A Refugee Crisis Made in America

Scris de ce e val ca valul trece Joi Sept 10, 2015 8:55 pm

Will the U.S. accept responsibility for the humanitarian consequences of Washington-manufactured wars?

By Philip Giraldi

September 10, 2015 "Information Clearing House" - "American Conservative" - On April 29th, 2008 I had a Saul on the Road to Damascus moment. I had flipped open the Washington Post and there, on the front page, was a color photo of a two year old Iraqi boy named Ali Hussein being pulled from the rubble of a house that had been destroyed by American missiles. The little boy was wearing shorts and a t-shirt and had on his feet flip-flops. His head was hanging back at an angle that told the viewer immediately that he was dead.

Four days later on May 3rd a letter by a Dunn Loring Virginia woman named Valerie Murphy was printed by the Post. Murphy complained that the Iraqi child victim photo should not have been run in the paper because it would “stir up opposition to the war and feed anti-US sentiment.” I suppose the newspaper thought it was being impartial in printing the woman’s letter, though I couldn’t help but remember that the neocon-dominated Post had generally been unwilling to cover anything antiwar, even ignoring a gathering of 300,000 protesters in Washington in 2005. Rereading the woman’s complaint and also a comment on a website suggesting that the photo of the dead little boy had been staged, I thought to myself, “What kind of monsters have we become.” And in truth we had become monsters. Bipartisan monsters wrapped in the American flag. Bill Clinton’s Secretary of State Madeleine Albright once said that killing 500,000 Iraqi children through sanctions was “worth it.” She is now a respected elder statesman close to the Hillary Clinton campaign.

I had another epiphany last week when I saw the photo of the little Syrian boy Aylan Kurdi washed up on a Turkish beach like a bit of flotsam. He was wearing a red t-shirt and black sneakers. I thought to myself that many Americans will shake their heads when looking at the photo before moving on, more concerned about Stephen Colbert’s debut on the Late Show and the start of the NFL season.

The little boy is one of hundreds of thousands of refugees trying to get to Europe. The world media is following the crisis by focusing primarily on the inability of unprepared local governments to deal with the numbers of migrants, asking why someone somewhere can’t just “do something.” This means that somehow, as a result, the vast human tragedy has been reduced to a statistic and, inevitably, a political football.

Overwhelmed by thousands of would-be travelers, Hungary suspended train service heading towards Western Europe while countries like Serbia and Macedonia deployed their military and police along their borders in a failed attempt to completely block refugees. Italy and Greece have been overwhelmed by migrants arriving by sea. Germany, to its credit, is intending to process up to 800,000 refugee and asylum applications, mostly from Syria, while Austria and Sweden have also indicated their willingness to accept many more. Immediate neighbors of the zone of conflict, notably Turkey, Lebanon and Jordan are hosting more than three million of those who are displaced, but the wealthy Arab Gulf countries and Saudi Arabia have done little or nothing to help.

Demands for a European unified strategy to deal with the problem are growing, to include sealing borders and declaring the seas off of preferred departure points in North Africa and Asia to be military zones where undocumented ships and travelers will be intercepted and turned back. One also has to suspect that the refugee crisis might be exploited by some European politicians to justify NATO “humanitarian” intervention of some sort in Syria, a move that would have to be supported by Washington. But while the bickering and maneuvering goes on, the death toll mounts. The recent discovery of 71 dead would-be migrants who suffocated in the back of a locked truck found in Austria, to include five children and a toddler, horrified the world. And that was before the dead three year old on the Turkish beach.

Many of the would-be migrants are young men looking for work in Europe, a traditional enterprise, but most of the new arrivals are families escaping the horrors of war in Syria, Iraq, Afghanistan, and Yemen. Their plight has been described in the media in graphic terms, families arriving with nothing and expecting nothing, fleeing even worse conditions back at home.

