SCRISOAREA a –III- a de la BELINA

Scris de **Admin** Mar Iun 12, 2018 2:45 am

SCRISOAREA a –III- a de la BELINA
La un semn, deschisã-i calea şi, zâmbind pe sub mustaţã,
Liviu Dragnea bate-n uşa lui Cãlin, de dimineaţã.
– Tu eşti, Liviu ? – Da, Cãline. Am venit sã te mai vãd
Şi sã stãm la sfat, în tainã, cã în ţarã e prãpãd.
– Orice gând ai, camarade, şi oricum vei fi sosit,
Stai sã-ţi fac o cafeluţã, cã te vãd cam obosit !!!
Ţi-aş fi dat şi o gustare, însã, Liviu, sã mã ierţi,
Dar mai am, rãmaşi de-asearã, doar doi cremvurşti cam nefierţi.
Însã vãd cã nu mai este pic de zahãr în cãmarã …
– Nu te necãji, Cãline ! – Beau cafeaua şi amarã.
Şi eu stau cam prost cu banii, fiindcã diurna de şedinţã
N-am primit-o toatã vara şi-aveam mare trebuinţã.
Mã încearcã azi o mie de regrete, dar tardive,
Cã am fost cam mânã spartã în vacanţa din Maldive.
De agoniseala strânsã de pe când aveam Tel Drum-ul
Am vãzut cum se alege, dragã prietene, doar scrumul.
Altul însã e necazul, cãci de bani mai fac eu rost,
De va fi, cumva, nevoie, vând umilu-mi adãpost,
O cãsuţã ce ocupã o jumate de cvartal,
Construitã, cu sudoare, pe meleagul meu natal.
Cum spuneam, dragã Cãline, altul e acum necazul,
Cã s-a sictirit Codruţa şi-a schimbat din nou macazul,
Nu-i destul c-a speriat-o şi pe fosta, Bombonica,
Acum bagã, cu Binomul, şi în ãla micu’ frica.
În turbarea-i furtunoasã, calcã totul în picioare
Şi îmi scoate, ca pe bandã, alte noi şi noi dosare,
Ba, mai mult, acum Codruţa o acuzã şi pe fina
Cã i-a dat plocon lui naş-su chiar o insulã – Belina,
Ca şi cum acea bucatã de pãmânt de la Saideh
Ar fi fost, Cãline, dragã, insula Ada Kaleh.
N-am acum la mine poza, ca sã-ţi faci şi tu idee
Cã-n pustietatea aia cresc doar plante erbacee.
Printre ele, ici şi colo, se înalţã mici arbuşti,
Iar de ştiucã nu-i nici vorbã, una nu gãseşti, sã guşti.
Ca sã-mi fie mai adâncã şi mai dureroasã rana,
DNA vrea sã o salte, negreşit, şi pe Rovana.
Vor urma, poate, şi alţii, de aceea eu mã tem
Cã vom fi cu toţii pradã odiosului Sistem.
Toatã mascarada asta, îţi spun, prietene, pe bune,
Cred cã este doar o simplã şi murdarã ficţiune.
– Liviule, îmi cer iertare cã, fiind încã buimac,
N-am prea nimerit cafeaua şi-a ieşit fãrã caimac.
Bea-ţi în linişte cafeaua, cât e caldã, şi-abia dupã
Poţi sã-mi zici, pe îndelete, dragã, ce te preocupã !!!
– Dar ţi-am povestit, Cãline, totul, chiar de-a fir a pãr,
Doar nu vrei şi tu, ca alţii, sã-mi iei vorbele-n rãspãr !!!
– Eram la bucãtãrie şi n-am auzit o iotã
Din ce-ai spus, fiind de vinã zgomotul produs de hotã.
La multi ani cu EXECUTARE