontation between the world powers. Both writers seem to be in agreement that Turkey’s reckless action in shooting down a Russian plane over the Syria-Turkey border was an act of war that must have had the secret backing of the United States.

Turkey’s Terrorism: What Will Russia Do? 670x371xputin-erdogan-car-sultan-670.jpg.pagespeed.ic.hHntCeeWwP

RUSSIA TO TURKEY : ‘STOP SUPPORTING TERRORISM!’

PART 1 : By Finian Cunningham

Turkey’s shooting down of a Russian fighter jet this week was likely aimed at a bigger political target – to deal a blow to the proposal of a grand anti-terror coalition between the West and Russia for fighting the Islamic State extremist network in Syria.

Such a coalition might seem reasonable, even desirable, to most people. But it is profoundly unacceptable, tacitly, to Washington because it would further expose the criminal nature of the Western-sponsored regime-change operation in Syria.

Washington and its allies do not want Russia to participate in an effective military coalition that would accelerate the destruction of the mercenary terror army that the Western powers have covertly invested in. In that regard, French President Francois Hollande seems to have momentarily lost the devious plot by proposing such an alliance with Russia.

On the face of it, Turkey’s attack on a Russian Su-24 appears to be a reckless act of aggression. And Washington has denied any involvement in the incident. But it seems significant that the shoot-down came on the same day that the American White House rebuffed France’s proposal of forming a military coalition with Russia against the Islamic State terror group in Syria.

Ankara appears to be hiding behind pedantic arguments about «rules of engagement» and defence of its territory. Turkey claims that the Russian Su-24 entered its airspace for «17 seconds». However, its bombastic protestations and scampering under the skirts of NATO betray a dirty deed.

The subsequent murder by Syrian Turkmen militants of one of the two Russian pilots as they parachuted to the ground – a gross war crime – has only compounded the anger felt by Moscow. The second pilot was reportedly rescued by Russian and Syrian special forces.

Russian President Vladimir Putin described the attack as a «stab in the back» and said that there would be «grave consequences» for Turkey, without specifying what those consequences might be. In principle, Russia has the right under international law to take military action against the perpetrator.

Already it can be gleaned that Ankara’s actions are incriminating. The Turk authorities claim that the Russian jet entered Turkey’s territory from across the border with Syria, and that their F-16 fighter jets fired an air-to-air missile following repeated audio warnings to the Russian aircrew.

But how screwy is that rationale, even if we accept it at face value? Why should Turkey react in such an aggressive manner towards Russia over a fleeting error, if that’s what it was? There seems, rather, to have been a premeditated urge to act in this excessive way by the Turks.

Russia’s defence ministry contradicts the Turk version, saying that its warplane was always within Syrian territory and did not pose any security threat. The fact that the Russian jet and the ejected pilots came down in Syrian territory indicates that Moscow’s account of the incident is closer to the truth.

Moscow’s contention of how its fighter jet was brought down is also corroborated by the macabre way in which one of parachuted pilots was killed by militants inside Syria’s border, as reported by the New York Times.

Moscow said that the fighter jet was «targeting Islamic State militants in the mountains of northern Latakia [in northwest Syria]». Turkey, the United States and other Western governments have been claiming that Russian air operations are mostly focused on striking «moderate rebels». If that latter claim were true then why was one of the two Russian pilots summarily executed by the militants on the ground if those militants were «moderate rebels»? Why were the militants seen in video footage, which they released, gloating over the bloodied corpse?

Ankara, Washington and their NATO allies can’t have it both ways. If Russia is targeting moderate rebels – assuming that such a category exists – then why was the Russian pilot butchered in such a barbaric manner akin to the Islamic State or one of its related extremist brigades?

In any case, let’s not get waylaid by engaging in semantical shell games. Turkey, as with its other NATO partners and the Gulf Arab states, has been fully sponsoring terrorist proxies in Syria under different names. The so-called Free Syrian Army (FSA) and its notional moderates are just a convenient propaganda device that has allowed the US and its allies to sponsor terrorist mercenaries in a criminal, covert war for regime change in Syria.

President Putin, in his angry condemnation of Turkey’s shooting down of the Russian Su-24, avoided diplomatic niceties and bluntly labelled Ankara as a «terrorist accomplice». The Russian leader also accused Turkey of aiding terrorists in Syria by conducting oil trade with Islamic State militants who have commandeered Syria’s oil fields over the past two years.

At the G20 summit earlier this month, held in Turkey’s Antalya, President Putin presented a dossier on financial links to jihadist terror groups. He said those links showed that «certain G20 members were implicated in the financing of terrorism». That was taken to indicate Turkey and Saudi Arabia, among others.