The United States has taken in only a small number of the refugees and a usually voluble White House has been uncharacteristically quiet about the problem, possibly realizing that allowing in a lot of displaced foreigners at a time when there is an increasingly heated debate over immigration policy in general just might not be a good move, politically speaking. But it should perhaps be paying some attention to what caused the problem in the first place, a bit of introspection that is largely lacking both from the mainstream media and from politicians.

Indeed, I would assign to Washington most of the blame for what is happening right now. Since folks inside the beltway are particularly given to making judgements based on numerical data they might be interested in the toll exacted through America’s global war on terror. By one not unreasonable estimate, as many as four million Muslims have died or been killed as a result of the ongoing conflicts that Washington has either initiated or been party to since 2001.

There are, in addition, millions of displaced persons who have lost their homes and livelihoods, many of whom are among the human wave currently engulfing Europe. There are currently an estimated 2,590,000 refugees who have fled their homes from Afghanistan, 370,000 from Iraq, 3,880,000 million from Syria, and 1,100,000 from Somalia. The United Nations Refugee Agency is expecting at least 130,000 refugees from Yemen as fighting in that country accelerates. Between 600,000 and one million Libyans are living precariously in neighboring Tunisia.

The number of internally displaced within each country is roughly double the number of those who have actually fled and are seeking to resettle outside their homelands. Many of the latter have wound up in temporary camps run by the United Nations while others are paying criminals to transport them into Europe.

Significantly, the countries that have generated most of the refugees are all places where the United States has invaded, overthrown governments, supported insurgencies, or intervened in a civil war. The invasion of Iraq created a power vacuum that has empowered terrorism in the Arab heartland. Supporting rebels in Syria has piled Pelion on Ossa. Afghanistan continues to bleed 14 years after the United States arrived and decided to create a democracy. Libya, which was relatively stable when the U.S. and its allies intervened, is now in chaos, with its disorder spilling over into sub-Saharan Africa.

Everywhere people are fleeing the violence, which, among other benefits, has virtually obliterated the ancient Christian presence in the Middle East. Though I recognize that the refugee problem cannot be completely blamed on only one party, many of those millions would be alive and the refugees would for the most part be in their homes if it had not been for the catastrophic interventionist policies pursued by both Democratic and Republican administrations in the United States.

It is perhaps past time for Washington to begin to become accountable for what it does. The millions of people living rough or in tents, if they are lucky, need help and it is not satisfactory for the White House to continue with its silence, a posture that suggests that the refugees are somehow somebody else’s problem. They are, in fact, our problem. A modicum of honesty from President Barack Obama would be appreciated, perhaps an admission that things have not exactly worked out as planned by his administration and that of his predecessor. And money is needed. Washington throws billions of dollars to fight wars it doesn’t have to fight and to prop up feckless allies worldwide. For a change it might be refreshing to see tax money doing some good, working with the most affected states in the Middle East and Europe to resettle the homeless and making an honest effort to come to negotiated settlements to end the fighting in Syria and Yemen, both of which can only have unspeakably bad outcomes if they continue on their current trajectories.

Ironically, American hawks are exploiting the photo of the dead Syrian boy to blame the Europeans for the humanitarian crisis while also demanding an all-out effort to depose Bashar al-Assad. Last Friday’s Washington Post had a lead editorialheadlined “Europe’s Abdication,” and also featured a Michael Gerson op-ed urging immediate regime change in Syria, blaming the crisis solely on Damascus. The editorial railed against European “racists” regarding the refugee plight. And it is not clear how Gerson, an evangelical neoconservative former speech writer for George W. Bush, can possibly believe that permitting Syria to fall to ISIS would benefit anyone.

We Americans are in something approaching complete denial about how truly horrible our nation’s recent impact on the rest of the world has been. We are universally hated, even by those who have their hands out to receive their Danegeld, and the world is undoubtedly shaking its head as it listens to the bile coming out of the mouths of our presidential candidates. Shakespeare observed that the “evil that men do lives after them,” but he had no experience of the United States. We choose to dissimulate regarding the bad choices we make followed up with lies to justify and mitigate our crimes. And still later the evil we do disappears down the memory hole. Literally.

