Băsescu şi băieţii de serviciu

Scris de BRIANA Joi Oct 15, 2015 10:03 pm

http://www.gandul.info/puterea-gandului/traian-basescu-si-baietii-de-serviciu-14847198

Mă întreb până unde mai poate merge scuza penibilă - vizavi de tot ceea ce nu suntem în stare să facem, să concepem, să clădim -, că ne „fac” serviciile? Vă anunţ că tot ceea ce a fost de făcut, serviciile au făcut, demult. Astăzi, este perfect sesizabil că pe Băsescu îl mână-n luptă, nu ONG-urile de servici(i/u), ci slăbiciunea clasei politice, în întregul ei, la nivel de leadership.Pentru cei care nu citesc sau care citesc degeaba, pentru înjurătorii de serviciu redau, în continuare, un pasaj mai vechi, din editorialul „Ghici, ciupercă, cine-i portavocea opoziţiei?!”,scris pe la mijlocul lunii august: „Remarcăm, deloc surprinşi, că singurii cetăţeni care au făcut opoziţie, într-un fel sau altul, actualei puteri, în ultimii trei ani, sunt, în ordine, Traian Băsescu şi compania lui de sunete. În rest, tăcerea a rămas de aur. (…) Ei bine, exact în această perspectivă se remarcă faptul că opoziţia noastră „instituţionalizată” trage la aghioase de câţiva anişori buni: ba fiindcă PDL e timorat după mult criticata guvernare Boc-Ungureanu; ba fiindcă PNL e rănit în urma divorţului USL, după vreo câteva luni de miere la putere, şi suferă necontenit; ba pentru că Antonescu s-a supărat ca zootehnistul pe sat, întrucât „poporul” liberal l-a împins pe Iohannis la ţâţa vacii; ba pentru că şi pedeliştii şi peneliştii digeră greu mezalianţa dintre ei şi fuzionează pe sponci, ca la nunţile cele vechi, când bairamul se spărgea, la ziuă, în scandal şi crimă; ba pentru că Iohannis şi „guvernul lui” din umbră n-au un numitor comun; ba pentru că, vorba domnişoarei Gorghiu, „geaba dorinţa, dacă nema putirinţa. (…) Altfel, odată cu revenirea în politică, prin PMP, a fostului preşedinte, ei se vor auzi tot mai stins, iar el tot mai aprins”.

Pentru ce i-ar mai fi trebuit, în consecinţă, ajutorul serviciilor, unui animal politic, în sensul cel mai profund al expresiei, aşa cum se dovedeşte a fi fostul preşedinte?

Omul n-a făcut altceva decât să adulmece frica greţoasă a actualilor lider produşi de melanjul putere-opoziţie de a se exprima, cu adevărat politic; lipsa de anvergură, de vână, de tupeu, de os .

Despre cine vorbim astăzi, la nivel de top politic? Despre Liviu Dragnea, omul lui Băsescu? Despre Gabriel Oprea, omul lui Băsescu? Despre Vasile Blaga, omul lui Băsescu? Despre Alina Gorghiu, din păcate, cândva, omul lui Ponta, omul lui Băsescu? Despre Popescu Tăriceanu, omul bileţelului roz, al afacerii Microsoft, deci, omul lui Băsescu?

Cum spuneam, animalul politic a adulmecat miros de sânge lingav, „albăstrit” de toxina stătută a politicii prefăcute.

Ce l-ar fi putut împiedica să revină în politică, atâta vreme cât a găsit poarta din sărindar dată de ulucile gardului? Prosteala unor plângeri străvezii care-l preumblă prin birourile procurorilor DNA? Cum ar fi că nu şi-a dat demisia, deşi a zis că şi-o dă? O prostie „megalitică”. Păi, Ponta de câte ori n-a promis acelaşi lucru? Mai ştie careva? Că „a uzurpat o funcţie oficială”? A fost decizia Curţii Constituţionale să-l reînscăuneze la Cotroceni. Că şi-a tras banul din milioanele plătite pentru răscumpărarea teroriştilor? Cine ar poate spune cui, câţi şi de către cine s-au plătit aceşti bani?

Luările de poziţie ale opoziţiei, cele mai multe, cu batista pe ţambal? Vraful de dosare penale ale liderilor puterii? Tăcerile, prea lungi, ale preşedintelui? Sau ce?

Nu trebuie să fii băsist ca să-ţi dai seama că politica românească „se trage pe fund”, vai mama ei – vorba unei prietene de-ale mele -, liderii de astăzi nefiind născuţi, ci doar făcuţi, din sărăcie, pentru un astfel de job.

Dacă Traian Băsescu va reveni în politică, pe cai mari, lipiţani, asta se va datora, nu serviciilor, ci geambaşilor pârâţi, care-i vor pune, iar, în palmă, frâiele politicii.

Nu serviciile îl vor aduce înapoi, ci, în ordinea vinovăţiilor de pe tricou, Blaga, Gorghiu, Predoiu, Ponta, Dragnea, Oprea şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Klaus Iohannis.

C’est la vie toujours parchive.