Războiul forestier

1.  Sunt convins că elevi de clasa a cincea sunt mai evoluați cultural decât deputatul COSTEL MARIAN IONESCU,  care se exprimă în limbajul de lemn comunistoid despre jugul greu al exploatării și exploatărilor forestiere de către habsburgi în Transilvania românească - o prostie de zile mari. I-auzi, ia, părerea  dâmbovițeanului: " Transilvania era subjugată de Imperiul Habsburgic"... (subjugată rău, zici, iar nu civilizată, și iată o dezinformare pentru ignoranții care-l ascultă, n.n.): "populaţia maghiară locuitoare în Ardeal era mult mai mică în comparaţie cu populaţia română, majoritară"; (sigur că maghiarii erau în minoritate, acolo mai fiind și altfel de maghiari, sașii, cât despre români, Lucian Boia confirmă că în secolul XIX aceștia au fost în minoritate în Transilvania, n.n.) ..."şi fără drepturi, iar suprafeţele terenurilor împădurite de români în decursul secolelor existenţei lor ca naţiune autohtonă"... (românii nu au construit munții din Transilvania și chiar nu au împădurit nimic, ci eventual statul imperial și vom vedea asta din mărturiile împăratului Iosif II, n.n.),  "erau atunci îndeajuns de mari şi multe, pentru ca imperialii să aibă de unde să dea după bunul lor plac, că doar nu dădeau din trupul ţării lor. " (Ce dădeau nu știm, că Costică nu spune, cât despre trupu` țării, era chiar al lor, al imperiului, că doar Transilvania n-a fost niciodată în posesia Valahiei, n.n.).  "Or, restituirea acestor composesorate ar însemna tocmai revenire la situaţia din vremea imperiului, adică o adevărată restaurare a ceea ce a fost amendat de istorie. Atunci, Transilvania, pământ milenar românesc," (lozincă legionar-naționalistă, n.n.) "se afla sub jurisdicţia Imperiului Habsburgic, şi apoi Austro-Ungar. Acum, ea se află în componenţa patriei mamă, România, iar situaţia este mult prea diferită de ceea ce a fost atunci." Da, mai proastă, sub administrația putregaiului românesc, în gestiunea patriei-mamă vitregă.

2.  Inspectarea teritoriilor imperiale s-au înscris în documente ca vizite de lucru, purtând toate caracteristicile unei activităţi administrative interactive. Desigur, sunt mai interesante atunci când împăraţii înşişi scriu memorii, dovedind că ştiu efectiv a scrie; însemnările lui Iosif al II-lea sunt semnificative pentru unele aspecte sociale din sudul Banatului. Apărute abia în 1943. Uitate intenționat de atunci. Dacă iniţial situaţia în această zonă a Banatului a fost dramatică, Iosif al II-lea a luat măsuri; este incontestabil aportul pozitiv al administraţiei austriece, ca factor civilizator. Deocamdată împăratul constată că populația românească taie pădurile, iar nu vreo firmă austriacă: “Pădurile au fost tăiate şi ruinate…vitele pasc tot timpul aici. Mii de copaci tăiaţi putrezesc…Românii din Almăj distrug pădurile cu desăvârşire…se taie sute de copaci pentru a oferi caprelor păşunea necesară…În Almăj sunt 13 sate, toate româneşti, compuse din colibe mizerabile. Ţăranii cultivă mai mult prunii şi porumbul…Râul Nera ar putea fi navigabil pentru plute…Această propunere n-a primit de 19 luni niciun răspuns…Au declarat că nu sunt dispuşi să devie militari şi că preferă să fie colonizaţi din nou…Şeful ocolului silvic din Bozovici îmi spunea că situaţia în pădurile lăturalnice ar fi încă mult mai rea. Toate ordinele sunt zadarnice. Rapoartele rămân fără răspuns. Sute de mii de copaci (tăiaţi) putrezesc. Oile şi caprele păşunează pretutindeni, împiedicând refacerea pădurilor…”

Așadar, despăduririle au fost atunci opera majorității exploatate. Dacă Austria și Austro-Ungaria are atâtea păduri, asta se datorează ocoalelor silvice care au produs puieți și au refăcut pădurile. Oare de ce nu s-a făcut acest lucru în acești ani? Își iau țara înapoi austriecii despădurind. Nci n-ar fi rău s-o ia înapoi, dar în halul în care este nici nu ar fi rentabil. Deșteapta administrație română de ce nu a stabilit că zonele despădurite trebuie musai obligatoriu să fie replantate, de austrieci sau de ocoalele românești? Obligația replantării, totul ar fi trebuit să fie înscris în contractele respective. În COD. Mioriticii noștri stau cu mâinile-n sân și se plâng ori protestează cu bicicletele, ca-n orașul lui Bucur Ciobanul, de unde iau lumină neo-naționaliștii.

