HIPNOTICUL DANS MACABRU AL ELITELOR ȘI CONDUCĂTORILOR UNIUNII EUROPENE

Scris de ILUMINATI Dum Feb 07, 2016 9:32 am

https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/02/04/hipnoticul-dans-macabru-al-elitelor-si-conducatorilor-uniunii-europene/

La Koln, în noaptea de Anul Nou, 800 de femei germane cad victima agresiunilor sexuale în masă, organizate de bandele de “refugiați” musulmani. Mainstream media germană și internațională păstrează tăcerea timp de 4 zile. În Suedia, un “refugiat” somalez ucide cu lovituri de cuțit o tânără suedeză, angajata centrului de azilanți. Șeful poliției suedeze deplânge soarta și copilăria nefericită a ucigașului! În Norvegia, 3 “refugiați” musulmani violează cu sălbăticie o tânără norvegiană de 14 ani. Justiția îi “pedepsește” cu ore de muncă în folosul comunității și câteva luni de închisoare! În Danemarca, o tânără se luptă cu musulmanul care încerca să o violeze și reușește să scape folosind un spray cu piper. Va fi judecată de justiția daneză: acest tip de spray este interzis! În Franța, unii dintre supraviețuitorii atentatelor islamiste și unii dintre părinții celor uciși cer moderarea tonului comentariilor pentru a nu fi încurajată ascensiunea “extremei drepte” și a nu se crea confuzii între islam și teroriștii islamiști! La o lună după cele mai mari agresiuni sexuale din istoria postbelică a Europei, când toată lumea a aflat cine au fost autorii lor, Comisia Europeană declară că aceste agresiuni nu au nici o legătură cu imigrația și refugiații! Cum poate fi motivat comportamentul irațional al autorităților și instituțiilor statale menite, în principiu, să-și apere proprii cetățeni și de ce autoapărarea constituie acum o infracțiune? De ce reacționează astfel victimele și rudele lor? Textul scris de autorul Rosaly, publicat pe site-ul dreuz.info, ne oferă o explicație pe cât de originală, pe atât de logică.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Totalitarismul cultural al erei post moderne a reușit imposibilul: a schimbat natura profundă a ființei umane.

Ca urmare a unui articol al scriitorului Alexader Maistrovoy (autor Agony of Hercules or a Farewell to Democracy) referitor la evenimentele de la Koln, din noaptea sfârșitului de an, editorul unui ziar rus i-a pus o întrebare normală, dar atât de deprimantă. Perplex, acesta l-a întrebat: “Dar unde au fost bărbații germani?” Excelentă întrebarea! Aceasta a fost și prima mea reacție.

Într-adevar, pentru cei care au crescut în Rusia sovietică ca Alexander Maistrovoy, ar fi de neconceput ca tineri beți să batjocorească public și să hărțuiască femeile în noaptea de Revelion, în centrul Moscovei sau la Sankt Petersburg. Dacă ar fi încercat, n-ar fi supraviețuit până la sfârșitul nopții: ar fi devenit niște martiri în drum spre cele 72 de fecioare.

“Codurile etice, înrădăcinate genetic în noi, ne-ar fi comandat să sărim în ajutorul femeilor, mai ales în situația în care numărul bărbaților normali îl depășea pe cel al violatorilor. Cu atât mai mult cu cât violatorii nu erau teroriști înarmați, cyborgi ori extratereștrii, ci doar niște huligani musulmani.”

Însă, dupa cum s-a dovedit, în Germania, Suedia, Austria și în alte părți, aceste coduri au fost încălcate iremediabil. Un mare număr de bărbați, dintre care mulți polițiști, deși au auzit strigătele și plânsetele femeilor, deși au văzut agresiunile sexuale și tentativele de viol care se desfășurau sub ochii lor, n-au făcut nimic pentru a ajuta victimele. În câteva cazuri, foarte rare, femeile au fost apărate de imigranți din Europa de Est și țările lumii a treia.