At the G20 summit, the Turkish President Recep Tayyip Erdogan chimed in with other world leaders in denouncing IS (also known as ISIS, ISIL or Daesh) in light of the massacre in the French capital, Paris, where some 130 people were killed in gun and bomb attacks on November 13.

The rank hypocrisy of Turkey, Saudi Arabia and other G20 members in condemning «terrorism» did not escape Russia. The loss of 224 lives, mostly Russian tourists, onboard an airliner that was blown out of the skies above the Sinai desert on October 31 from a terrorist bomb has only served to harden Moscow’s resolve to eradicate the terrorists in Syria and to expose the state sponsors behind these groups.

Russia’s aerial blitzkrieg against anti-government mercenaries in Syria – whether they go by the name of IS, FSA, al Nusra, Islamic Front, or some other cover name – has, since September 30, wiped out thousands of foreign-backed insurgents. Together with Syrian Arab Army ground advances, this Russian air campaign is liquidating assets that the US and its allies have invested billions of dollars in for regime change in Damascus.

It is only a matter of time before the rhetorical shell game conducted by the terrorist sponsors comes unstuck. Washington, Ankara and the rest can’t just sit back and watch Russia destroying its proxy mercenary army. Their cynical exhortations to Russia to avoid striking «moderate rebels» are having no restraining effect, simply because there are no moderate rebels worth talking of Russia is zeroing in on the West’s terrorist proxy army, and rightly so no-holds are barred.

In this context, the proposal of forming a military coalition with Russia is simply anathema, from the Western regime-change viewpoint. The idea had to be blown out of the sky. The shoot-down of the Russian jet by Turkey seems a symbolic repudiation of the proposed military alliance with Moscow.

The Russian noose on the terror networks and, more importantly, their state financiers is tightening. The tension is becoming unbearable, and Ankara obviously kicked out with the shooting down of the Russian fighter jet this week.

Washington reportedly denied any involvement in the incident, even though it has a plentiful military presence at the Incirlik NATO base in southwest Turkey, including F-15 air combat planes and sophisticated radar and communication systems.

It seems unlikely that Turkey would have acted singlehandedly in such a provocative way and in such a precarious situation where NATO and Russia were already on tenterhooks over the close proximity of their respective warplanes plying the skies over Syria.

Moreover, as President Putin pointed out, Russia and the US had recently signed an agreement ostensibly to avoid deconfliction of air forces in Syria. Turkey, as a fellow NATO member, would have been fully apprised of that agreement. So, how did such a deleterious lapse occur?

US President Barack Obama quickly upheld Turkey’s right to defend its territory, without having ascertained the facts surrounding the shoot-down.

It is significant that following the incident Turkey immediately called for an emergency NATO summit to confer with the 27 other members of the US-led military alliance. If the shoot-down was simply a random act carried out in the spur of the moment, then why didn’t Ankara get in touch with Moscow to iron things out and express condolences? Instead, as Putin noted, the Turks ran off to NATO without even as much as a call to Moscow.

The deadly attack against Russian forces occurred on the same day that French President Francois Hollande met with Barack Obama in Washington to discuss closer military cooperation with Russia in the supposed fight against Islamic State terrorism in Syria.

Obama politely, but firmly, rebuffed the French leader’s proposal for a grand coalition that would include Russia. Hollande was waved off with an earful of platitudes. And Turkey’s shooting down of the Russian fighter jet – only hours before Hollande was received at the White House – appears to have been timed in order to emphatically put paid to any idea of working more closely with Moscow to combat terrorism in Syria.

As noted above that rejection of Russia’s formidable anti-terror firepower is based on deep, covert and necessarily unspoken strategic reasons, owing to the real, imperative US-led objective in Syria. Namely regime-change and the deployment of terrorist networks for achieving that criminal objective.

Source

PART 2 : By Dan Glazebrook

Turkey’s shooting down of a Russian jet shows the utter desperation currently sweeping through the regime change camp as Russia closes in on the death squads in Syria.

Turkey’s Terrorism: What Will Russia Do? 634x557x2EC4CF9000000578-0-Flight_This_map_shows_the_route_of_the_Russian_jet_shown_in_red_-a-10_1448466754535.jpg.pagespeed.ic.FAP4xoDu7H

Flight: This map shows the route of the Russian jet (red line), based on data released by the Turkish army, including where it allegedly violated Turkish airspace, and the area in the Syria where it crashed.

LD: The Russians claim they received no warnings from Turkey over their alleged incursion into Turkish air space. The Turks claim they sent ten warnings in five minutes. It seems to me the Turks have to be lying. Firstly, the Russian plane crashed four kilometers within Syrian territory. Secondly and more importantly, the neck of Turkish territory into which the Russian plane is alleged to have briefly strayed (see map above) is so narrow that the Russian plane would have shot through in 17 seconds. Hence it would have been impossible for ten warnings from Turkey to have been issued to the Russian pilots in such a short time span.