În vreme ce imperiile, deposedate de fostele lor teritorii, au grijă să și le recupereze în felurite forme. Sub ochii în formă de buzunar ai corupților din România...

3.  Premierul PONTA începe scandalul dintre palate cu obișnuita-i insolență, care l-a făcut popular în campania electorală și vine pe postul băsist, mult hulitul B1, cu: "Impresia mea personală, poate greșesc, e că președintele a retrimis legea la Parlament (Codul Silvic-n.r.) pe baza unor informații pe care le-a primit de la niște "binevoitori" ("în ghilimele", spune Ponta, cel care n-a folosit ghilimelele în lucrarea sa de doctorat, părând că nu le cunoaște, n.n.), în special niște binevoitori liberali pe care îi vedeți zilele acestea luptându-se cu dinții pentru interesele Schweighofer, interese care din punctul meu de vedere sunt strict private. Vorbesc de oameni politici de la PNL care alături de noi au făcut acel proiect de Cod Silvic și acum luptă cu tot ce pot ca să nu se adopte și să nu se pună această limită, să nu se ia măsuri concrete. Evident că au niște interese care sunt strict private." Întrebat dacă a fost trafic de influență la politicienii respectivi, Ponta a răspuns : "Eu nu pot să fac încadrări juridice, dar sunt absolut convins că doamnele și domnii pe care îi vedeți luptându-se la televizor au avut întâlniri în calitate oficială și privată cu reprezentanții Schweighofer".

4.  Președintele IOHANNIS îi dă lui Ponta o replică mult-așteptată: "Mi se pare o declarație foarte curioasă. Recunosc că am luat act cu surprindere de această declarație. Afirma la televizor tânărul prim-ministru că ar avea el informatii de la servicii cum că oameni din anturajul meu s-ar fi întâlnit cu diferiți reprezentanți ai unor procesatori de lemn, și lasă să sa se înteleagă că ar exista un fel de trafic de influență la nivelul președintelui. Acest lucru este surprinzător și fals. Am verificat la nivelul Administrației Prezidențiale, și nu au existat niciun fel de discuții, nici cu lobby-iști sau fosti colegi din PNL. Luând act de declarațiile premierului de aseară, am rugat organele abilitate să verifice de ce fel de informații dispunea premierul, dacă ele se confimă sau nu. Dacă se confimă, să se ia măsurile de urgență care se impun, și dacă nu, premierul va răspunde pentru aceste afirmații. Astfel de afirmații de insinuare a unui trafic de influență la nivelul președintelui nu pot fi clasificate ca simple afirmații, prin care vrea sa pară interesant la televizor. Sunt mult mai grave și vor fi tratate ca atare. Sper că această scăpare să nu însemne o revenire la logica din campanie, promovată atunci de candidatul Ponta. Dacă începem iarăși să ne jucăm cu astfel de afirmații ca în campanie, nu este bine. Cum nu sunt în campanie, nu mai tolerez așa ceva. Am avut o discuție telefonica deocamdata cu directorul SRI și l-am rugat sa cerceteze cu maximă eficiență și seriozitate aceste informații."

A doua zi, într-o discuție pe scări cu presa Ponta afirmă că nu e vorba de Iohannis în ceea ce a spus, continuând să facă aluzii doar la unii membri PNL, că ar fi în legătură cu firma austriacă. Incredibil, negând că ar fi implicat prin spusa sa instituția prezidențială, afirmă că va colabora cu președintele și serviciile și...și...Probabil că și-a dat seama că a mers prea departe, mai ales că tata socru probabil i-a atras atenția să pună batista pe țambal.

