The Race For Raqqa And America’s Geopolitical Revenge In “Syraq” (I)

Scris de Amedeo Mier Oct 14, 2015 6:24 am

http://orientalreview.org/2015/10/14/the-race-for-raqqa-and-americas-geopolitical-revenge-in-syraq-i/

The Mideast will never be the same again after Russia’s anti-terrorist intervention in Syria. The US’ previously uncontested hegemony over the region is now an unpleasant memory of the past, but it doesn’t mean that it’s totally squeezed from the area just yet. It now appears as though the US is approaching the last step of its ‘geopolitical grief cycle’, having emerged from a complete panic and a pathetic propaganda war to finally enter the planning stages of what’s shaping up to be its counter-response. The airdropping of 50 tons of weapons and equipment to its newly assembled “Democratic Forces of Syria” proxy in the country’s northeast is indicative of its latest strategy.

The US is pressuring its allied units to race to Raqqa “within weeks” under heavy American air support in order to establish ‘facts on the ground’ that could then influence the post-conflict political reconciliation process along the Brookings Institution’s proposed federalization model. If something similar happens along the same time in Iraq’s Sunni-dominated regions, then a semi-institutionalized and largely autonomous trans-border sectarian entity will be created that would kill any hopes for a revival of the Friendship Pipeline between Iran, Iraq, and Syria. Worse still, it could resurrect the Qatar-Turkey gas pipeline to Europe that was one of the reasons for the whole war in the first place, and divide the Russian-led anti-terrorist coalition right down its geographic middle.

Part I speaks on the US’ last-ditch plans to salvage some of its influence in the Mideast, while the second part addresses what Russia and Syria can do to stop it.

American Scheming

The US revealed the hand that it’s ready to play, and it involves suddenly shifting the strategic focus to Raqqa and using any gains that its proxies acquire there as a springboard for forcing (de-facto) federalization upon the country.

Laying The Groundwork

As mentioned in the introductory paragraph, the US is pushing its proxies into a heated race for Raqqa (conceptually predicted by the author in August 2014), understanding very well that if it beats the Syrian Arab Army (SAA) in capturing ISIL’s headquarters, then it’ll be the controlling force able to guide any post-conflict political settlement in that region. Therefore, in order to not have its influence in Syria totally expunged by the Coalition of the Righteous (COR), the US is prioritizing this objective over all else, hence the tweaking of its “covert”, off-site training program with the more urgent overt, on-site one. Additionally, it’s expected that the US will refocus its “anti-ISIL” bombings on fulfilling their nominal objective owing to the strategic criticality that it has in finally doing so.

The Race For Raqqa

The rush between the SAA and the “Democratic Forces of Syria” (DFS) to capture Raqqa is eerily reminiscent of the Allied Race for Berlin exactly 70 years ago, complete with both Moscow and Washington approaching the same strategic goal from separate directions (albeit in an indirect manner this time). Just as the Race for Berlin was instrumental in setting the on-the-ground reality that would determine post-war “New Europe”, so too is the Race for Raqqa the main determinant in deciding what the post-war “New Middle East” will look like, which is why the US is in such a frenzy for its supportive forces to seize the city as soon as possible.

Facts on The Ground

“Refugee” Retreat:

Capturing Raqqa might not be enough to solidly put the “DSF” in a position to enforce their American-advised federalization model on the rest of the country, hence the necessity to establish concrete demographic facts on the ground that could facilitate this. There are a couple of scenarios for how this could come about, but one of the most likely deals with the scores of retreating jihadists, squeezed between ever-tightening Turkish and Jordanian border security, fleeing east to make an ostensible final stand with their fellow terrorists-in-arms in the un-“Islamic State’s” ‘capital’. Bringing with them countless human shields (which would be positively referred to by the Western mainstream media as “Sunni refugees”), they’d be able to largely stave off Russian airstrikes at the same time as enacting a massive demographic transformation, all with a wink and a nod from the US.

Strategic Surrender:

The Race For Raqqa And America’s Geopolitical Revenge In “Syraq” (I) Syria_Raqqa_ISIS_1-300x202

ISIS fighters arrive in Ar-Raqqah, Syria on board of American supplied ex-Iraqi army vehicles.

So long as America’s proxies capture Raqqa first, then these “Sunni refugees” and their terrorist hostage takers could ‘surrender’ to them instead of to the SAA, the effect of which would be historically similar to retreating Nazis surrendering to the US so as not to fall into Soviet hands. Unlike the USSR which was an actual internationally recognized entity, the “DSF” are legally unrecognized (for now), but by having a mass surrender and “refugee” transfer strategically land in the palm of their hands, they’d de-facto become the on-the-ground ‘authority’ in that part of the country. This in turn would further the federalization plan that they have, and cheering it all along would be the Western mainstream media.