At 9:30am, a Russian SU-24 jet was shot down by a Turkish fighter plane. The pilots were then allegedly killed by Syrian Turkmen anti-government militias, with the body of one being paraded on camera in a video that was immediately posted to YouTube. Turkey claimed the jet had encroached on Turkish airspace, but Russia maintains the plane was shot down inside Syrian territory, 4km from the Turkish border. Rather than calling Russia to defuse any tension arising from the attack, Turkey then immediately called an emergency NATO meeting to ramp it up – “as if we shot down their plane,” Putin commented, “and not they ours”.

To make sense of this apparently senseless provocation, it is necessary to cut through the multiple layers of obfuscation which surround Western narratives around Syria and Islamic State militants.

The reality is that the forces essentially line up today just as they did at the outbreak of this crisis in 2011: The West, Turkey and the gulf monarchies sponsor an array of death squads bent on bringing down the Syrian government, while Russia, Iran, Iraq, Syria (obviously) and Hezbollah resist this project. The rise of ISIS has not fundamentally changed this underlying dynamic. Indeed, the next-to-useless impact of the West’s year-long phony war against ISIS – alongside its relentless funneling of weaponry to militias with an, at best, ambiguous relationship with Al-Qaeda and ISIS – has demonstrated that the Syrian state (or “Assad” to use the West’s puerile personalization) remains the ultimate target of the West’s Syria policy.

As Obama himself put it, the goal is not to eliminate ISIS, but rather to “contain” them – that is, keep them focused on weakening Syria and Iraq, and not US allies like Jordan, Turkey or the US’s favored Kurdish factions. In civil wars, there are only ever really two sides. And in the Syrian civil war, NATO remains on the same side as ISIS. In this sense, Putin was entirely correct when he commented on the Turkish attack that it had been a “stab in the back, carried out by the accomplices of terrorists” and asked:“do they want to make NATO serve ISIS?” Or, we could expand, is it that ISIS was created to serve NATO?

Russia’s direct entry into the Syrian conflict two months ago, however, has stirred the ‘regime change’ camp. Belying all their ‘anti-ISIS’ rhetoric, the US and Britain were openly worried that Russia might actually be putting up an effective fight against the group and restoring governmental authority to the ungoverned spaces in which it thrives. Immediately, the West began warning of ‘blowback’ against Russia, and ramped up advanced arms shipments to the insurgency. Within a month, a Russian passenger plane was blown up, with ISIS claiming responsibility and British Foreign Minister Philip Hammond calling the attack a “warning shot”.

It was a “shot” alright, aimed not only at Russia, but also at her allies; the downing of the plane on Egyptian soil was a deliberate act of economic war against the Egyptian tourism industry, a punishment for Egypt’s support for Russia and Syria and its choking off of fighters to Syria since Abdel Fattah Sisi came to power. Then, two weeks later, came the attack on Paris. White supremacist niceties prevented Hammond calling this one a “warning shot” as well, but that is precisely what it was, this time directed at those within the regime change/ anti-Russia camp who were showing signs of ‘wobbling’. Francois Hollande suggested back in January that sanctions on Russia should be lifted as soon as possible, and more recently the nation showed a willingness to cooperate with Russia militarily over Syria: a ‘red line’ for France’s ‘Atlantic partners’.

Nevertheless, the net continues to close on the West’s death squad project in Syria. From the start the key to ISIS success has been, firstly, the porous Syria-Turkey border, through which Turkey has allowed a free flow of fighters and weapons back and forth for the past four years, and secondly, the massive amounts of finance ISIS receives both from oil sales and from donors in countries prepared to turn a blind eye to terror financing. In recent weeks, all of this has been threatened by the Russian-led alliance (of which France is increasingly willing to be a part).

The past week has seen a large scale Syrian ground offensive, supported with Russian air cover, in precisely the Syrian-Turkish border region which is the death squads’ lifeline: a move which prompted the Turkish foreign ministry to warn of “serious consequences” if the Russian airstrikes continued. Simultaneously, Russia embarked on a major campaign against ISIS’ reportedly 1,000-strong oil tanker fleet which is so crucial to the group’s financial success.

As the Institute for the Study of War reported, “Russian military chief of staff Col. Gen. Andrey Kartapolov announced on November 18 that ‘Russian warplanes are now flying on a free hunt’ against ISIS-operated oil tanker trucks traveling back and forth from Syria and Iraq, claiming that Russian strikes had destroyed over 500 ISIS-operated oil trucks in the past ‘several days.’” This massive dent in the group’s oil transporting capacity even shamed the US into belatedly and somewhat half-heartedly launching similar attacks of their own. The smashing of ISIS’ oil industry will not only be a blow to the entire death squad project, but will directly affect Turkey, widely thought to be involved in the transportation of ISIS-produced oil, and even Erdogan’s family itself, as it is the company run by his son Bilal that is believed to be running the illicit trade.