5.  Întreruperea exporturilor de lemn brut, încă un populism ipocrit al lui Ponta este o aberație. Profesioniștii, iar nu politicienii spun că  pădurile bătrâne trebuie înlocuite. Doar n-o să stea să putrezească în așteptarea unor noi decizii de la executiv. În schimb ocoalele silvice trebuie să purceadă rapid la replantarea pădurilor, chiar cu elevi și forțele armate. În primul deceniu de după 1989 ne amintim cum proliferarea uriașă a ziarelor și revistelor, în tiraje enorme a dus la tăierile abuzive ale copacilor. Arborii ce însoțeau drumurile au fost tăiați sub pretextul accidentelor de circulație. Acum sunt deplânse acele perdele naturale de protecție. După aceea abia a început marele export, sub Iliescu, Năstase, Ilie Sârbu și... Victor Ponta.

Martor a fost și Băsescu, care găsește momentul să intervină, după ce ani lungi n-a întreprins nimic. Merită citat pentru că fostul președinte este bine informat: "Plagiatorul mincinos este și ticălos. Tata socru, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sîrbu, a patronat semnarea, în 2003, a unui contract pe zece ani cu austriecii de la Schweighofer. La semnarea contractului, șeful corpului de control era actualul premier, VV Ponta. Actualul director general de la ROMSILVA, domnul Adam Crăciunescu, protejat al lui tata socru, era secretar de stat, responsabil cu pădurile în Ministerul Agriculturii atunci când s-a semnat contractul cu austriecii. În 2013, cind contractul pe zece ani al austriecilor a expirat, V.V. Ponta era prim ministru, Adrian Crăciunescu era director la ROMSILVA, iar tata socru devenise celebru samsar al codrilor și terenurilor agricole ale României. Niciunul nu a facut nimic pentru a pune frâna lăcomiei austriecilor. (Băse o dă pe nota romanțată a naționaliștilor populiști, n.n.). Mai mult, ticălosul plagiator și mincinos face aluzie la faptul că, în susținerile lui, are argumente primite de la servicii de informații, lucru absolut imposibil fără informarea simultană a președintelui, având în vedere magnitudinea subiectului. Și pentru că urmare a reacției societății, se strânge lațul în jurul politicienilor care au patronat jaful pădurilor (...) Ponta incearcă să arunce mortul peste gardul Cotrocenilor, profitând de faptul ca președintele a fost suficient de inabil sa nu explice public motivul întoarcerii la Parlament a Codului Silvic. (...) Ponta, vezi ca mortul este în familia ta, in administratia ta și în clientela ta politică, vezi Hrebenciuc, Adam, Ilie Sîrbu etc."

6.  Interesantul spectacol al duelului a fost întrerupt de alte probleme, demisia lui Dragnea, vizita președintelui la Vatican etc. Comentatorii însă analizează fenomenul luptei abia începută. Cornel Nistorescu: "De când Victor Ponta se crede buricul pământului şi conduce guvernul şi PSD-ul ca un căprar furios şi grăbit, înlocuirea sa devine o problemă mai importantă şi cu un calendar care începe să ţină şi de o anume stringenţă. Asta în vreme ce Klaus Iohannis o ţine uşor, bătrâneşte pentru că nu are pe nimeni care să-i sufle în ceafă. Faptul îi dă siguranţă şi calm, semn că are încă suficient timp la dispoziţie. Nu are contracandidat şi n-are de ce se grăbi. În schimb, Victor Ponta, oricât de harnic încearcă să fie (şi să pară), a ajuns prea repede în faţa problemei înlocuitorului său. Cum se poate explica o asemenea uzură în ciuda rezultatelor economice bune, în ciuda mâinii de fier cu care ţine PSD-ul şi a prezenţei sale (cel mai adesea enervantă şi ironică) aproape ostentative pe micile ecrane. Victor Ponta nu are nici opoziţie, nici contracandidat. Nici în partidul său şi nici la Opoziţie. Şi cu toate acestea scade în sondaje, coboară în încrederea populaţiei şi ocupă cu dezinvoltură postul de inamic public. Nu-l concurează decât Traian Băsescu. (...) Prin declaraţia sa Victor Ponta a declanşat războiul cu preşedintele României.(...) Ponta şi-a mai băgat singur o grenadă în buzunar. (...) PSD-ul este mereu în contradicţie cu imaginea americanilor despre democraţia într-un spaţiu european de care au care nevoie ca de un capăt de pod? (...) Singura soluţie de a mai tempera modificările şi iniţiativele premierului dezinvolt vine din intervenţia ţărilor europene. Şi mai ales a SUA."