O privire mai atentă asupra farsei iudeo-creștine

Am trecut în revistă Vechiul Testament și am descoperit că este, în principiu, o colecție de povești murdare despre evrei murdari, curvitori, cum ar fi Avraam, Iuda, David, Solomon și mulți alții. Am aruncat o privire mai atentă la Noul Testament și am constatat că și el a fost scris de o mulțime de evrei. În timp ce Vechiul Testament a servit ca un strigăt de adunare pentru unificarea rasei evreiești, descoperim că Noul Testament face exact opusul pentru Rasa Albă; și anume, a fost conceput pentru a încurca, a încurca, a împărți și a dezintegra Rasa Albă, copleșindu-l cu atâta prostie și cu atâta multitudine de sfaturi proaste, încât să lase Rasa Albă goală și fără apărare în fața evreului rapace. În acest capitol vreau să examinez în continuare vechea păcăleală iudeo-creștină, așa cum este prezentată atât în ​​Vechiul, cât și în Noul Testament, deoarece combinate, ele constituie Biblia Omului Alb. Biblia, la rândul ei, este fundamentul religiei sale, numită creștinism, care a fost o catastrofă atât de nefericită pentru Omul Alb în ultimii 2.000 de ani ai istoriei sale. Ultimul lucru de care are nevoie Rasa Albă pentru supraviețuirea ei este o colecție de sfaturi proaste. Totuși, aceasta este exact ceea ce religia creștină îi dă Omului Alb. O multitudine de sfaturi pur și simplu proaste și sinucigașe care, dacă sunt urmate, vor distruge acum cu siguranță pe cei care le îmbrățișează. Creștinismul disprețuiește faptele, disprețuiește dovezile și raționamentul. Îi disprețuiește pe bărbații care gândesc. Vrea o oaie „credincioasă”. Iubește proștii creduli. Hristos este citat spunând: „Dacă nu deveniți ca niște copii, nu veți intra în împărăția cerurilor”. Vrea să reducă pe toată lumea la o simplă condiție copilărească în care sunt ușor păcăliți și induși în eroare să creadă aproape orice. Vrea să reducă Rasa Albă creativă, productivă, eroică și energică până acolo unde sunt proști blânzi și supuși, ușor de gestionat, ușor de controlat și ușor de înrobit. Creștinismul este o capcană mentală perfidă. Violează mințile unor oameni altfel inteligenți. Odată ce are majoritatea sub control, atunci recurge la forța, dacă este necesar, pentru a-i sparge și a-i distruge pe cei care vor insista în continuare să gândească singuri. Creștinismul prosperă pe minciuni. A construit o întreagă rețea de minciuni, una s-a vorbit peste alta. O minciună menită aparent să o fundamenteze pe alta, într-un lanț nesfârșit, până când omul obișnuit este confuz și atât de copleșit de masivitatea tuturor lucrurilor, încât este bătut din punct de vedere psihologic să accepte întreaga încărcătură de minciuni ca fiind adevărul inalterabil al lui Dumnezeu. Iată una dintre primele și cele mai evidente minciuni – una prin care chiar și un copil poate vedea – și anume că fiecare cuvânt din Biblie a fost cuvântul inalterabil al lui Dumnezeu, fiind exact așa cum l-a pus el și nicio literă nu a fost schimbată. Este evident chiar și pentru persoana cea mai simplă la minte că biblia a fost schimbată continuu și în mod repetat. De exemplu, avem ediția Vulgata a Bibliei pentru catolici, avem Versiunea King James pentru creștinii „fundamentaliști”, avem Versiunea standard revizuită pentru creștinii mai moderni și chiar zilele trecute am fost la librărie. și a cumpărat New English Bible, care le aruncă peste bord pe toate celelalte și o pune într-o „proză mai lizibilă”. Întorcându-mă la enciclopedie, constat că Biblia a fost tradusă din greacă în latină, din latină în engleză, germană și o multitudine de alte limbi. Indiferent de versiunea acestor traduceri, aceasta depindea complet de capriciul și interpretarea traducătorului. De fapt, enciclopedia spune în continuare că biblia a avut, în ultimii 1.000 și câțiva ani de existență, mai mult de 100.000 de modificări făcute în ea, dar apoi adaugă rapid și scuze că doar cinci la sută dintre acestea au fost „semnificative”. Mi se pare că orice schimbare în „cuvântul inalterabil al lui Dumnezeu” ar fi semnificativă și 100.000 de schimbări l-ar face un animal complet diferit, cel puțin. Dar chiar și luând cifra de cinci procente ca atare, aceasta ar aduce totuși 5.000 de schimbări semnificative răspândite pe aproximativ 1.000 de pagini ale Bibliei. Asta ar lăsa 95 de așa-numite modificări „nesemnificative” și cinci modificări semnificative pe pagină. Nu este nevoie de multă minte pentru a concluziona că Biblia a fost cu siguranță schimbată continuu și semnificativ și a pretinde că a fost nemodificată de la bun început este doar o minciună majoră din întregul lanț de urmat.

