Refugiatii si praful de pusca

Scris de Marco_polo2013 Mier Sept 02, 2015 6:50 am

http://www.sroscas.ro/site/2015/09/02/refugiatii-si-praful-de-pusca/

Iata, tunelul de sub Canalul Manecii este blocat. Ca de altfel si Canalul. Valurile de refugiati se izbesc de faimosul gard unguresc. Dar nu se opresc acolo. Iar multitudinea de domni „arondaţi” serviciilor secrete de la Bucuresti, care pledeaza pentru aducerea de refugiati in Romania, ma pune pe ganduri. Este un semnal al unei decizii politice majore, luate in conditii de netransparenţa. Criza refugiatilor s-ar putea transforma in prima criza majora a administratiei Iohannis. Si miroase, tare rau, a praf de pusca.

Este simptomatic, cum fel de fel, de analisti dotati cu ONG-uri, finantate ocult, si absolventi a unor scoli, si ele bine dirijate, au iesit, deodata, dupa cateva zile de buimaceala, pentru a da semnalul. Iar semnalul este ca Romania se pregateste sa primeasca refugiati. Atat de multi cat va dori Uniunea Europeana. Si, in fundal, partenerul nostru de la Washington. Numai ca acest stat este total nepregatit sa faca fata socului unui masiv val migrator. Si nepregatit fiind, se va lasa, pana la urma, cu praf de pusca.

Pentru moment, nu are nicio relevanta procesul si mecanismul prin care a fost declansata cea mai masiva migratie din acest secol, care s-ar putea sa depaseasca pana si migratia generata de cel De-al Doilea Razboi Mondial, de la mijlocul secolului trecut. Un lucru este insa cert. Nu Romania este responsabila. Romania nu a contribuit, cu nimic, la apocalipsa unor uriase comunitati de oameni create in urma disolutiei institutiilor de stat, din vecinatatea continentului european. Nu noi ne-am insinuat in structurile statelor respective, pentru a reusi sa ne apropiem, cat mai mult, de uriasele rezerve de petrol si de alte minerale valoroase. Nu noi am declansat ”primavara araba”. Nu noi am beneficiat de pe urma ei. Ca atare, nu noi trebuie sa platim costurile.

In al doilea rand, pentru a le raspunde latrailor pusi la treaba de catre „sistem”, in ciuda a tot felul de asertiuni, Romania, sub aspectul structurilor sale de securitate, este un stat rudimentar. Avem, este adevarat, cei mai multi securisti pe cap de locuitor. Avem si cea mai mare contributie din PIB, sub aspect procentual. Avem si, in cifre absolute, investitii uriase din bani publici, pentru dezvoltarea structurilor de securitate. Numai ca, o buna parte din aceste eforturi, la care a contribuit natiunea romana, nu sunt, in realitate, consacrate sigurantei nationale. Si nici sigurantei cetateanului. Fondurile au contribuit, nici mai mult, nici mai putin, decat la crearea unor uriase caracatite. Alcatuite din grupuri de interese nelegitime, coordonate de oameni din fruntea serviciilor de informatii si care, sub umbrela interesului national, nu fac altceva decat sa serveasca unor interese de grup. In momentul in care Romania va fi supusa unui examen real, aceasta realitate ne va exploda in fata.

Pentru ca se va vedea, in curand, ca serviciilor noastre secrete, in general institutiile de forta ale statului roman, sunt incapabile sa faca fata unei provocari cum este cea a asimilarii unui val migrator.

Germania a dat un frumos exemplu. Cancelarul Angela Merkel – care, cum era de asteptat, l-a convins, in acest sens, si pe omologul ei de la Paris – a vorbit, cu multa compasiune, despre soarta nefericita a refugiatilor. Si, starnind revolte in randul nationalistilor germani, a afirmat ca poate primi circa opt sute de mii de oameni, intrucat dispune de infrastructura necesara si are si locuri de munca disponibile pentru acestia. Afirmatia doamnei cancelar nu este decat o ispititoare momeala. Vezi Doamne, Germania ofera un exemplu intregii Europe civilizate, un exemplu de sacrificiu pus pe altarul libertatilor si democratiei comunitare, un exemplu care trebuie, imediat, urmat de alte state. Si asa cum se va vedea, refugiatii vor incepe sa fie impinsi catre statele de sacrificiu UE, cele periferice.

Romania este, din perspectiva de mai sus, una dintre tinte. Cu atat mai mult cu cat, autoritatile de la Bucuresti, departe de a avea o politica real-nationala, sunt mai dispuse decat oricand sa execute comenzile venite de la Bruxelles.

Am mai scris si repet. Suntem un stat care si-a asumat, mergand pana la limita devotamentului, statutul de santinela. La marginea Uniunii Europene si la marginea NATO. In acest scop, structurile democratice s-au militarizat. O parte dintre drepturile omului si dintre drepturile democratice au fost aruncate, fie si temporar, la lada de gunoi. Acest sacrificiu, pana la un punct, este liber consimţit. Este tributul pe care trebuie sa-l platim pentru faptul ca, intaia oara in intreaga istorie, facem parte din cea mai puternica alianta de state, la nivel planetar. Iar securitatea asigurata de acest statut, in masura in care va fi, pana la urma, asigurata, are un cost care trebuie platit. Nu este insa exclus ca toate sacrificiile facute pana in prezent de Romania sa fie, pur si simplu, date peste cap, printr-o decizie iresponsabila.

Decizia iresponsabila este, daca ea s-a luat, cumva, in secret, aceea de a primi valuri de refugiati. Un stat santinela, un stat care pazeste frontiera estica a UE si NATO nu isi poate, pur si simplu, permite asa ceva. Cu atat mai mult cu cat, in douazeci si cinci de ani am fost incapabili sa urmam exemplul Poloniei - si pe noi nimeni nu ne-a ajutat in acest sens, ci dimpotriva – astfel incat, continuam sa avem un PIB dintre cele mai mici pe cap de locuitor si unul dintre cele mai scazute nivele de viata. Mai putem plati si costul unei uriase migratii? Este prima intrebare. A doua intrebare, la care ma grabesc sa raspund negativ, este daca institutiile de forta din Romania, in sens larg, incluzand si serviciile secrete, sunt capabile sa asigure siguranta nationala, in conditiile impactului cu valul de imigranti?

Trec zilele, primim fel de fel de semnale, din ce in ce mai alarmante, inclusiv din partea cartitelor serviciilor secrete si nu ne este oferita o viziune clara din partea Consiliului Suprem de Aparare al Tarii. De aceea, nu exclud posibilitatea ca presedintia lui Klaus Iohannis sa se confrunte, acum, cu prima sa criza majora de autoritate si credibilitate.