Dar nu este decât prima problemă dintr-o listă foarte lungă.

Având în vedere amploarea atacurilor sexuale, ne-am fi așteptat ca femeile ziariste, politiciene sau membre ale organizațiilor feministe, să-și exprime vehement mânia, pentru că există un instinct ce îl are fiecare femeie, de a veni în ajutorul unui copil în pericol sau de a proteja o femeie de un abuz, un viol sau o hărțuire. Din păcate, încă o dată, codurile genetice nu au funcționat.

Am auzit-o pe Henriette Reker, primarul Koln-ului, declarând că există întotdeauna posibilitatea de a menține o anumită distanță “mai lungă decât lungimea unui braț” pentru a te proteja contra atacurilor necunoscuților. Claudia Roth, de la partidul Verzilor germani, acuza “mulțimea organizată care cheamă pe internet la vânătoare contra ne Albilor.” Zeci de femei ziariste ascund adevărul, pentru că violatorii erau “refugiați”.

Iată mărturia unei ziariste germane despre tăcerea impusă presei de către Putere:

“Ziariștii canalului german WDR au fost însărcinați să producă rapoarte pozitive în cazul refugiaților.”

După interviul acordat postului de radio olandez și după afirmațiile făcute asupra orientării pro refugiați a canalului WDR, Claudia Zimmermann a declarat că se teme că își va pierde slujba.

Programele postului trebuie să susțină politica cancelarului Merkel. Lucru de loc surprinzător, spune Claudia Zimmermann: “Suntem un radiou public, suntem plătiți din banii cetățenilor și trebuie să difuzăm vocea Guvernului și nu pe cea a Opoziției.” (Sursa RP OnLine: Wir haben doch alle die Tatsachen verschwiegen)

O altă mărturie despre ascunderea voluntară a originii delicvenților de către presă, este cea a lui Jean Quatremer, de la “Liberation”, expert al Uniunii Europene în mass-media. El este porta-vocea unui federalism european bazat pe dispariția națiunilor, care consideră identitatea europeană drept “periculoasă”.

Vineri 15 ianuarie, emisiunea “28 de minute” a canalului Arte a revenit asupra știrilor actualității și a abordat delicata problemă a tratamentului mediatic asupra agresiunilor în masă din Koln, unde presa a trecut sub tăcere legătura, totuși evidentă, între agresiunile sexuale și clandestinii care au fost implicați. “O tăcere vinovată?” , a întrebat Arte. Jean Quatremer, convins de dreptatea sa, a mărturisit cu nevinovăție că presa franceză, deci și el însuși, “ascunde în permanență originea etnică” a străinilor.

“Îmi amintesc un articol, un caz absolut extraordinar, despre o afacere petrecută la periferia pariziană. Toate numele au fost schimbate, ceea ce se întâmplă cu regularitate, pentru că nu erau cunoscute identitățile. Toți au fost botezați Alain, Frederic, Marcel, Maurice cu toate că, în realitate, era vorba despre Mohamezi și Ahmezi.” – a spus Quatremer.

El a evidențiat tendința presei “bună gânditoare” de a ascunde originea delicvenților atunci când aceștia sunt străini. “Presa franceză ascunde în permanență și nu dezvăluie elementul etnic” – a mărturisit el cu aerul cel mai liniștit din lume. Toată lumea, începând cu Quatremer, omul care în martie 2015 cerea stabilirea unui “cordon sanitar” mediatic în jurul Frontului Național, primul partid din Franța. Din frica de a nu “discrimina”, dar și pentru a putea predica în continuare modelul unei societăți deschise, ziariștii noștri preferă să ascundă sau să manipuleze faptele, în acest mediu toți considerând acest lucru foarte onorabil. Și în timpul acesta nu contenesc de a da lecții de jurnalism lumii intregi, biciuind “manipulările” mediatice de pe internet, din Rusia, sau din alte părți.