Info Wars:

Just as they slandered the Soviet Army as being ‘barbaric communists’ during World War II and thus ‘justified’ as many last-minute Nazi surrenders to the West as possible, they’ll continue doing the same thing that they’ve already been doing for over four years with the SAA, alleging that it’s an ‘illegitimate’ and ‘barbaric’ entity that has no right to receive surrendering terrorists or freed hostages. The end effect will be the same – the genuine liberating force in the war (the Soviet Army and SAA) is made to look like the bad guys, while the real bad guys (Nazis and Wahhabis) are presented as ‘victims’ of the liberators and garner Western sympathy for that exact reason. One must keep in mind that both situations are examples of high-level information warfare meant to achieve specific geopolitical goals on behalf of the US, and the historical lesson from the end of World War II is being repeated theme-for-theme as the War on Syria rapidly draws towards its end-game conclusion.

Conditionals

Synchronized Surrender In Iraq:

The US’ new strategy is dependent on a few factors, the first of which is that ISIL, if it does in fact surrender to the “DSF”, publicly proclaims that it did so in order to promote a ‘political settlement’ that would give the territory a level of autonomy on par with or even exceeding that of the Kurdish Regional Government in Iraq. Likewise, something similar must happen around the same timeframe in Iraq’s Anbar Province (and potentially even Nineveh) so that a sub-national trans-border Sunni entity can be forged between it and east-of-the-Euphrates portions of Syria’s Ar-Raqqah, Al-Hasakah, and Deir ez-Zor Governorates. This is the only way that the terrorists’ military defeat could be partly transformed into an economic-strategic ‘victory’ for the US as per the de-facto creation of a pro-American satellite in the heart of the Mideast, strengthened by its geographic contiguity to Saudi Arabia and enriched by the Qatar-Turkey gas pipeline that will run through it.

Kurdish-Arab Post-War Amity:

Assuming the unfortunate scenario where the US gets close enough to actualize this stratagem, its vision could still crumble at the last minute if there’s a Kurdish-Arab post-war fallout within the “DSF”. After all, the main components of this militant umbrella are the Kurdish YPG militia and the “Syrian Arab Coalition”, and it’s foreseeable that they may differ about the post-war allocation of territory within the proposed federal structure that the US would be promoting. The US, Turkey, and the Gulf States would find it absolutely unacceptable for the Qatar-Turkey gas pipeline to go through Kurdish-controlled territory, thus meaning that the “Syrian Arab Coalition” would have to find some sort of ‘accommodation’ with the Kurds to remove them from the northern reaches of Ar-Raqqah Governorate or ensure that this territory doesn’t fall under the jurisdiction of any forthcoming Kurdish sub-national entity. Since the Kurds are not expected to abandon the territory that they’re both inhabiting and militarily operating out of, the “Syrian Arab Coalition” may be directed by the US, Turkey, and others to resort to terroristic genocide against them so as to ethnically cleanse the Kurds from this strategic pipeline corridor. The resulting internecine bloodbath might open up the door for a COR counter-offensive that would spell the final end to the US’ Mideast proxy equivalent of the “Battle of the Bulge”.

To be continued…

Andrew Korybko is the American political commentaror currently working for the Sputnik agency.

Hamsa Haddad is the Syrian researcher based in Moscow.

Scris de Amedeo Mier Oct 14, 2015 6:25 am

Orientul Mijlociu va fi niciodată la fel din nou după Rusia intervenție antiteroristă în Siria. Hegemonie de necontestat anterior SUA "asupra regiunii este acum o amintire neplacuta din trecut, dar aceasta nu înseamnă că este absolut stors din zona încă. Se pare ca si cum SUA se apropie de ultima etapă a "ciclu durere geopolitică" sa, care a apărut dintr-o panică completă și un război de propagandă pentru a intra în cele din urmă patetic etapele de planificare a ceea ce se anunta a fi de contra-răspuns. Desantare de 50 de tone de arme și echipamente pentru a acesteia recent asamblate "Forțelor Democratice din Siria" proxy în nord-estul țării este un indicator al cel mai recent strategiei sale.