In writing this piece I looked up Ali Hussein, the little Iraqi boy who was killed by the American bomb. He has been “disappeared” from Google, as well has the photo, presumably because his death did not meet community standards. He has likewise been eliminated from the Washington Post archive. The experience of Winston Smith in George Orwell’s 1984immediately came to mind.

Philip Giraldi, a former CIA officer, is executive director of the Council for the National Interest.

Scris de ce e val ca valul trece Joi Sept 10, 2015 8:57 pm

SUA va accepta responsabilitatea pentru consecințele umanitare ale războaielor Washington-fabricate?

De Philip Giraldi

10 sep 2015 "Informații Clearing House" - "american conservator" - Pe 29 aprilie 2008 am avut o Saul pe drumul Damascului la momentul. Am oglindită deschis Washington Post și acolo, pe prima pagină, a fost o fotografie color a unui băiat irakian de doi ani pe nume Ali Hussein fiind tras de moloz a unei case care au fost distruse de rachete americane. Băiețelul a fost poartă pantaloni scurți și un tricou și a avut în picioare flip-flops. Capul lui a fost agățat din nou la un unghi care le-a spus imediat că privitorul era mort.

Patru zile mai târziu, pe data de 3 mai, o scrisoare către o femeie Dunn Loring Virginia nume Valerie Murphy a fost tipărită de Post. Murphy sa plâns că irakian fotografia copil victimă nu trebuie să fi fost rulat în Cartea deoarece ar "stârni opoziție față de războiul și hrana pentru animale anti-SUA sentiment." Cred că ziarul crezut că a dat imparțial în imprimarea scrisoarea femeii, deși N-am putut ajuta, dar amintiți-vă că a dominat-neoconservatoare Post, au fost, în general, nu doresc să acopere orice antirăzboi, chiar ignorând o adunare de 300.000 de protestatari de la Washington în 2005. Recitind plângerea femeii și, de asemenea, un comentariu pe un site care sugerează că fotografia baietelul mort a fost pus în scenă, m-am gândit la mine, "Ce fel de monștri am devenit." Și într-adevăr am devenit monștri. Monștri bipartizana împachetate în steagul american. Bill Clinton a secretar de stat Madeleine Albright a spus odată că uciderea 500.000 de copii irakieni prin sancțiuni a fost "meritat". Ea este acum un bătrân de stat respectat aproape de campania Hillary Clinton.

Am avut un alt revelație săptămâna trecută, când l-am văzut fotografia de baietelul sirian Aylan Kurdi spălat pe o plajă din Turcia ca un pic de rămășițe care plutesc. Purta un tricou rosu si negru adidași. M-am gândit să mă că mulți americani vor scutura capul lor, atunci când se uită la fotografie înainte de a trece mai departe, mai preocupat de debut Stephen Colbert de la Late Show și începutul sezonului NFL.

Băiețelul este unul dintre sutele de mii de refugiați care încearcă să ajungă la Europa. Mass-media mondială este în urma crizei prin concentrarea în primul rând pe incapacitatea guvernelor locale nepregătite pentru a face față numărului de imigranți, cerând de ce cineva undeva nu doar "fac ceva". Acest lucru înseamnă că într-un fel, ca urmare, marea umane tragedie a fost redusă la o statistică și, în mod inevitabil, o minge de fotbal politic.

Copleșit de mii de-ar fi călătorii, Ungaria a suspendat serviciul de tren îndreaptă spre Europa de Vest timp ce țări precum Serbia și Macedonia desfășurate de poliție militară și de-a lungul frontierelor lor într-o încercare nu a reușit să bloca complet refugiați. Italia și Grecia au fost copleșiți de migranți care sosesc pe mare. Germania, la credit sale, este intenționează să proceseze până la 800.000 de refugiați și azil aplicații, cea mai mare parte din Siria, în timp ce Austria și Suedia au indicat, de asemenea, disponibilitatea de a accepta mult mai multe. Vecinii imediate ale zonei de conflict, în special Turcia, Liban și Iordania sunt gazduieste mai mult de trei milioane dintre cei care sunt deplasate, dar bogați țările arabe din Golf și Arabia Saudită au făcut prea puțin sau nimic pentru a ajuta.

