Ambasadele nu sunt orfelinate profesionale de lux

Scris de ce e val ca valul trece Mar Noi 05, 2019 11:15 pm

https://www.national.ro/razvan-ioan-boanchis/ambasadele-nu-sunt-orfelinate-profesionale-de-lux-673154.html/

Noul premier a zis că va da afară nu știu câți bugetari. Și e corect să facă așa. Cel puțin 200.000 trebuie să plece. Degeaba e Dragnea la pușcărie, dacă teleormănezii vor sufoca în continuare aparatul bugetofag. În 2019, buletinul de Teleorman e mai ciumat decât buletinul de Scornicești, în 1989.Cu această manevră, Orban o va băga pe Dăncilă în turul doi, iar Iohannis va fi fericit. Voturile celor 200.000 de teleormănezi se vor duce la Dăncilă, că doar nu la Fred și Barna. Pe șeful USR nu l-au rezolvat “dezvăluirile jurnalistice” de pe nu știu ce site cu ziarici anonimi, ci o frizerie. Când auziți sintagme toxice ca “platformă digitală”, “platformă de jurnalism alternativ”, “platformă contributivă” trebuie să înțelegeți că astea nu sunt instituții de presă, ci frizerii ale Sistemului.

Orban mai are de primenit o categorie de bugetari. E vorba despre târgoveții cu statut diplomatic. Am mai scris că stăm bine doar la Paris (ambasador Luca Niculescu) și în Germania. În rest, deranj. La Madrid, de pildă, Ambasada, Secția consulară și ICR -ul sunt împânzite de rude ale doamnei ambasador, originară din Strehaia. Dacă situația va continua, vom înfrăți Madridul cu Strehaia.

Trebuie reevaluați ambasadorii, consulii, personalul din misiunile diplomatice. Ministerul de Externe este obligat să investigheze ce (dez)avantaje a avut România de pe urma unor ambasadori și consuli pur decorativi. Acești târgoveți cu statut diplomatic nu atrag țările respective în proiecte, pentru că nici nu le inițiază. Iar când le inițiază sunt puerile. Târgoveții cu statut diplomatic (ce-mi place cum sună, expresia am folosit-o prima dată în urmă cu vreo 15 ani) se dovedesc speriați de țările unde au fost trimiși, știu doar drumul de la serviciu spre casă, unde mai caută câte un bon, ca să-l deconteze.

Mai bine să o iau concret. Ambasadorii și consulii trebuie să ne reprezinte bine “afară” și să aducă de acolo informații economice și culturale care să ridice România. Italia, Franța, Spania, Germania sunt țări – muzee. Nu vorbim doar despre marile orașe. În orice sat găsești piațete superbe și statui. Plus case, pe care scrie “aici s-a născut poetul sau pictorul cutare”. Dacă nu s-a născut, măcar a trecut pe acolo. În 2006 am stat câteva zile într-un orășel din Elveția, Brienz. Lângă gară era un han (auberge, cum zic francezii) pe unde au trecut – potrivit plăcii atașate pe fațada de lemn a clădirii – Goethe, în 1770, și Byron, în 1820. Sunteți convinși că e adevărat? Dar informația culturală a crescut, cu siguranță, prețul berii și a mai adus ceva bani în bugetul local. Plus că l-a spiritualizat pe turist. Prostul intră acolo analfabet și iese poet. Iar seara nu-și mai bate nevasta. A mâncat și el un cârnat la masa geniilor, acum e băiat salon.

Cum a venit la noi, în ultima sută de ani, informația culturală și comercială? Făcută vraiște – razna – muci și ambalată în kitsch, mult kitsch. Vă dau patru exemple de țărăneală, de cuvinte existente doar în limba română. “Joben”. Cuvântul există doar la noi. Jobin a fost un pălărier francez, care a deschis prăvălie pe Calea Victoriei. “Alendelon”. Cojoc purtat de Alain Delon într-un film. “Godin”. Un inginer francez, Jean Baptiste – Godin, a inventat o sobă, în jurul căreia se strângeau pictorii din Montparnasse, dar și Lenin. “Adidași”. În toată lumea se poartă pantofi de sport. Doar la noi poți să auzi barbaria “mi-am luat adidași Puma.”