Finally, France yesterday announced a crackdown on ISIS’ financiers, and demanded that other countries do the same. French Finance Minister Michel Sapin implied that the report to the G20 on the issue last month was a whitewash, and demanded that the international Financial Action Task Force be much more explicit in its report to the next G20 finance meeting in February about which countries are lax in terms of terror financing. The move is very likely to expose not only Turkey and Saudi Arabia but also, given HSBC’s links to Al Qaeda, the City of London.

Indeed, as the Politico website noted, Sapin specifically said “that considering the reputation of the City of London, he would be ‘vigilant’ on the UK’s implementation of EU-agreed measures to clamp down on money laundering and exchange financial information on shady transactions or individuals”. The reactions to his demands that implementation of tougher EU regulations be moved forward will also be instructive (in another move exposing the total lack of urgency given to the West’s supposed ‘war on ISIS’, they are currently not due to be implemented for another two years).

And on top of all this, the UN Security Council finally passed a resolution authorizing ‘all necessary measures’ to be used against ISIS, Al-Qaeda and other terrorist groups in Syria, effectively granting UN approval to Russia’s intervention. As Pepe Escobar has pointed out, French support for the resolution rendered it politically impossible for the US or UK to use their veto – although US ambassador Samantha Power, an extreme Russophobe and ‘regime changer’, registered her disapproval by failing to turn up for the vote and sending a junior official along instead.

In other words, on all sides the net is closing in on the West’s death squad project in Syria. Turkey’s actions today have merely demonstrated, again, the impotent rage of those who have thrown in their chips with a disastrous and bloody attempt to remake the Middle East. Syria is indeed becoming the Stalingrad of the regime changers – the rock on which the imperial folly of the West and it’s regional imitators may finally be broken.

Source

Scris de ce e val ca valul trece Dum Noi 29, 2015 5:07 am

Aceasta prezentare 2-parte este format din două articole scurte de doi scriitori diferite, Finian Cunningham și Dan Glazebrook, oferind puncte de vedere separate pe actualul conflict dintre Rusia și Turcia, care amenință să degenereze într-o confruntare majoră între marile puteri ale lumii. Ambele scriitorii par a fi de acord că acțiunea nesăbuită Turciei în doborând un avion rusesc peste frontiera Siria-Turcia a fost un act de război care trebuie să fi avut sprijinul secret al Statelor Unite.

RUSIA TURCIA: "STOP SUSȚIN TERORISMUL!"

PARTEA 1: DE FINIAN CUNNINGHAM

Fotografiere Turcia jos a unui avion de vânătoare rusesc în această săptămână a fost probabil vizează o țintă politică mai mare - de a face o lovitură la propunerea unei coaliții mare anti-teroare între Occident și Rusia pentru combaterea rețelei extremiste islamice de stat din Siria.

O astfel de coaliție ar putea părea rezonabil, chiar de dorit, pentru majoritatea oamenilor. Dar este profund inacceptabil, în mod tacit, la Washington pentru că ar expune și mai mult caracterul penal al operațiunii de Vest-sponsorizat de regim de schimbare în Siria.

Washington și aliații săi nu vor ca Rusia să participe într-o coaliție militară eficientă, care ar accelera distrugerea armatei teroare mercenar că puterile occidentale au investit ascuns în. În această privință, președintele francez Francois Hollande pare să fi pierdut pentru moment teren ocolite prin propunerea unei astfel de alianță cu Rusia.

Pe fata de ea, atac Turciei pe un rus Su-24 pare a fi un act necugetat de agresiune. Și Washington a negat orice implicare în incident. Dar se pare semnificativ faptul că trage în jos a venit în aceeași zi că la Casa Albă a respins propunerea americana Franței de formarea unei coaliții militar cu Rusia împotriva grupului terorist islamic de stat din Siria.

Ankara pare a fi ascunde în spatele argumente pedant despre «reguli de angajare" și apărare a teritoriului său. Turcia susține că rus Su-24 a intrat în spațiul său aerian pentru «17 secunde». Cu toate acestea, protestele sale bombastice și scampering sub fustele NATO trădează o faptă murdară.

Uciderea ulterioară de către militanții turkmene sirieni de unul dintre cei doi piloți ruși care acestea parașutați la pământ - o crimă de război brut - a agravat doar furia resimțită de Moscova. Al doilea pilot a fost raportat salvat de forțele speciale rusești și siriene.

Președintele rus Vladimir Putin a descris atacul ca o "lovitură de cuțit în spate» și a spus că nu ar fi «consecințe grave" pentru Turcia, fără a specifica care ar putea fi aceste consecințe. În principiu, Rusia are dreptul în conformitate cu dreptul internațional pentru a lua măsuri militare împotriva făptuitorului.

