VALENTIN ICLOZAN."RECHINUL" DIN BORCAN si infamul "BASESCU"

Mâna în tricou marinăresc, care nu te împinge-n fața trenului (dar te face, cumva, să sari)

De câteva luni se-agită cu o disperare nemărturistă, ce amintește de zbaterea unei găini cu capul tăiat în colbul unui drum de țară.
Menținerea în atenția publică este obiectivul său de etapă. Revenirea de facto în jocurile politice este obiectivul său următor. N-are mulți adepți, pentru că nu există, fizic, sociologic, un astfel de rezervor.
Sunt 3-4 milioane de plecați din țară, care nu apar în sondaje. Au plecat în timpul mandatelor sale. Despre cât îl apreciază cei care au fost alungați de coma economică instaurată în perioada 2009 – 2012 nu vreau să vorbesc. Ar însemna să folosesc înjurături care nu-s ale mele, ci ale lor, ale celor care au plecat.
Mai sunt, de astă dată în țară, 5-6 milioane de pensionari care, cât sunt vii, rămân în mod majoritar fanatizați de secta Martorilor de zi cu zi ai lui Gâdea & co.
Mai e juma’ de milion reprezentând înscrișii în PSD, ieșiți pe ploaie și pe vânt să-l voteze pe Dragnea ca pe Kim Jong-il. Înmulțiți acest număr cu un factor de 3-4, pentru a deduce electoratul aflat, de facto, sub influența directă a partidului roșu – așa-numitul său nucleu dur, pe care poți conta în orice conjunctură.
Mai puneți alți două-trei sute de mii cărora le e, deja, jenă să spună că sunt în noul PNL, în timp ce UNPR, pe pilot automat, acționează în conformitate cu paradigma „racolează și taci” și vrea să ajungă la un milion de înregimentați sub drapelul izmanei de intendență.
Noua generație, dezinteresată în mod organic de mizeria politicii interne și tentată de relocare pe meleaguri externe, nu reprezintă o redută de câștigat pentru bătrânul fost.
Așa că, de unde adepți în valuri?
Deși nu mulți, cei care sunt se manifestă teribil de zgomotos, precum o ceată de muzicanți puchinoși care fac un chiloman cât două sute. Ultima figură de stil este împrumutată din San Antonio, un autor francez care-mi place mult, așa că, dacă e să mă înjurați, înjurați-mă și pentru asta.
De ce nu reprezintă comeback-ul bătrânului fost o alternativă de luat în seamă?
Pentru că, în trecut, prejudiciile au concurat beneficiile și nu există garanție că în viitor ar fi altfel. Pentru că meritele epocii sale sunt grevate de spectrele acuzatoare ale celor băgați în mormânt de măsurile dure, cinice și – discutabil aspect – vândute public drept „inevitabile”.
Pentru că aruncatul celor ‘dispensabili’ peste bordul unei bărci fisurate este ultima măsură pe care un căpitan o poate lua întru supraviețuirea restului de pasageri. Guvernele sale, prin marioneta sa favorită plasată în postul de premier, au luat această măsură din prima. Dacă n-a mers cutăierea pensiilor pentru că s-a opus CCR, a venit tăvălugul TVA-ului crescut, care a trimis direct la cimitirul falimentului sute de mii de firme mici. Unele erau, într-adevăr, „bidoane” și „suveici” de fraudare fiscală. Multe altele erau însă companii care se chinuiau să plătească salarii la câțiva angajați. Aceștia au ajuns șomeri, coșmarul supraviețuitorilor întinzându-se pe ani de zile.

Pentru că i-a învrăjbit pe care a putut contra tuturor celorlalți. A început cu pensionarii, asupra cărora a aruncat anatema intrării anticipate, frauduloase, în pensie.Pentru câteva mii, poate zeci de mii, de cazuri reale, întreaga masă a milioanelor de pensionari a devenit culpabilă în discursurile sale. Dacă treceai peste logică, peste rațiune și peste ceea ce ne definește ca oameni și-i acceptai spusele fără rezerve, ajungeai să-ți pară rău că nenorociții ăștia de pensionari nu crapă mai repede, preferabil mâine, pentru a ‘rezolva’ odată deficitul de câteva procente din PIB la bugetul asigurărilor sociale.