Întreaga rețea a Bibliei în sine este străbătută de contradicții și inconsecvențe ale ceea ce spune ea în sine, o parte cu alta. Cu alte cuvinte, Biblia se contrazice continuu și se face un mincinos. Nu numai asta, dar întreaga poveste este atât de ilogică și ridicolă, încât chiar și când eram adolescent mi-au apărut o serie de întrebări nedumerite. Unul dintre primele dintre acestea a fost că, de ce, dacă Dumnezeu era un Dumnezeu atât de bun și iubitor, erau acum dintre oamenii pe care îi făcuse cu atâta grijă tandră și iubitoare, acești oameni, în mare, se duceau cu toții în iad? Este încă o întrebare bună, de bază și fundamentală, și este una la care niciun predicator, oricât de multe vorbe duble mi-a dat, nu a răspuns cu succes vreodată. Când examinăm întreaga structură a povestirii, așa cum este prezentată în Vechiul Testament, găsim ceva de genul următor; dacă suntem suficient de creduli să credem scenariștii evrei care l-au scris: La început totul era gol și, evident, Dumnezeu plutea în acest vid fără nimic de făcut, nimic la care să se gândească, nimic de văzut (nu era lumină). După ce au fost în animație suspendată de miliarde și miliarde și miliarde de ani așa, dintr-o dată, în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, le-a venit ideea de a crea cerul și pământul. Nu spunea că au creat iadul, dar evident că l-au creat în același timp, cu ideea de a pune pe cineva în el în viitor. Deoarece acolo erau destinați acum oamenii să meargă, ei trebuie să fi creat un iad foarte mare, comparativ. În orice caz, în a șasea zi au creat omul după chipul lui, l-au binecuvântat și l-au pus în grădina Edenului. Avem impresia că intenția inițială a lui Dumnezeu a fost să mă facă să trăiesc pentru totdeauna în Grădina Edenului. Totuși, atunci s-a întâmplat un lucru curios. Adam și Eva nu se aflau în această grădină de mai mult de o zi când au fost prinși în capcană să mănânce niște fructe interzise. De ce era pomul acolo în primul rând, de ce a fost o crimă atât de mult să-i mănânci roadele, de ce Domnul a pus șarpele acolo pentru a-i încuraja și a-i convinge să mănânce din fructe, de ce bunul Dumnezeu nu i-a dat mai multă simțire lui Adam și Evei pentru a fi luat de șarpe, nimeni nu mi-a explicat vreodată. În orice caz, pentru această crimă „oribilă” de a mânca fructele din acest pom, evident că întregul loc al Domnului pentru rasa umană s-a schimbat instantaneu, suntem făcuți să credem de către scenariștii evrei. El era supărat pe Adam și Eva pentru această mică gafă și nu mai era un Dumnezeu iertător și iubitor, ci în loc de mânie i-a alungat din grădina Edenului și i-a blestemat pentru a-și câștiga pâinea cu sudoarea frunții. ”. Din acest mic incident nesemnificativ, ni se spune, întreaga rasă umană este acum blestemată de „păcatul originar” al lui Adam și Eva.Oricât de ridicolă este această poveste, apar o multitudine de întrebări logice. De vreme ce, ni se spune, Domnul știe totul, vede totul, cunoaște viitorul ca și trecutul și nu ne cade nici un păr din cap și nici o vrabie de pe acoperiș fără ca el să știe, cum se întâmplă să fi făcut? Nu știi cu mult timp înainte că Adam și Eva aveau să facă exact ceea ce au făcut ei și că aveau să-i alunge din Grădina Edenului? Trebuie să fi știut asta și să fi planificat așa înainte de a le crea, sau orice altceva. Dacă a știut toate acestea dinainte și, de fapt, a construit întregul univers, inclusiv creaturile omenirii, Dumnezeu nu poate scăpa foarte bine de responsabilitatea de a fi planificat astfel. La urma urmei, omenirea a fost o creație a lui Dumnezeu însuși, care