Deja se poate acumulate că acțiunile Ankara sunt incriminatoare. Autoritățile turci susțin că avionul rus intrat pe teritoriul Turciei de peste granita cu Siria, și că lor F-16 avioane de luptă tras o rachetă aer-aer în urma avertismentelor repetate audio la personalul navigant din Rusia.

Dar cum nastrusnic este că rațiunea, chiar dacă am accepta la valoarea nominală? De ce ar trebui să reacționeze Turcia într-o manieră agresivă față de Rusia, pe o eroare de trecătoare, dacă asta a fost? Se pare, mai degrabă, de a fi fost un îndemn de a acționa premeditat în acest fel excesiv de turci.

Ministerul Apararii din Rusia contrazice versiunea Turk, spunând că warplane sa a fost întotdeauna pe teritoriul sirian și nu prezintă nici un pericol de securitate. Faptul că avionul rusesc și piloții evacuate au coborât de pe teritoriul sirian indică faptul că în considerare a incidentului Moscovei este mai aproape de adevăr.

Susținute de modul avion de vânătoare sa a fost adus în jos Moscovei este, de asemenea, confirmată de modul macabru în care unul dintre piloți parașutate a fost ucis de către militanții din interiorul frontierelor Siriei, raportat de către New York Times.

Moscova a declarat că avionul a fost luptător "care vizează militanți stat islamic în munții din nordul Latakia [în nord-vestul Siriei]». Turcia, Statele Unite și alte guverne occidentale au fost susținând că operațiunile aeriene rusești sunt axate în principal pe izbitoare «rebeli» moderate. Dacă această din urmă cerere ar fi adevărat, atunci de ce a fost unul dintre cei doi piloți ruși executați sumar de către militanții pe teren dacă aceste militanți au fost «rebeli» moderate? De ce s-au militanții observate la o înregistrare video, care au lansat, gloating peste cadavrul însângerat?

Ankara, Washington și aliații lor din NATO nu poate avea pe amândouă. Dacă Rusia vizeaza rebeli moderate - presupunând că există o astfel de categorie - atunci de ce a fost pilotul rus macelarit astfel încât barbar înrudită cu statul islamic sau unul de brigade de extremiste legate de?

În orice caz, să nu ne pândit prin implicarea în jocuri coajă semantice. Turcia, și cu alți parteneri NATO și Statele arabe din Golf, a fost sponsorizarea complet proxy-uri teroriste din Siria sub nume diferite. Așa-numita Armata Siriană Liberă (FSA) și moderații sale teoretice sunt doar un dispozitiv de propaganda convenabil, care a permis Statelor Unite și aliații săi pentru a sponsoriza mercenari teroriste într-un război criminal, sub acoperire pentru o schimbare de regim în Siria.

Președintele Putin, în condamnarea lui supărat de filmare Turcia jos de Su-24 ruse, a evitat subtilitățile diplomatice și fără menajamente etichetat Ankara ca "terorist complice». Liderul rus a acuzat, de asemenea, Turcia a ajutat teroriști în Siria, prin efectuarea comerțul cu petrol cu militanții islamici care au stat rechiziționate câmpuri de petrol Siriei în ultimii doi ani.

La summit-ul G20 la începutul acestei luni, a avut loc în Antalya Turcia, președintele Putin a prezentat un dosar pe link-uri financiare la grupurile teroriste jihadiste. El a spus aceste link-uri a arătat că "anumiți membri G20 au fost implicate în finanțarea terorismului». Care a fost luată pentru a indica Turcia și Arabia Saudită, printre altele.

La summit-ul G20, Președintele turc Recep Tayyip Erdogan chimed cu alți lideri mondiali în denunțarea este (de asemenea, cunoscut sub numele de ISIS, Isil sau Daesh) în lumina masacrului din capitala franceză, Paris, unde circa 130 de persoane au fost ucise în arma și atacuri cu bombă la 13 noiembrie.

Ipocrizia rang de Turcia, Arabia Saudită și alți membri G20 în condamnarea "terorismului» nu a scăpat Rusia. Pierderea de 224 vieți, mai ales turiști ruși, bord un avion care a fost aruncat din cer de mai sus deșertul Sinai la 31 octombrie de la o bombă teroristă a făcut decât să întărească hotărârea Moscovei de a eradica teroriști în Siria și pentru a expune sponsorilor de stat în spatele acestor grupuri.

Blitzkrieg aeriană a Rusiei față de mercenari anti-guvernamentale din Siria - fie că merge cu numele de IS, FSA, al Nusra, Frontul Islamic, sau un alt nume de acoperire - a, din 30 septembrie distrus mii de insurgenți străine garantate. Împreună cu siriene Armatei Arabe avansuri la sol, această campanie aer rusă este lichidarea activelor că SUA și aliații săi au investit miliarde de dolari în schimbarea regimului de la Damasc.