Pe platoul canalului Arte, scriitorul și editorul Charles Dantzig nu a fost, dealtfel, mișcat de mărturisirea lui Quatremer. Și colegii săi își mint cititorii. “Nu este dezvăluită (originea etnică) pentru a evita ascensiunea populismului.” – a comentat și el, la fel de sigur de dreptatea sa. Să înțelegem: tot ceea ce intră în contradicție cu viziunea presei asupra lumii, este ascuns de teamă că dezvăluirea crudei realităti va “trezi” electoratul. Dar dacă există riscul ca acesta să se trezească, nu se datorează faptului că a fost adormit anterior? (Sursa: OJIM Observatoire des journalistes et de l’information médiatique)

Și Feministele?

Nu le-am auzit protestând nici în Suedia, nici în Norvegia, nici în Anglia dealtfel, unde mii de fete tinere au fost tratate drept bucăți de “carne albă” de către bandele musulmane pakistaneze, într-o indiferență de ghiață și o tăcere de moarte. Autoritățile, poliția, presa oficială și feministele, de frica de a nu fi taxate drept rasiste și xenofobe, au preferat să ascundă oroarea și sacrificiul fetițelor și tinerelor fete de origine britanică și să le ofere drept pradă apetitului sexual al fiarelor musulmane, a noilor cetățeni britanici a căror contribuție la îmbogățirea culturală a Marii Britanii este atât de apreciată de guvernul Cameron.

Dimpotrivă, am auzit un mormăit subtil, cum a fost cel al expertei Irmgard Kopetzky, care a declarat că violența sexuală există la oamenii de origini etnice diferite. Cu toate acestea ea a uitat să menționeze că printre musulmani violarea femeilor își are rădăcinile în atât de frumoasele și rafinatele lor tradiții și că violarea nemusulmanelor este datoria oricărui musulman pios.

“Cifrele arată că majoritatea bărbaților acuzați de atacuri sexuale în Germania nu provin din imigrație.” – a mai îndrăznit să spună experta. Așadar, germanii de baștină sunt responsabili pentru aceste atacuri sexuale? Cât de departe va merge josnicia acestor trădători ai propriilor concetățeni, numai pentru a apăra mitul imigrantului angelic, împodobit cu toate virtuțile, în fața Europeanului diabolic – tatăl tuturor viciilor?

Obsedată de căutarea scuzelor, Andrea den Boer, de la universitatea Kent, vede rădăcinile răului în modificarea egalității din rândul tinerilor membri ai populației adulte: 114 băieți la 100 de fete. Într-adevăr?! În China, în Armenia, în Azerbaijan sunt, deasemenea, mai mulți băieți decât fete. S-au produs astfel de atacuri la Beijing, Erevan sau Baku? Pentru ce în timpul revoluțiilor din România, Ucraina, Georgia sau Moldova nu s-a plâns nimeni de agresiuni sexuale sau violuri în timpul manifestațiilor, cum a fost cazul la Cairo, în piața Tahrir?

Cu cât cutia Pandorei se deschide mai mult, cu atât crește numărul întrebărilor. Și politicienii ce fac? Care dintre ei, de stânga sau de dreapta, a avut onestitatea să descrie ce s-a întâmplat în realitate? Niciunul! Primul ministru suedez, Stefan Löfven a declarat la Davos: “Hărțuirea sexuală nu este automat legată de migrație și imigrație?”. De pe ce planetă a venit mincinosul ăsta?

Potrivit unui raport raport al Consililui Național Suedez de Prevenire a Criminalității (BRA), din urmă cu 20 de ani, ratele cele mai ridicate de condamnare pentru violuri și violențe sexuale îi indicau pe indivizii născuți în Africa de Nord și Irak. Asta a fost acum 20 de ani. De atunci, nimic nu s-a schimbat și țara lui Ștefan Löfven se evidențiază prin cea mai ridicată rată a violurilor din Europa, 90% dintre ele fiind comise de către musulmani. În același timp, Suedia se clasează pe locul 2 la nivel mondial, după Africa de Sud. Dar acest utopist persistă în a nega realitatea, o expresie politicoasă pentru a desemna un mitoman pervers.