știe totul, în interiorul tuturor, știe totul în viitor, înainte și înapoi. Dacă m-am dovedit a fi un păcătos atât de ticălos, atunci trebuie, de asemenea, să presupunem că Dumnezeu l-a conceput astfel și a vrut ca el să fie așa. Pe măsură ce omenirea s-a înmulțit, așa continuă povestea, ei au devenit extrem de „păcătoși” și Dumnezeu a decis că îi va îneca pe toți, cu excepția unei singure familii, și anume cea a lui Noe. Dumnezeul bun și iubitor, cel căruia i-am spus că ne iubește pe toți, apoi s-a pus pe cale să-i înece pe toți acești oameni ca pe o grămadă mizerabilă de șobolani. Aceasta, conform unei versiuni a Bibliei pe care o am (care pune date pe toate) sa întâmplat în anul 2.348 î.Hr., într-un potop care a durat 40 de zile și 40 de nopți. Potrivit scenariștilor evrei care au scris această poveste ridicolă, Noe fiind prevenit de către Domnul, a construit un chivot și a luat în ea fiecare ființă vie de pe pământ.” Când ne gândim că există doar 10 milioane de specii de insecte, ca să nu mai vorbim de numărul de reptile, păsări, animale și ce aveți, această poveste devine cu siguranță mai neplauzibilă decât povestea Alice-în-Țara Minunilor. Povestea continuă apoi și în curând apar în scenă Avraam, Isaac și Iacov, Patriarhii rasei evreiești. Conform propriilor lor povești, acești oameni erau cu toții o grămadă de dispărători morali, așa cum am citit în capitolele anterioare. Dar, conform scenariștilor evrei, Dumnezeu a avut o fantezie deosebită față de acest grup și a făcut tot felul de promisiuni generoase, de anvergură și excesiv de generoase lor și seminței lor. A făcut cu ei un aranjament special de dragă. Evreii pretind că au un legământ special cu Dumnezeu, că ei sunt poporul ales și că au calea interioară cu Domnul însuși. Una dintre organizațiile lor majore, B’nai B’rith înseamnă „Fiii Legământului”. Din nou, se pune întrebarea, de ce ar fi Domnul, care se presupune că este atât de drept, atât de drept și atât de înțelept, să facă un aranjament special de iubită cu un astfel de grup de perfiți tăiați, ticăloși, curve-curve, proxeneți și prostituate, cum ar fi , de exemplu. Avraam și Sara? Este o poveste grozavă pentru evrei, dar o poveste destul de stupidă pentru noi, neamurile, pe care să o încorporăm în religia „noastre”. În a doua parte a Bibliei (care este Noul Testament) se spune că Duhul Sfânt a coborât asupra Fecioarei Maria și ea a rămas însărcinată. Ea l-a conceput pe „Unicul Fiu născut al lui Dumnezeu” care trebuia să se salveze de această soartă îngrozitoare, ducând evident în iad. Aceasta este într-adevăr o poveste amuzantă și fantastică. A crede că acest Creator atotputernic, care ar putea crea pământul, și soarele, și Calea Lactee, și galaxii la miliarde de ani lumină distanță, un univers atât de vast în care pământul este doar o pată marină și omul pe el se află. mai mult ca un atom, că o astfel de ființă supranaturală ar trebui să se aplece la ideea de a întreține relații sexuale cu o creatură pământească și o femeie evreică căsătorită. Toate acestea pentru ca ea să-și poată crește fiul, doar ca să-l fie bătut în cuie pe cruce, par atât de fantastic de exagerat și de idiot, încât uneori te întrebi despre sănătatea mentală a rasei umane în ansamblu. În orice caz, aceasta este povestea, așa cum este prezentată de scenariștii evrei de origine necunoscută și sute de milioane de oameni au fost suficient de creduli să o înghită.Se pare că, în tot firul și povestea Bibliei, Creatorul nostru doar gafește de la o greșeală la alta și niciunul dintre programe nu pare să funcționeze așa cum ar trebui. Când