Este doar o chestiune de timp înainte de retorică joc coajă efectuate de sponsorii teroriste vine deblocat. Washington, Ankara și restul nu pot sta pe spate și priviți Rusia distruge armata de mercenari proxy. Îndemnuri lor cinice în Rusia, pentru a evita lovirea "rebelii moderate» sunt cu nici un efect de restricție, pur și simplu pentru că nu există rebeli moderate valoare de vorbesc de Rusia este reducerea la zero pe armata proxy terorist Occidentului, și pe bună dreptate nu-deține sunt blocate.

În acest context, propunerea de a forma o coaliție militară cu Rusia este pur și simplu anatema, de la Vest regimul de schimbare punct de vedere. Ideea a trebuit să fie cu sufletul la gură din cer. Trage-jos a jetului rus de Turcia pare o repudiere simbolică a alianței militare propus cu Moscova.

Lațul rus în rețelele teroriste și, mai important, finanțatori lor de stat este de strângere. Tensiunea devine de nesuportat, și Ankara, evident, dat afara cu doborârea jet luptător rus în această săptămână.

Washington a negat relatărilor orice implicare în incident, chiar dacă are o prezență militară din belsug la baza Incirlik NATO în sud-vestul Turciei, inclusiv F-15 avioane de luptă de aer și sisteme de radar și de comunicare sofisticate.

Se pare puțin probabil ca Turcia ar fi acționat de unul singur într-un mod provocator și într-o astfel de situație precară în care NATO și Rusia au fost deja cu sufletul la gură pe imediata apropiere a avioane lor navighează cerul peste Siria.

Mai mult decât atât, în calitate de președinte Putin a subliniat, Rusia și Statele Unite au semnat recent un acord aparent pentru a evita deconfliction forțelor aeriene în Siria. Turcia, ca un coleg de membru NATO, ar fi fost pe deplin informat despre acest acord. Deci, cum a avut loc un astfel de interval nociv?

US Președintele Barack Obama a admis repede dreptul Turciei de a-și apăra teritoriul său, fără să fi constatat faptele din jurul trage în jos.

Este semnificativ faptul că în urma incidentului Turcia chemat imediat pentru un summit NATO de urgență pentru a conferi cu 27 de ceilalți membri ai alianței militare conduse de SUA. În cazul în care trage în jos a fost pur și simplu un act aleatoriu efectuate în impulsul momentului, atunci de ce nu Ankara intra în contact cu Moscova de fier lucrurile și exprima condoleanțele? În schimb, așa cum sa menționat Putin, turcii fugit la NATO chiar și fără la fel de mult ca o chemare la Moscova.

Atacul mortal împotriva forțelor ruse a avut loc în aceeași zi în care președintele francez Francois Hollande sa întâlnit cu Barack Obama la Washington pentru a discuta despre cooperarea militară mai strânsă cu Rusia în lupta împotriva terorismului ar trebui stat islamic în Siria.

Obama politicos, dar ferm, a respins propunerea liderului francez pentru o coaliție largă, care ar include Rusia. Hollande a fost fluturat off cu o earful de platitudini. Și de fotografiere Turcia jos de avion de vânătoare rusesc - doar ore înainte Hollande a fost primit la Casa Albă - pare să fi fost temporizat pentru a pune categoric platit la orice idee de a lucra mai îndeaproape cu Moscova de combatere a terorismului în Siria.

După cum sa menționat mai sus, faptul că respingerea de formidabil foc anti-teroare Rusiei se bazează pe motive strategice profunde, sub acoperire și în mod necesar nerostite, din cauza reală imperativ obiectivul, condusă de SUA în Siria. Anume regim de schimbare și dezvoltarea rețelelor teroriste pentru atingerea acestui obiectiv penal.

Sursă

PARTEA 2: PRIN DAN GLAZEBROOK

Fotografiere Turcia jos a unui jet rus prezinta disperarea total zdrobitoare în prezent prin tabăra schimbare de regim ca Rusia se închide în pe echipele morții din Siria.

Zbor: Această hartă arată traseul jetului rus (linia roșie), pe baza datelor publicate de armata turcă, inclusiv în cazul în care se presupune că a încălcat spațiul aerian turc, și zona în Siria, unde sa prăbușit.

