Ce urmeaza dupa iesirea lui Tudose impotriva lui Dragnea

Scris de **Admin** Joi Ian 11, 2018 1:02 pm

Premierul Mihai Tudose a oficializat, miercuri seara, prin iesirea de la Antena 3 razboiul cu liderul PSD Liviu Dragnea. De acum, nu mai exista nici dubii, nici cale de intoarcere. Lupta pentru putere se duce la vedere. Premierul Tudose a lansat un atac la Carmen Dan si Liviu Dragnea care nu mai lasa loc unei eventuale impacari. Pe ministrul de interne l-a acuzat de minciuna iar pe liderul PSD l-a ridiculizat evocandu-l in cea mai umilitoare ipostaza, de biet servitor al sistemului.

Cu marturisirea ca relatia cu Dragnea este doar “institutionala”, premierul Tudose s-a prezentat pentru prima data ca sef de guvern autonom, fara butoane de comanda la seful partidului. A urmat o suita de gesturi de un populism desantat menite sa arate nu atat publicului, cat partidului, cine este noul jupan. A cerut decapitari in politie, a strigat moarte pedofililor, a sters pe jos cu urmasii Regelui si implicit cu Dragnea, l-a anuntat pe Gica Popescu consilier pentru organizarea meciurilor din Campionatul European de Fotbal 2020, a anuntat cu mandrie patriotica noi proiecte de rasunet, umflandu-se ca de obicei in penele nationalismului economic.

In fine, s-a laudat pentru a mia oara cu cresterea economica-record si, foarte important, a facut risipa de superlative cu toti ministrii pe care-i vrea de partea sa in lupta cu Dragnea. A pus cateva tinte in fruntea celor care urmeaza sa fie schimbati la restructurare. Printre ei, Laufer, trecut explicit pe lista neagra, unul dintre cei mai apropiati oameni ai liderului PSD.

Singurul episod care putea lipsi din regia iesirii de aseara a fost enervarea aparent spontana ca toti il fac securist si ca nu intelege de ce. Doar ca si-a facut un doctorat la SRI cu Coldea si Maior? A fost, cred, momentul cand toti pesedistii s-au tavalit pe jos de ras, dupa care s-au intrebat cum o fi totusi mai bine, cu un sef care taie porcii cu generalii sau cu unul care si-a dat doctoratul cu ei?

Dupa aceste mesaje de forta este de asteptat ca o buna parte din baronii PSD sa se predea noului stapan si sa-i prezinte omagiile lor. Cei mai multi au facut-o deja. Toata regia prestatiei de miercuri seara a fost gandita in cele mai mici detalii pentru a vinde publicului si partidului imaginea unui lider autoritar si popular in acelasi timp, cu o avalansa de poante si glumite in program. Inclusiv gesturile de a merge la Antena 3, marele inamic al premierului din ultimele zile, si de a-l lua martor in disputa cu ministrul de interne pe Bogdan Chireac, care l-a botezat “prietenul pedofililor”, au avut ca scop eroizarea premierului.

Greu de spus daca publicul va cumpara acest produs politic cam artificial si uneori mult mai grobian decat media politicienilor romani, cu umor de autobaza si gandire economica cel putin dubioasa. Insa produsul este ambalat acum in uniforma de lider maxim pentru uzul aproape exclusiv al partidului. Sustinatorii lui Tudose se asteapta ca pesedistii de rand si mai ales baronii sa vada in el noul mascul alfa, nicidecum un cal troian strecurat din nou cu dibacie in mijlocul lor.

Carmen Dan ar fi trebuit, evident, sa-si inceapa dimineata cu o demisie, dar Liviu Dragnea incearca sa amane cat poate momentul in care autoritatea sa in partid se va face tandari in speranta unui miracol. Daca nu va pleca singura de la ministerul de interne, cel mai probabil premierul Tudose va merge in cateva zile cu decretul de demitere la Cotroceni. In mod firesc, urmatorul de pe executiilor simbolice ar trebuie sa fie, in logica bataliei interne din PSD, omul cu banii pentru baroni. Ministrul Dezvoltarii, Paul Stanescu a plecat in Moldova dupa Liviu Dragnea si semneaza contractre. Inlocuirea lui va fi semnalul ca nu doar cutitul, ci si painea a trecut integral in mainile lui Mihai Tudose.

Cand toate acestea se vor fi intamplat, sedinta Comitetului Executiv de la Iasi programata pentru 29 ianuarie devine o simpla formalitate. Dupa tipicul pesedist, baronii se vor rascula impotriva lui Dragnea si ii vor cere demisia, daca nu pleaca singur pana atunci. Intrebarea este ce se intampla dupa, cine va fi interimar. Foarte probabil ca nimeni si toti, pe rand. Propunerea unei conduceri colective a pregatit terenul ca baronii din nucleul dur de 5-6 sa se roteasca la conducerea PSD pana la organizarea viitorului Congres.