Acum, vorbim despre o situație obișnuită, caracteristică lumii musulmane patriarhale – pentru irakieni, afgani sau somalezi – unde o femeie nemusulmană nu este nimic altceva decât un obiect sexual, o pradă naturală ușoară, o curvă.

În Egipt, femeile copte, creștine, sunt în mod constant hărțuite, chiar violate, răpite și forțate să se convertească la ideologia islamo-nazistă, atunci când nu sunt masacrate numai pentru că sunt creștine. Simplu fapt de a purta o cruce în jurul gâtului, poate însemna condamnarea la moarte în anumite cartiere. În Pakistan, situația femeilor creștine nu este cu puțin mai mult de invidiat. Recent, în această țară musulmană fanatică, o tânără creștină a fost ucisă, iar cele două prietene rănite, pentru că a respins avansurile unor tineri musulmani beți, care aparțineau elitei din Lahore. Aceștia din urmă au declarat, pentru a-și justifica crimele: “Fetele creștine nu sunt aici decât pentru un lucru: plăcerea bărbatului musulman”!

HIPNOTICUL DANS MACABRU AL ELITELOR ȘI CONDUCĂTORILOR UNIUNII EUROPENE Jeune-chretienne-pk

[url][/url]

Tânăra Kiran a fost ucisă in Pakistan pentru că era creștină. Era acolo pentru a satisface nevoile bărbatului musulman. Dar în Europa am cunoscut o altă variantă, la Koln și în alte părți, în noaptea Anului Nou: femeile germane au fost acolo pentru a satisface dorințele sexuale ale refugiaților musulmani, conform versetelor coranice care le permit musulmanilor să ia femeile necredincioase ca sclave sexuale (Sura 4:3, 4:24, 4:23, 1:6, 33:50).

Cât timp va mai trece până când musulmanii, primiți în Europa și Statele Unite, vor incepe să ucidă femeile și tinerele fete care vor îndrăzni să le reziste?

Războiul civil din Liban a izbucnit ca urmare a violării în masă a femeilor creștine de către refugiații palestinieni. Ce li se va întâmpla femeilor europene, obișnuite să se îmbrace cum doresc și care nu beneficiază de nici o protecție?

Dacă “refugiați” nemusulmani ar fi îndrăznit să se comporte de o asemenea manieră în țările musulmane – Algeria, Irak, Afganistan sau Somalia – cu fetele musulmane, ei ar fi fost arși de vii. Există acolo legi represive stricte, de răzbunare a clanului, și nimeni nu îndrăznește să hărțuiască o femeie dintr-un alt clan sau trib, fără a atrage asupra lui o pedeapsă crudă.

Din nefericire, femeile europene nu sunt protejate de familiile lor și nici chiar de Stat, acesta fiind de partea violatorilor. Din această cauză au fost condamnate să sufere ultimele insulte.

De ce politicienii occidentali sunt paralizați de frică? De ce numai liderii Europei de Est, ca Milos Zeman si Bohuslav Sobotka – președintele și primul ministrul au republici cehe -, Robert Fico, primul ministru slovac, și Viktor Orban, primul ministru ungar, îndrăznesc să spună adevărul? Nu este vorba aici de ideologia de stânga sau de dreapta, ci pur și simplu de o percepție normală și sănătoasă asupra lumii, bazată pe valorile europene autentice, percepție care le lipsește iresponsabililor noștri politici. Pentru ce acești bărbați au fost singurii lideri care au oferit un răspuns, pe cât de corect pe atât de curajos, realităților situației? Motivele sunt simple. Aceste țări mici, prinse ca niște căpițe de fân între furcile puternicelor imperii de altădată, care au supraviețuit despotismului sovietic, cunosc valoarea libertății și a demnității. Au fost vaccinate împotriva ideologiilor universaliste. Republica Cehă și Slovacia sunt singurele țări care acceptă numai adevărații refugiați: creștini și yezidis din Irak condamnați la un destin teribil în țara de origine, și care îi refuză pe bărbații tineri și agresivi, care invadează Europa atrași de o viață ușoară și dornici să consume “carne albă”.