LD: Rușii susțin că nu a primit nicio avertismente din Turcia pentru presupusa incursiunea lor în spațiul aerian turc.Turcii susțin au trimis zece avertismente în cinci minute. Mi se pare turcii trebuie să fie situată. În primul rând, planul rus sa prăbușit patru kilometri pe teritoriul sirian. În al doilea rând și, mai important, gâtul teritoriul Turciei, în care se presupune că avionul rus a avea pe scurt abătut (vezi harta de mai sus), este atât de îngustă încât planul rus s-ar fi împușcat în 17 secunde prin. Prin urmare, ar fi fost imposibil pentru zece avertismentele din Turcia au fost emise pentru piloții ruși într-un interval de timp scurt.

La 09:30, un rus SU-24 cu jet a fost doborât de un avion de vanatoare turc. Piloții au fost apoi ar fi uciși de milițiile anti-guvernul turkmen siriene, cu corpul de una fiind defilat pe camera într-un film care a fost imediat postat pe YouTube. Turcia a susținut avionul a încălcat spațiul aerian turc pe, dar Rusia menține avionul a fost doborât pe teritoriul sirian în interiorul, 4 km de la granița cu Turcia. Mai degrabă decât de asteptare Rusia a dezamorsa orice tensiune care rezultă din atacul, Turcia apoi chemat imediat o ședință de urgență a NATO să-l intensifice - "ca și cum am doborât avionul lor," Putin a comentat, "și nu le noastră".

Pentru a face sens de această provocare aparent fără sens, este necesar să se taie prin mai multe straturi de confuzie care înconjoară narațiuni de Vest din jurul Siria și stat islamic militanți.

Realitatea este că forțele linia esență până astăzi la fel cum au făcut-o la izbucnirea crizei în 2011: The West, Turcia și monarhiile din Golf sponsor o serie de echipele morții aplecat privind reducerea guvernului sirian, în timp ce Rusia, Iran, Irak, Siria (evident) și Hezbollah rezista acest proiect. Creșterea de ISIS nu sa schimbat fundamental această dinamică de bază.Într-adevăr,-lângă-inutile impactul-un an de război fals Occidentului împotriva ISIS - alături de funneling sa neobosită de armament cu milițiile cu o, în cel mai bun, relația ambiguă cu Al-Qaida și ISIS - a demonstrat că statul sirian ( sau "Assad" pentru a utiliza în continuare a Occidentului personalizare pueril) obiectivul final al politicii Occidentului Siria.

Ca Obama însuși a pus, scopul nu este de a elimina ISIS, ci mai degrabă de a "conține" lor - care este, păstrați-le concentrat pe slăbirea Siria și Irak, și nu aliații SUA, cum ar fi Iordania, Turcia sau facțiuni kurzi au favorizat SUA. În războaiele civile, există doar două părți într-adevăr vreodată. Și în războiul civil sirian, NATO rămâne pe aceeași parte ca și ISIS. În acest sens, Putin a fost în întregime corectă atunci când a comentat cu privire la atacul turcesc că a fost un "lovitură de cuțit în spate, efectuate de către complicii teroriștilor", și a întrebat: "? Nu vor să facă NATO servi ISIS" Or, am putea extinde, este ca ISIS a fost creat pentru a servi NATO?

Intrarea directă a Rusiei în conflictul sirian urmă cu două luni, cu toate acestea, a stârnit tabăra "schimbare de regim". Belying toate lor ", ISIS anti" retorica, SUA și Marea Britanie au fost în mod deschis ingrijorat de faptul ca Rusia ar putea fi de fapt punerea la o luptă eficientă împotriva grupului și restabilirea autoritate guvernamentală pentru spațiile neguvernate în care prosperă. Imediat, Occidentul a început avertizare de "blowback" împotriva Rusiei, și a consolidat activitățile de transporturile de arme avansate pentru insurgența. Termen de o lună, un avion rusesc de pasageri a fost aruncată în aer, cu ISIS susținând responsabilitate și ministrul britanic de Externe, Philip Hammond asteptare atacul unui "foc de avertisment".

A fost o "lovitură" bine, nu vizează doar Rusia, dar, de asemenea, la aliații săi; Downing a planului pe teritoriul egiptean a fost un act deliberat de război economic împotriva industria turismului egiptean, o pedeapsă pentru sprijinul Egiptului pentru Rusia și Siria și sufocare off de luptători în Siria de la Abdel Fattah Sisi a venit la putere. Apoi, două săptămâni mai târziu, a venit atacul asupra Parisului. Subtilitățile de supremație alb împiedicat Hammond de asteptare acesta un "foc de avertizare",precum și, dar asta este exact ceea ce a fost, de data aceasta îndreptate la cele din cadrul schimbare de regim / anti-Rusia tabără, care au fost semne de "wobbling". François Hollande a sugerat din nou în ianuarie că sancțiunile referitoare la Rusia ar trebui să fie ridicate cât mai curând posibil, și, mai recent națiunea arătat dorința de a coopera cu Rusia militar peste Siria: un "linie roșie" pentru "partenerii Atlantic" Franței.