SUA face presiuni asupra unităților sale aliate de rasă la Raqqa "în câteva săptămâni" în sprijin aerian american grele în scopul de a stabili "fapte pe teren", care ar putea influența, atunci procesul de reconciliere politică post-conflict a lungul Brookings Institution de modelul federalizarea propus.Dacă se întâmplă ceva asemănător de-a lungul același timp, în regiunile sunniți dominat de Irak, apoi o entitate sectar transfrontalieră semi-instituționalizată și în mare măsură autonom va fi creat, care ar ucide orice speranta pentru o renaștere a prieteniei conductei între Iran, Irak, și Siria . Mai rău încă, ar putea reînvia gazoductul Qatar-Turcia în Europa, care a fost unul dintre motivele pentru întregul război, în primul rând, și să împartă coaliția anti-terorist rus-au dus în jos de mijloc dreapta geografică.

Partea I vorbește pe SUA "ultim intenționează să salveze o parte din influența sa în Orientul Mijlociu, în timp ce a doua parte se adresează ce poate face Rusia și Siria să-l oprească.

Intrigant american

SUA a arătat mâna care e gata să joace, și implică schimbarea brusc accentul strategic pentru Raqqa și folosind orice câștiguri care proxy-uri sale dobândesc acolo ca o rampă de lansare pentru forțarea (de-facto) federalizare pe țară.

De stabilire a terenul

După cum sa menționat în paragraful introductiv, SUA este împingând proxy-uri de într-o cursă încălzit pentru Raqqa (conceptual prezis de autor în august 2014), înțelegerea foarte bine că în cazul în care bate Armata Arabă Siriană (ASA) în capturarea sediul Isil, atunci va fi forța de control capabil să ghideze orice acord politic post-conflict în acea regiune. Prin urmare, pentru a nu avea o influență în Siria în totalitate înlăturat de Coaliția celor neprihăniți (COR), Statele Unite ale Americii este prioritate acestui obiectiv peste toate, prin urmare, tweaking de ei "sub acoperire", program de off-site de formare cu mai mult urgent evidente, pe site-ul o. În plus, se așteaptă ca SUA vor reorienta "anti-Isil" atentate cu privire îndeplinirea obiectivului lor nominală datorită critic strategic care are în cele din urmă face acest lucru.

Cursa pentru Raqqa

Graba între ASA și "Forțelor Democratice din Siria" (DFS) pentru a capta Raqqa este straniu amintește de cursa Aliat pentru Berlin exact acum 70 ani, complet cu atât Moscova și Washington se apropie de același obiectiv strategic din direcții diferite (deși în un mod indirect de aceasta data). La fel ca in cursa pentru Berlin a fost un rol esențial în stabilirea on-the-sol realitatea care ar determina post-război "New Europe", la fel este in cursa pentru Raqqa principalul factor determinant în a decide ceea ce post-război "New Orientul Mijlociu" va arata ca, motiv pentru care SUA este într-o astfel de frenezie pentru forțele sale de susținere să profite de oraș cât mai curând posibil.

Fapte pe teren

"Refugiat" Retreat:

Capturarea Raqqa ar putea să nu fie suficient pentru a pune solid de "DSF" în măsură să pună în aplicare modelul lor de federalizare american a informat cu privire la restul țării, prin urmare, necesitatea de a stabili fapte demografice concrete pe teren, care ar putea facilita acest lucru. Există o serie de scenarii pentru modul acest lucru ar putea întâmpla, dar unul dintre cele mai bune oferte, cel mai probabil, cu scorurile de jihadiști retragere, stoarse între mereu înăsprirea securității frontierelor turcească și iordanian, fugind spre est pentru a face o poziție finală aparent cu colegii lor teroriști -in-arme din ne- "capitala" stat islamic lui ". Aducând cu ei nenumărate scuturi umane (care ar fi menționate în mod pozitiv la de mass-media mainstream de Vest ca "refugiați sunniți"), le-ar fi în măsură să suficient pentru mare parte pe lovituri aeriene ruse, în același timp cu adoptarea o transformare demografică masiv, toate cu un ochiul și un semn din partea SUA.

Surrender Strategic:

Luptători ISIS ajunge în Rakka, Siria la bordul vehiculelor armatei ex-irakian american furnizate.

Atât timp cât proxy-uri din America captura Raqqa în primul rând, atunci aceste "refugiați sunniți" și factorii lor de ostatici teroriste ar putea "răscumpărare" pentru a le în loc de la ASA, efectul care ar fi istoric similar cu retragere naziști predarea la SUA pentru a nu să cadă în mâinile sovietice.Spre deosebire de URSS, care a fost o entitate reală recunoscut pe plan internațional, "DSF" sunt nerecunoscute legal (pentru moment), dar avand o predare de masă și "refugiat" transfer de teren strategic în palma lor, le-ar de-facto a deveni "autoritatea" on-the-teren, în acea parte a țării. Aceasta, la rândul său, ar promova planul de federalizare pe care le au, si a aplauda pe tot de-a lungul ar fi mass-media mainstream de Vest.