contrastăm acest lucru cu lumea reală și cu legile naturii, cât de complet este în conflict cu ceea ce ne spun bunul simț, ochii și urechile noastre. Este complet de neconceput ca vreuna dintre legile naturii să fi eșuat vreodată, sau să fi eșuat vreodată sau să fi fost vreodată în conflict una cu cealaltă. Nu cunoaștem niciun caz în care legea gravitației a fost suspendată, nu legile luminii, nici legile electricității, nici legile magnetismului, nici alte legi ale naturii nu au fost vreodată în conflict între ele și nici nu au eșuat să funcționeze. De fapt, legile Naturii au funcționat impecabil, imuabil și inexorabil din timpuri imemoriale și, fără îndoială, vor continua să facă acest lucru în toată eternitatea. Așadar, iată-l pe Omul Alb, împodobit cu o religie care în prima parte se referă în mare parte la evrei și la pasiunea lui Dumnezeu pentru acea rasă perfidă parazită; iar în a doua parte, despre fecundarea și fecundarea de către Dumnezeu a unei femei căsătorite evreiești, care are un fiu, presupus Fiul lui Dumnezeu, dar în același timp este fiul lui Iosif și, cu mândrie, are descendența sa masculină listată până în urmă. lui Avraam, Isaac și Iacov. Apoi avem situația în care evreii înșiși nu cred a doua parte a poveștii, și anume Noul Testament, dar printr-un efort concertat uriaș care a durat aproximativ 300 de ani au convins în sfârșit civilizația romană albă că aceasta urma să fie noua lor religie. . Și Omul Alb l-a cumpărat. A ceda în fața filozofiei creștine înseamnă a te deda într-o fugă lașă din realitate, a evada într-o lume fantastică din Alice în Țara Minunilor și a distruge rațiunea și bunul simț. Repetăm: creștinismul disprețuiește faptele, dovezile și raționamentul. Creștinismul disprețuiește logica. A deveni creștin înseamnă a ceda perversiunii proprii atât prin evreu, cât și prin manipulare. Creștinul „născut din nou” este un pervers. El a avut instinctele deformate, mintea dezorientată și viziunea sa totală asupra vieții și asupra supraviețuirii genului său, complet pervertită față de ceea ce, ca ființă umană naturală, a fost creat inițial de Natură. El devine distrugătorul propriei rase. Cu toate acestea, aflăm că Biblia a fost scrisă și sute de milioane de membri ai Rasei Albe au cedat în fața ei. Cu siguranță trebuie să existe un motiv în spatele ei, în afară de a spune povești stupide, și există. Răspunsul devine destul de evident când ne uităm la (a) cine a scris atât Vechiul, cât și Noul Testament și (b) cine a beneficiat de acestea. Când ne gândim că Vechiul și Noul Testament au fost scrise ambele de un grup de evrei slăbănoși, atunci întreaga conspirație nefastă începe să aibă sens. Răspunsul este, prin urmare, destul de evident că creștinismul a fost și este astăzi un instrument puternic folosit de rasa evreiască conspirativă și conspirativă pentru a învinge, a dezintegra și a distruge marea rasă albă. Este folosit în mod mai flagrant ca oricând astăzi, pentru a măcina și a grăbi distrugerea Omului Alb, astfel încât să poată fi înrobit mai permanent și, prin urmare, să devină o fiară de povară blândă și umilă și totuși productivă pentru evreul parazit. Pe scurt: evreul a inventat creștinismul, l-a perpetuat asupra rasei albe, pentru a-l putea transforma într-un „goyim” perfect, termenul său pentru vite supuse. Timpul a trecut de mult ca Omul Alb să aibă o religie proprie, una care a fost formulată de Oamenii Albi și una care a fost concepută pentru supraviețuirea, expansiunea și înaintarea Rasei Albe. Scopul primordial al acestei cărți este să pună bazele unei astfel de religie.