Cereri pentru o strategie unificată europeană pentru a face față problemei sunt în creștere, pentru a include etanșare granițe și declararea mărilor off de puncte de plecare preferate din Africa de Nord și Asia să fie zone militare în cazul în care navele fără documente și călătorii vor fi interceptate și se întoarse. Unul are, de asemenea, să suspecteze că criza refugiaților ar putea fi exploatate de către unii politicieni europeni pentru a justifica intervenția NATO "umanitară" de un anumit fel în Siria, o miscare care ar trebui să fie susținută de Washington. Dar în timp ce certurilor și manevrele merge mai departe, mounts morților. Descoperirea recentă a 71 morți ar fi-migranții care sufocat în partea din spate a unui camion blocat găsit în Austria, pentru a include cinci copii și un copil, îngrozit lumea. Și asta a fost înainte de mort de trei ani pe plajă turc.

Multe dintre viitorii emigranți sunt tineri în căutare de muncă în Europa, o întreprindere tradițională, dar cele mai multe dintre noii sosiți sunt familii scăpa de ororile războiului din Siria, Irak, Afganistan, Yemen și. Situația lor a fost descris în mass-media din punct de vedere grafic, familiile care sosesc cu nimic și așteaptă nimic, fugind condiții chiar mai rău înapoi la domiciliu.

Statele Unite ale Americii a luat numai un număr mic de refugiați și un obicei volubil la Casa Albă a fost neobișnuit de liniștită, cu privire la problema, eventual realizând că a permite într-o mulțime de străini strămutate într-un moment când există o dezbatere ce în ce mai încălzit asupra politicii de imigrație în general, doar nu ar putea fi o miscare buna din punct de vedere politic. Dar ar trebui să fie, probabil, acordând o anumită atenție la ceea ce a cauzat problema în primul rând, un pic de introspecție care lipsesc în mare parte atât din mass-media mainstream și din partea politicienilor.

Într-adevăr, mi-ar atribui la Washington cea mai mare parte din vina pentru ceea ce se întâmplă acum. Deoarece oamenii din interiorul centura sunt oferite în special pentru a face judecăți bazate pe datele numerice acestea ar putea fi interesat de taxare impus prin război global împotriva terorismului Americii. De o estimare nu nerezonabil,cat mai multe de patru milioane de musulmani au murit sau au fost sacrificate ca urmare a conflictelor în curs de desfășurare care Washingtonul a inițiat fie sau a fost parte la din 2001.

Există, în plus, milioane de persoane strămutate care au pierdut casele și mijloacele de existență, dintre care mulți sunt printre valul uman în prezent inghitindu Europa. În prezent, există aproximativ 2,590,000 refugiați care au fugit casele lor din Afganistan, Irak 370.000 de, 3880000 milioane de Siria, și 1100000 de la Somalia. Agenția pentru Refugiați al Națiunilor Unite se așteaptă cel puțin 130.000 de refugiați din Yemen ca lupta în această țară accelerează. Între 600.000 și un milion de libieni sunt trăiesc precar din țara vecină, Tunisia.

Numărul de deplasate intern în fiecare țară este de aproximativ dublu față de numărul celor care au fugit de fapt, și încearcă să reinstaleze în afara țările lor. Multe dintre acestea din urmă au ajuns în tabere temporare conduse de Națiunile Unite în timp ce altele sunt de plată criminali pentru a le transporta în Europa.

În mod semnificativ, țările care au generat cele mai multe dintre refugiați sunt toate locurile în care Statele Unite au invadat, guverne răsturnat, insurgențe susținute, sau au intervenit în un război civil. Invazia Irakului a creat un vid de putere care a împuternicit terorismul în inima arabă. Rebeli sprijin în Siria a îngrămădite Pelion pe Ossa.Afganistan continuă să sângereze 14 ani, după Statele Unite a sosit și a decis să creeze o democrație. Libia, care a fost relativ stabilă atunci când SUA și aliații săi au intervenit, este acum în haos, cu tulburare de deversând peste in Africa sub-sahariana.