Info Wars:

La fel cum au calomniat Armatei Sovietice ca fiind "comuniști barbare" in timpul al doilea război mondial și, prin urmare, "justificată" cât mai multe în ultimul minut nazist predă Occident ca posibil, vor continua să facă același lucru pe care le-am fost deja făcut de peste patru ani, cu ASA, întemeiat că este o entitate "ilegitim" și "barbar", care nu are dreptul de a primi teroriști restituirea sau ostaticii eliberați. Efectul final va fi la fel - forța eliberatoare autentic în război (armata sovietică și ASA) este făcut să arate ca băieții răi, în timp ce băieții răi reale (naziștii și Wahhabi) sunt prezentate ca "victime" ale eliberatorii și acumula simpatie Vest pentru acest motiv exact. Unul trebuie să țină cont de faptul că ambele situații sunt exemple de război informații la nivel înalt menite pentru a atinge obiectivele geopolitice specifice în numele Statelor Unite, și lecția istorică de la sfârșitul primului război mondial II-lea se repetă-tema pentru temă ca Războiul referitoare la Siria trage rapid spre concluzia sfârșitul jocului.

Condiționale

Sincronizate predare, în Irak:

SUA "Noua strategie depinde de câțiva factori, dintre care primul este acela că Isil, în cazul în care nu, de fapt, predare la" DSF ", proclamă public că a făcut acest lucru în scopul de a promova o" soluționare politică ", care ar da teritoriul unui nivel de autonomie pe picior de egalitate cu sau chiar mai mare decât cea a guvernului regional kurd din Irak. De asemenea, ceva similar trebuie să se întâmple în jurul același termen, în provincia Anbar Irak (si, posibil, chiar Ninive), astfel încât o entitate sunnită sub-național transfrontalieră pot fi falsificate între el și-est de-a-Eufrat porțiunile Siria Rakka , Al-Hasakah, și Deir ez-Zor guvernoratele. Acesta este singurul mod prin care teroriștii "înfrângere militară ar putea fi parțial transformată într-o economic-strategic" victorie "pentru Statele Unite ca pe crearea de facto a unui satelit pro-american, în inima Orientul Mijlociu, consolidată de geografic de contiguitate în Arabia Saudită și îmbogățită prin conducta de gaz Qatar-Turcia, care va rula prin ea.

Kurdă-Arab post-al doilea război Amity:

Presupunând că scenariul nefericit în care SUA devine suficient de aproape pentru a actualiza acest stratagemă, viziunea sa ar putea nărui încă în ultimul moment dacă există un fallout post-război kurdă-arab în "DSF". La urma urmei, principalele componente ale acestui umbrelă militant sunt miliția YPG kurdă și "Coaliția Arabă Siriană", și este previzibil ca ei pot fi diferite cu privire la alocarea de după război a teritoriului în cadrul structurii federale a propus ca SUA ar fi promovarea.SUA, Turcia, și statele din Golf ar găsi absolut inacceptabil pentru conducta de gaz Qatar-Turcia pentru a merge prin teritoriul controlat de kurzi, ceea ce înseamnă, prin urmare, că "Coaliția Arabă Siriană" ar trebui să găsească un fel de "cazare" cu kurzi pentru a le elimina de la cursul de nord ale Rakka Guvernoratul sau a se asigura că acest teritoriu nu intră sub jurisdicția oricărei viitoare entități sub-naționale kurdă. Deoarece nu se așteaptă kurzilor să abandoneze teritoriul că acestea sunt atât de locuind și militar care operează în afara, "Coaliția Arabă Siriană" poate fi regizat de SUA, Turcia, și alții de a recurge la genocid teroriste împotriva lor, astfel încât să etnic curata kurzii din acest coridor conducta strategic. Rezultat pustiitor baia de sânge s-ar putea deschide usa pentru un contra-ofensivă COR, care ar însemna sfârșitul final în Statele Unite "proxy echivalent Orientul Mijlociu a" Bătălia de la Bulge ".

Va urma…

Andrew Korybko este commentaror politic american care lucrează în prezent pentru Sputnikagenției.

Hamsa Haddad este cercetătorul sirian cu sediul în Moscova.

The Race For Raqqa And America’s Geopolitical Revenge In “Syraq” (I)