Ce se întâmplă atunci când bărbați, femei, politicieni și elite îsi trădează fetele, femeile, surorile, mamele și copiii lor, cu singurul scop de a fi pe placul noilor veniți cu instincte primitive și salbatice, care predică cultul masculului atotputernic? Răspunsul este trist: cultura postmodernă a reușit să facă ceea ce i-a fost imposibil să realizeze chiar și mașinii de propagandă comuniste. Ea a distrus instinctul de conservare, o reacție naturală înscrisă în ființa umană la nivel genetic; capacitatea de a resimți compasiune și de a proteja victima – o femeie, o fată tânără sau un copil. O ideologie abstractă a suprimat spiritul și rațiunea.

“Am părăsit URSS, explică Alexander Maistrovoy, pentru că uram totalitarismul sovietic. Realizez acum că totalitarismul cultural al corectitudinii politice este, de departe, mult mai toxic.”

Regimul sovietic a trasat reguli foarte dure și a stabilit cenzura. Cu toate acestea oameni au rămas niște ființe normale. Își băteau joc de autorități, făceau glume pe seama acestora și filme satirice în ciuda cenzurii și au învățat să citească ziarele printre rânduri. Totalitarismul cultural a reușit însă mult mai bine. A consolidat o autocenzură implacabilă, transformându-i pe oameni în zombii sterili, distrugând sentimentul de responsabilitate și demnitate. A fost, în realitate, o experiment unic avându-i drept cobai pe proprii cetățeni.

Voi încheia cu o mică povestire metaforică, care explică titlul acestui articol.

În Siberia trăiește un mic animal carnivor: hermina. Ea vânează iepuri de câmp, mult mai grei, mai rapizi si mai puternici. Dar ea nu se aruncă asupra prăzii, nu o pândește și nici nu o prinde prin alergare. Ea execută pur si simplu un dans macabru, hipnotic, chiar în fața prăzii. Ea se contorsionează, se dă peste cap și face salturi acrobatice. Își fixează prada, se apropie treptat de ea și o apucă de gât. Iepurele moare în urma șocului. De ce prada permite herminei să o imobilizeze, fără ca să opună rezistență? Biologii au studiat problema, dar au fost incapabili, până în ziua de azi, să rezolve enigma dansului macabru și hipnotic al herminei. Filmul de mai jos oferă o imagine lămuritoare a eficacității lui letale.

http://www.dreuz.info/2016/02/02/lhypnotique-danse-macabre-des-elites-et-dirigeants-de-lue/

Elitele politice occidentale și-au abuzat propriile popoare prin salturi acrobatice și trucuri, condamnându-le să aibă destinul funest al nefericitului iepure. Indiferentă la consecințe, Uniunea Europeană continuă să importe sute de mii de musulmani în ciuda avertismentelor recente ale șefului Europol cu privire la dezvoltarea la nivel global, mai ales în Europa, a taberelor de antrenament pentru jihadiști. Aceștia, infiltrați printre imigranți, sunt însărcinați cu recrutarea viitorilor soldați mahomedani din mijlocul valurilor de “refugiați” și de a pregăti un număr mare de atacuri similare cu cele comise la Paris, pe 13 noiembrie 2015.

http://www.dreuz.info/2016/02/02/lhypnotique-danse-macabre-des-elites-et-dirigeants-de-lue/