Daca s-ar fi pus de acum problema succesorului, nu s-ar fi ajuns la nici o intelegere cu baronii. Prea multi viseaza sa se instaleze pe tronul eliberat de Dragnea. Dupa ce va fi dat jos de la sefia partidului, nu va trece mult pana cand va fi inlaturat si din fruntea Camerei Deputatilor. In caz ca nu se intampla asta, Dragnea si Tariceanu vor continua sa-i faca premierului viata un iad, mai ales ca au trecut in mainile lor Monitorul Oficial si vor putea controla momentul in care intra in vigoare anumite legi sau ordonante. Abia dupa toate astea incepe cu adevarat lupta pentru putere intre baroni si alti pretendenti la sefia PSD.

Poate ca unii s-au intrebat ce motiv ar fi avut Adrian Nastase sa se implice in razboiul dintre Dragnea si Tudose, ajutandu-l pe Badalau sa compuna scrisoarea in care a pus in discutie conducerea nedemocratica a PSD. Ce interes ar fi avut fostul premier sa-l atace pe Dragnea? Din cate aud, vrea sa-si impuna unul din fii, pe Mihnea Nastase, pe lista candidatilor la europarlamentare. Mezinul familei Nastase este deja angajat de unul din europarlamentarii proveniti din PSD pe post de asistent. Acesta ar fi obiectivul imediat dar n-ar fi de mirare ca pe termen lung fostul premier sa-si imagineze o revenire la varful politicii.

Adevarata lupta pentru putere in PSD va incepe mult dupa caderea lui Dragnea, nu imediat, in cateva luni iar Tudose, Firea si Oprisan nu par sa fie singurii aspiranti la tron. Miza bataliei este ceva mai mult decat sefia celui mai mare partid din Romania. Foarte proababil, viitorul presedinte al PSD va fi si viitorul candidat la presedintie in 2019.

https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-22219575-urmeaza-dupa-iesirea-lui-tudose-impotriva-lui-dragnea.htm

Scris de **Admin** Joi Ian 11, 2018 1:04 pm

Decât să ne slăbiţi!

Oare de câte picături mai e nevoie ca să se umple paharul răbdării premierului cu secretara de la interne? Dar amara cupă a celei româneşti? Şi de ce dăm vina pe sistem, dacă problema suntem noi?

Ce urmeaza dupa iesirea lui Tudose impotriva lui Dragnea 42095832_303

Ministrul de interne continua, la zece ianuarie dimineaţa, să fie în funcţie, spre paguba României. Or, nu de azi de ieri demisia secretarei, devenită, prin bunăvoinţa liderului infractor al PSD, Liviu Dragnea, deţinătoarea unui portofoliu cheie în executivul românesc, a ajuns inevitabilă în orice ţară care se vrea civilizată.

Dar nu numai pentru că, spre ruşinea ţării şi a celor care, din nefericire, o conduc, e agramată. La urma urmei, Carmen-”decât”-Dan n-a escaladat singură treptele puterii în lumea ei de miliţieni, falşi generali, doftori plagiatori şi politruci, insuficient şcolarizaţi, instruiţi, educaţi. Suntem ”în plin regres intelectual”, regreta recent, la Midi Libre, istoricul francez Dimitri Casali, deplorând un fenomen global. Şi nici doar pentru că a fost inclusă în echipa celor care conduc România către asiatizarea ei.

Ci pentru că până şi în această echipă a ajuns un soi de oaie neagră prin anvergura răului comis. De ce l-a săvârşit? Pentru că i s-a ordonat?

Clar e că s-a dovedit fie incompetentă şi, din motive obscure, plină de dispreţ faţă de concetăţenii şi instituţiile statului, fie complicele unor asasini ai democraţiei, fie, la alegere, şi una şi alta. Doar aşa se explică o serie de fapte stigătoare la cer.

De pildă manipularea din motive politice a cazului prezumtivului poliţist pedofil, nedepistat cu anii într-o ţară totuşi constant controlată de partidul ei PSD-ist. Apoi promovarea, de către ministrul de interne, a modificărilor legilor justiţiei. Şi, în fine, intolerabila interpelare, agresare şi reţinere abuzivă a ziaristului Mălin Bot, la opt ianuarie, în capitală.

Pentru toate acestea ministrul de interne poartă o mare parte din răspundere. Dar refuză să şi-o asume. În schimb, e iute în a se deroba de orice responsabilitate şi-a pasa vina altora.

Astfel, ”decât-Dan” nu s-a mulţumit să se umple de ridicol din pricina semianalfabetismului ei, ori, mai grav, să ia decizii incompatibile cu binele poliţiei, legii şi ordinii în România. A adoptat hotărâri şi a făcut declaraţii situate evident şi demonstrabil în răspăr cu acest bine.