Pretutindeni, oamenii sunt fug de violență, care, printre alte beneficii, a șters practic prezența creștină antică din Orientul Mijlociu. Deși recunosc că problema refugiaților nu poate fi complet vina pe un singur partid, multe dintre aceste milioane de oameni ar fi în viață și refugiații vor pentru cea mai mare parte să fie în casele lor, dacă nu ar fi fost pentru politicile intervenționiste catastrofale urmărite de ambele Democrat și administrațiile republicane din Statele Unite ale Americii.

Acesta este, probabil, timp trecut de la Washington, pentru a începe să devină responsabili pentru ceea ce face.Milioane de oameni care trăiesc brute sau în corturi, în cazul în care sunt norocos, au nevoie de ajutor și nu este satisfăcătoare pentru Casa Albă pentru a continua cu tăcerea sa, o postură care sugerează că refugiații sunt oarecum problema altcuiva. Ele sunt, de fapt, problema noastră. Un minimum de onestitate din partea președintelui Barack Obama ar fi apreciat, poate o recunoaștere că lucrurile nu s-au elaborat chiar cum a fost planificat de administrația sa și că a predecesorului său. Și este nevoie de bani. Washington aruncă miliarde de dolari pentru a lupta războaie care nu are de a lupta și de a sprijini aliații incapabil la nivel mondial. Pentru o schimbare ar putea fi revigorant pentru a vedea bani de impozitare a face ceva bun, de lucru cu statele cele mai afectate din Orientul Mijlociu și Europa de a reinstala persoanele fără adăpost și de a face un efort sincer de a veni la așezări negociate pentru a pune capăt luptelor din Siria și Yemen, ambele din care poate avea doar rezultate proaste nespus dacă vor continua pe traiectorii actuale.

În mod ironic, Hawks americani exploatează fotografie a băiatului mort sirian să dea vina pe europeni pentru criza umanitară în timp ce, de asemenea, cere un efort all-out pentru a depune Bashar al-Assad. Ultima vineriWashington Post a avut o editorial plumb titrează "Abdicarea din Europa," și a prezentat, de asemenea, un Michael Gerson op-ed a cerut schimbarea regimului imediat în Siria, vina crizei numai pe Damasc. Editorial criticat împotriva "rasisti" europene privind situația refugiaților. Și nu este clar cum Gerson, un neoconservator scriitor fost discursul evanghelic pentru George W. Bush, pot să cred că, eventual, permite Siria să cadă la ISIS ar beneficia oricine.

Noi, americanii sunt în ceva se apropie de negare completă despre cum cu adevărat oribil impact națiunii noastre recente cu privire la restul lumii a fost. Ne sunt universal urât, chiar și de către cei care au mâinile lor pentru a nu primi Danegeld lor, iar lumea este, fără îndoială, tremura capul, deoarece ascultă bila iese din gura candidații noștri prezidențiale. Shakespeare a observat că "răul pe care oamenii fac viața după ei", dar el nu a avut nici o experiență a Statelor Unite. Am ales să disimula ceea ce privește alegerile rele pe care le facem urmate de minciuni pentru a justifica și a atenua crimele noastre. Și totuși mai târziu, răul facem dispare în jos gaura de memorie. Literalmente.

În scris acest piesă m-am uitat în sus Ali Hussein, baietelul irakian care a fost ucis de bomba americană. El a fost "dispărut" de la Google, precum și a fotografia, probabil pentru că moartea sa nu au respectat standardele comunitare. El a fost, de asemenea, eliminat din arhiva Washington Post. Experiența Winston Smith în 1984 a lui George Orwell imediat a venit în minte.

Philip Giraldi, un fost ofițer CIA, este director executiv al Consiliului pentru interesului național.

A Refugee Crisis Made in America

A Refugee Crisis Made in America

GOOGLE TRANSLATE:O criza a refugiaților made in America