Cu toate acestea, pe net continuă să închidă pe proiect echipa moartea Occidentului în Siria. De la început cheia succesului ISIS a fost, în primul rând, poros Siria-Turcia frontieră, prin care Turcia a permis un flux liber de luptători și a armelor înainte și înapoi în ultimii patru ani, și în al doilea rând, sumele masive de finanțare ISIS primește atât din vânzările de petrol și de la donatori din țările pregătite pentru a închide ochii la finanțare teroare. În ultimele săptămâni, toate acestea au fost amenințați de alianța condusă de rusă (din care Franța este din ce în ce dorește a fi o parte).

Ultima săptămână a văzut o scară largă ofensivă sol sirian, a sprijinit cu capac aer rus, exact în regiunea sirian-turc de frontieră, care este viața echipele morții ": o mișcare care a determinat ministerul de externe turc a avertiza de" consecințe grave "în cazul în care loviturile aeriene ruse au continuat. În același timp, Rusia sa angajat într-o campanie majoră împotriva ISIS "relatărilor 1000 de puternic flota petrolier, care este atât de important pentru succesul financiar al grupului.

Ca Institutul pentru Studiul de război au fost raportate, "șef militar rus de personal Col. Gen. Andrey Kartapolov anunțat la 18 noiembrie că" avioane de război rusești sunt acum zboară la o vânătoare liberă "împotriva cisterne ulei ISIS-operate de călătorie înainte și înapoi de la Siria și Irak, susținând că grevele din Rusia a distrus peste 500 de camioane de petrol ISIS-operate în ultimele "de mai multe zile." "Aceasta dent masivă a capacității de transport de petrol a grupului de rușine chiar SUA în întârziere și oarecum cu jumătate de gură lansarea unor atacuri similare de propriile lor. Zdrobirea industriei de petrol ISIS "nu va fi doar o lovitură la întregul proiect echipă a morții, dar va afecta în mod direct Turcia, considerat pe scară largă pentru a fi implicate în transportul de petrol ISIS-a produs, și chiar familia lui Erdogan în sine, cum este companie condusa de fiul său Bilal care este considerat a fi difuzate comerțul ilicit.

În cele din urmă, Franța a anunțat ieri o represiune pe finantatori ISIS ", și a cerut ca în alte țări să facă același lucru. Ministrul de finanțe franceză Michel Sapin sugerat că raportul G20 cu privire la problema ultima lună a fost un var, și a cerut ca internațional de Acțiune Financiară Task Force fi mult mai explicit în raportul său în cadrul următoarei reuniuni finanțe G20 din februarie despre care țări sunt laxe în ceea ce privește finanțarea terorismului. Aceasta miscare este foarte probabil pentru a expune nu numai Turcia și Arabia Saudită, dar și, având în vedere link-uri HSBC la Al Qaeda, City of London.

Într-adevăr, după cum pe site-ul Politico remarcat, Sapin a spus în mod specific "că, având în vedere reputația City of London, el ar fi" vigilent "privind punerea în aplicare din Marea Britanie a măsurilor UE convenite pentru o combatere a spălării banilor și schimbul de informații financiare privind tranzacțiile dubioase sau persoane fizice ". Reacțiile la cererile lui că punerea în aplicare a reglementărilor mai stricte ale UE să fie mutate înainte va fi, de asemenea, instructivă (în altă mișcare expunând lipsa totală de urgență acordat ar trebui "război ISIS" Occidentului, ei nu sunt în prezent urmează să fie puse în aplicare pentru alte două ani).

Și pe partea de sus a toate acestea, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în cele din urmă o rezoluție care autorizează pentru a fi utilizate "toate măsurile necesare" împotriva ISIS, Al-Qaida și alte grupuri teroriste din Siria, acordarea în mod eficient aprobarea ONU pentru intervenția Rusiei. Ca Pepe Escobar a subliniat, de sprijin francez pentru soluționarea făcut imposibilă politic pentru SUA sau Marea Britanie pentru a utiliza dreptul de veto - deși ambasadorul SUA Samantha Power o rusofobă extremă și "changer regim", înregistrată dezaprobare ei de faptul că nu a întoarce pentru votul și Trimiterea unui funcționar junior de-a lungul loc.

Cu alte cuvinte, pe toate laturile net se apropie de proiect echipa moartea Occidentului în Siria. Turcia acțiuni astăzi au demonstrat doar, din nou, furia impotent celor care au aruncat în jetoane lor cu o încercare dezastruos și sângeroase a reface în Orientul Mijlociu. Siria este într-adevăr devine Stalingrad a schimbătorilor regimului - roca de pe care poate fi în cele din urmă rupt nebunia imperial de Vest și este imitatori regionale.

Sursă

Turkey’s Terrorism: What Will Russia Do?