Aşa de pildă s-a folosit de scandalul poliţistului de Brigadă Rutieră învinuit de abuz pedofil spre a solicita demisia Şefului Serviciului Omoruri, Radu Gavriş. Ca şi cum eficientul poliţist bucureştean ar avea vreo legătură cu Brigada Rutieră. Şi ca şi cum n-ar fi unul dintre cei mai apreciaţi specialişti ai poliţiei. Gavriş îşi făcuse anterior, cu asupra de măsură, datoria de cetăţean şi de expert, avertizând în contra intrării în vigoare a modificărilor codurilor penale.

Fiindcă, după cum just a reliefat el, deplângând, bunăoară, excluderea camerelor de supraveghere, criminalii, violatorii, pedofilii fie nu vor mai putea fi identificaţi, fie nu li se vor putea proba faptele, ”cu toată bunăvoinţa şi munca pe care o sa le depunem".

În loc să elogieze o implicare curajoasă şi o intervenţie judicioasă în favoarea siguranţei cetăţenilor, a poliţiei şi a justiţiei, intervenţie care, ca deţinătoare a portofoliului internelor, ar fi fost de datoria ei să şi-o asume, Carmen Dan a găsit, vai, cu cale, cu tipica ei inadecvare, să-l boscorodească. Ca poliţist, Gavriş nu s-ar fi "ţinut departe de sfera politică".

Nu i s-a explicat lui Carmen Dan, atunci, enormitatea şi imoralitatea acestei declaraţii. Fiindcă, dator să nu se ţină departe de sfera politică sau de binele cetăţenilor, un ministru de interne comite un sacrilegiu osândindu-şi poliţistul care, în reacţie la tăcerea şefilor săi, face ori zice bine, întrucât lansează un mesaj pe care ar fi fost elementar să-l iniţieze şi să-l propage chiar ei.

Or, condamnată parcă să nu priceapă ce alăturea cu drumul a fost şi e, în raport cu binele românilor, al poliţiei şi justiţiei, Carmen Dan a mai plusat o dată, cerându-i tocmai poliţistului salutar "să facă un pas în spate". N-ar fi exclus ca precarele ei facultăţi intelectuale să nu-i permită să-nţeleagă că e revoltător să profiţi de nenorocirea unor copii, instrumentalizând abuzul la care au fost supuşi, întru reglarea de conturi politice. Şi că solicitarea demisiei lui Gavriş aminteşte fatal de politica de cadre stalinistă, care, din motive de origine, dosar şi ură faţă de profesionalism, îi arunca pe drumuri pe specialiştii competenţi.

Ajung toate aceste contraperformanţe ca să fie obligatoriu să i se ceară ministrului de interne PSD-ist "decât" să ne slăbească? Să demisioneze? Cu vârf şi îndesat. Ajung, chiar dacă n-ar fi fost scandaloasa mostră de dictatură, brutalitatea poliţienească şi consternanta privare de libertate a unui cetăţean şi om de presă cum a fost ridicarea ilegală, de către jandarmi, a lui Mălin Bot. Or, ceea ce deconcertează poate cel mai mult, şi în acest caz, e miopia multora dintre compatrioţii lui.

Unii par nu doar să rabde la infinit infamia împotriva presei libere si samavolnicia la care sunt supusi protestatari pasnici, precum Bot. Ci şi să le găsească scuze aberante vinovaţilor, acuzând victima.

Ba că n-ar fi, chipurile, "jurnalist". Că ar fi unul "prost". Ba că ar fi încălcat o imaginară "linie roşie", ar "provoca" sau ar fi "agresiv". În context, în temeiul aceluiaşi vechi reflex totalitar al recursului la dosare, se cântăresc, se pun în balanţă şi se echivalează aberant prezumtive scăpări profesionale insignifiante, comise într-un trecut îndepărtat de jurnalist, cu gravele derapaje actuale, periculoase la nivel naţional, ale puterii contestate de el.

Ca şi cum problema n-ar fi corupţia şi africanizarea, ori asiatizarea ţării, precum şi iresponsabilitatea cu care ministrul de interne PSD-ist şi stăpânul ei le-au promovat, ci criticul lor tranşant. Nu sunt, neapărat, interesante, motivele tăcerii vinovate şi ale lipsei, nu mai puţin ruşinoase, de solidaritate cu Mălin Bot, a jurnaliştilor din televiziunile de ştiri, a opozitiei, a socialdemocratilor autentici, dacă ei mai există.

Că e vorba de invidia, superbia, snobismul, voracitatea sau laşitatea unor vânduţi, sau doar de prostia şi lipsa de educaţie denotate de involuntara inadecvare la ierarhii morale fireşti, contează prea puţin.

Important e să se ştie că o astfel de atitudine e sinucigaşă. N-aş vrea decât să ne slăbească cine o adoptă. Fiindcă ea pedepseşte un om care apără drepturile tuturor, inclusiv ale acuzatorilor săi şi tinde, totodată, să suprime un reper etic, contribuind astfel la consolidarea unei puteri abuzive şi represive, care-l prigoneşte pe cetăţean şi jurnalist tocmai pentru că, spre binele general, i se opune.

http://www.dw.com/ro/decât-să-ne-slăbiţi/a-42094601