Pentru că a spus, mai demult, că nu trebuie să facem o dramă din faptul că pleacă medicii și profesorii din țară, alungați de salariile mici și de haosul și corupția din sistem. Unii profesori și medici l-au luat în serios, n-au făcut nicio dramă și au plecat, salvându-se. Pentru cei rămași, tragedia s-a amplificat odată cu blestemul contemporan care spune că mori cu zile în spitalele de stat. Sau că-ți iese copilul traumatizat și semi-analfabet din școlile de stat.
Pentru că a ‘descoperit’ cât de puternice și de implicate social și politic au devenit serviciile secrete abia când n-a mai avut niciun control asupra lor.
Pentru că reproșează preopinenților, pe lângă diverse altele, culpa finală, impardonabilă: faptul că ei nu sunt el. Faptul că ei nu fac cum ar fi făcut el. Faptul că ei nu gândesc și nu se exprimă precum el.
Unii dintre voi, mai în etate, își amintesc, probabil, sketch-ul vechi, în care, în disperare de cauză, patronul unei echipe de seria D aduce, după o lungă serie de eșecuri, un antrenor de fotbal care studiase Literele. Și acesta s-a apucat să-i beștelească pe jucători pentru că nu știu să recite din Shakespeare. Sau pentru că nu beau scotch precum urmașii lui Shakespeare, nu mai rețin exact…
Și pentru multe altele, care s-ar întinde pe multe ecrane.
Pe un fond de pesimism general vizavi de proiectul european, cu riscul în creștere al unui aproape-război între blocuri militare, ca pe vremea lui Kennedy și Hrusciov, tot ce ne mai lipsea înainte de anul electoral 2016 era această scenă politică locală, veselă ca o autopsie: cu un PNL impotent politic, cu un PSD care rămâne de văzut ce va deveni odată scuturat de Ponta și cu un UNPR de esență calabreză în acțiunea de partid.


Dacă acest peisaj ne determină să așteptăm salvarea de la inspiratorul unui proiect politic pe care nici disidența Elenei Udrea nu-l face mai frecventabil, atunci poate nu e prea exagerat să ne imaginăm, cu toții, restul de viață pe un peron.
Un peron supraaglomerat, ușile gării fiind zăvorâte, gara însăși fiind înconjurată cu un gard impenetrabil, din beton. Iar la momentul intrării trenului în gară, o voce panicardă urlă ‘foc’ sau ‘bombă’ sau altceva și oamenii, cu zecile sau cu sutele, se bulucesc spre o iluzorie ieșire împingându-i în fața trenului pe alții, care mor. Cu zecile sau cu sutele. Cine credeți că, după incident, va urla „Vinovații!” arătând cu ambele mâini și toate degetele din dotare în oricare altă direcție decât către sine?
Nota autorului: acest material este un pamflet ce exprimă, cu mijloace specifice acestui gen, opinii care nu sunt în mod automat asumate de site-urile Pagina de Politică și Reporter Virtual.
Foto: imagini de la protestele din 2012 împotriva președintelui Traian Băsescu și Guvernului Emil Boc (Arhiva personală a autorului)

Am notat. Opiniile exprimate decent – dincolo de orice argumente invocate – sunt binevenite. Nu de la mine veti afla daca este mai grava moartea a peste 1000 de oameni in decembrie ’89 comparativ cu taierea salariilor bugetare cu 25% sau cu aplicarea CASS pensiilor peste 740 de lei sau cu majorarea TVA la 24%. Dar daca aceasta comparatie suscita interesul altor cititori, ii invit pe ei sa se pronunte. Istoria ultimilor 25 de ani am trait-o pe viu in Romania. Ca adult, dat fiind ca mi-am serbat majoratul la inceputul deceniului 9, in secolul trecut.